Comunicarea on-line ca parte a relației cu publicul. Studiu de caz pentru muzee din România

| Un material de Sonia-Ștefana Corbu|

Teoretizările privind relaţia muzeelor cu publicul relevă faptul că în prezent muzeul devine tot mai mult o zonă de contact şi comunicare reciprocă. Actuala perioadă, caracterizată printr-o ofertă de informaţie şi de entertainment foarte bogată, diversă şi uşor accesibilă, face ca preocuparea publicului pentru activităţi culturale de tipul vizitării unor muzee să fie diminuată, dar multe muzee găsesc soluții pentru a se revitaliza prin transformarea în veritabile centre culturale, capabile să susțină comunități culturale și oferte educative complexe.

1. Introducere
1.1 Argument
Lucrarea propune un studiu de caz asupra comunicării on-line ca parte a relaţiei dintre muzee şi public. Ipoteza de la care pornesc este că muzeele româneşti s-au înscris în trendurile europene şi mondiale în ceea ce priveşte strategiile de atragere a publicului. Am încercat, colectând datele disponibile pe site-urile oficiale ale muzeelor, să văd dacă ipoteza de mai sus se verifică. Pentru această analiză am selectat trei muzee din România – Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional de Artă Contemporană şi Muzeul Naţional Brukenthal – şi alte trei muzee din afara ţării – British Museum din Londra, The Metropolitan Museum Of Art din New York şi Muzeul Luvru din Paris. Selecţia celor şase muzee am făcut-o folosind drept criteriu specificul muzeului, astfel încât această selecţie să cuprindă atât muzee de artă, cât şi muzee cu caracter generalist. Abordarea unei astfel de teme este legată de faptul că se discută foarte mult în România despre interesul scăzut al publicului pentru muzee, dar şi despre nevoia de a identifica metode prin care instituţia muzeului să dezvolte o mai bună relaţie cu potențialul său public. Aceste aspecte sunt cuprinse atât în „Barometrul de Consum Cultural”1 (ca măsurare a gradului actual de interes al publicului), cât şi în „Strategia Sectorială în Domeniul Culturii și Patrimoniului Național pentru perioada 2014-2020”2 (ca elemente de direcţionare a politicilor culturale).
Atât responsabilii culturali, cât şi managerii de muzee ca entităţi economice se află în căutarea unor strategii prin care să atragă publicul şi să dezvolte relaţii de lungă durată cu acesta. Întreaga problematică este relevată în special în notele de fundamentare care stau la baza documentului „Strategia Sectorială în Domeniul Culturii și Patrimoniului Național pentru perioada 2014-2020”, lucrare concepută pentru a ghida politicile culturale actuale.

1.2. Cadru teoretic
Marketingul muzeal reprezintă în acest moment o preocupare atât pentru specialiştii în muzeologie, cât şi pentru specialiştii în sociologie şi formatorii culturali. Toate aceste departamente ale societăţii fac eforturi pentru a identifica cele mai bune strategii de atragere a publicului către consumul cultural în general şi, în cazul de faţă, către obişnuinţa de a frecventa
muzeele. O nouă interpretare a modelului de muzeu tradiţional este în curs de dezvoltare şi are scopul de a oferi instituţiilor culturale soluţii pentru a se apropia de public într-o manieră mult mai directă şi mai strânsă. Se încearcă o schimbare a modelului de muzeu tradiţional, o mai bună legătură între departamentele unui muzeu, combinarea marketingului cu activitățile curatoriale şi comunicarea publică pentru ca activitatea muzeului să răspundă în cel mai bun mod aşteptărilor vizitatorilor, atât ale celor on-line, cât şi celor de la faţa locului.
Marketingul aplicat în cadrul unui muzeu sau al unei instituţii culturale sau marketingul muzeal respectă aceleaşi principii generale ale domeniului. Ceea ce este diferit este scopul urmărit. Și anume promovarea unor idei culturale, sociale şi educative şi o bună desfăşurare a activităţii în condiţii optime, pe lângă atragerea unui public numeros şi variat, o caracteristică definitorie a ideii de marketing. Însă, în unele situaţii, programele şi strategiile de marketing dezvoltate pentru anumită categorie de public pot avea un efect nedorit asupra altei categorii de public, în consecinţă sunt folosite strategii de marketing personalizate, care să vizeze o categorie anume de vizitatori. De aceea o bună cunoaştere a profilului vizitatorilor este necesară şi acest lucru este dovedit de numeroasele studii realizate de muzee din toată lumea asupra publicului. Parte esențială a cercetării de marketing, stabilirea profilului publicului contribuie la o bună desfăşurare a activităţii unui muzeu şi combate principală problemă, în special a muzeelor din România, şi anume lipsa de corelare între definirea ofertei culturale şi intereseul/nevoile de consum ale publicului.

2. Metodologie
Pentru studiul de caz am recurs la o metodă de cercetare sociologică, respectiv la analiza documentelor, asimilând termenului „document” articolele şi structura site-ului fiecărui muzeu din aria de studiu. Pentru că o cercetare exhaustivă ar fi depăşit limitele lucrării, am selectat doar câteva puncte de interes pentru colectarea şi analiza datelor, astfel m-am axat pe aspecte ca: oferta programelor educative, gradul de diversitate a categoriilor de public vizate, tematica evenimentelor organizate, gradul de interactivitate propus publicului (şi modul de adresare), precum şi aspecte legate de elementele de imagine folosite în strategia de atragere a publicului. Astfel, am extras din sfera largă a comunicării de pe site-urile analizate informaţii referitoare la: 1. „Programe educative şi programe pentru public”, 2. „Evenimente incluzând invitaţii directe adresate publicului”, 3. „Galerii online şi vizite virtuale” şi 4. „Identitate vizuală”. Pentru punctele 1 şi 3 am analizat activitatea curentă a muzeelor, aşa cum este ea anunţată pe site-ul oficial al fiecăruia dintre ele. Pentru punctul 2, care necesita o privire de anasamblu asupra unui interval de timp cât mai bine delimitat, am ales oferta muzeelor pentru anul 2016, aşa cum a rămas ea în baza de date a site-ului. Pentru punctul 4 am analizat interfaţa site-ului, cu elementele ei componente, aşa cum se prezenta ea la momentul cercectării. M-am poziţionat astfel în postura unui potenţial vizitator de muzee care încearcă să afle ce anume îi oferă un muzeu pentru a se decide să îl viziteze fizic, să participe la evenimentele sau programele organizate de acesta sau să se limiteze la un tur virtual.
Resursele care mi-au stat la îndemână în realizarea acestei cercetări mi-au permis doar o cercetare on-line a strategiilor puse în practică de muzee. A fost evident încă de la începutul cercetării că vor exista dificultăţi în realizarea unor comparaţii între şase site-uri provenind din trei culturi diferite, realizate în limbi diferite şi pentru publicuri diferite. Acest lucru s-a tradus prin tipuri diferite de organizare a informaţiilor pe site, dar şi prin tipuri diferite de abordare a comunicării cu publicul. În acelaşi timp, au fost sesizabile şi diferenţe semnificative între cantitatea de informaţii, aspect legat, evident, de diferenţele de dimensiune între muzeele româneşti şi muzeele străine, respectiv de amploarea colecţiilor, dar şi de dimensiunea audienţei în rândul publicului. Am încercat să evit discrepanţele care ar fi putut apărea şi să menţin o paritate a informaţiilor selectate pentru analiză.

3. Prezentare a muzeelor românești cuprinse în studiul de caz
3.1. Muzeul Național de Artă al României
Muzeul Național de Artă al României este un muzeu nișat, care deține colecții de artă românească medievală și modernă, colecții de artă europeană, dar și artă orientală și arte decorative. Muzeul este organizat în două ramuri: Galeria Națională (care cuprinde Galeria de Artă Veche Românească, Galeria de Artă Românească Modernă) și Galeria Europeană. În cadrul Muzeului Național de Artă al României funcționează, de asemenea, Muzeul Theodor Pallady, Muzeul Colecțiilor de Artă și Muzeul K.H. Zambaccian. Clădirea, construită în secolul al XIX-lea, este cunoscută ca Palatul Regal, iar părți importante din clădire a fost distruse și reconstruite de-a lungul timpului. Astfel, construcția nu a fost planificată pentru a găzdui activități muzeale, ci a servit de-a lungul istoriei ca palat domnesc, palat regal și ulterior muzeu, cunoscând mari modificări structurale și funcționale. În anul 1950 a fost inaugurată prima galerie a muzeului, cea de artă națională, iar ulterior s-au deschis și galeriile de artă universală și cea de artă veche: în anul 2000 s-a inaugurat Galeria de Artă Europeană, în 2001 Galeria de Artă Românească Modernă și în 2002 Galeria de Artă Veche Românească 3.
Colecția permanentă. Muzeul Național de Artă al României este organizat în două galerii permanente, Galeria de Artă Europeană și Galeria Națională, împărțită în două ramuri, Galeria de Artă Veche Românească și Galeria de Artă Românească Modernă. Galeria de Artă Veche Românească cuprinde obiecte datate din secolele XIV până la jumătatea secolului XIX. Sunt expuse aproximativ 900 de icoane, broderii, manuscrise, tipărituri, argintărie, sculpturi în lemn și piatră. Piesele din această galerie au diferite proveniențe, fiind aduse din diferite muzee interbelice, precum Al. Saint Georges și Anastase și Elena Simu, dar și din restituirea parțială a Tezaurului României; ulterior s-au adăugat obiecte din descoperiri arheologice importante. Piesele de cult și laice din metale prețioase sunt grupate într-o secțiune numită „Tezaur”, iar o parte din obiectele sculptate în piatră sunt grupate într-o secțiune „Lapidarium”.
Galeria de Artă Românească Modernă cuprinde opere de artă datate începând cu jumătatea secolului XIX până la sfârșitul anilor 1970 și aici sunt expuși cei mai importanți artiști români, Grigorescu, Luchian și Brâncuși, Theodor Aman, Ghorghe Petrașcu, Tonitza și mulți alți artiști ale căror opere sunt organizate în funcție de curentele artistice pe care le reprezintă.
Galeria de Artă Europeană cuprinde o parte importantă de lucrări din fosta Colecție Regală, Colecția regelui Carol I, donată Muzeului Național de Artă al României, dar și lucrări din colecțiile Nicolae și Ioan Kalinderu, Anastase Simu și alții. Galeria de Artă Europeană cuprinde lucrări semnate de artiști străini de renume, precum Rembrandt, El Greco, Rubens, Tintoretto, Monet și alții. Operele sunt expuse cronologic și ilustrează dezvoltarea principalelor școli europene.
Expoziţiile temporare din anul 2016. Muzeul Național de Artă al României a organizat în anul 2016 un număr de 10 expoziții temporare, cu durată medie de 30 de zile, dar a găzduit și expoziții de durată mai scurtă – ca „EGAL, Artă și feminism în România modernă”, „Pierre Alchinsky și scriitorii”, „Peisaje franceze în arta românească modernă”, „Anatomia restaurării”.
3.2. Muzeul Național de Artă Contemporană
Înființat în 2001 și inaugurat în anul 2004, Muzeul Național de Artă Contemporană este un muzeu cu profil general de artă și își are sediul în cadrul Palatului Parlamentului, în aripa E4.
Colecţia permanentă. Artele contemporane prezentate la muzeu sunt pictura, grafica, sculptura, arta digitală, arta video, dans, performance și film experimental. Muzeul Național de Artă Contemporană a anunțat de la început o formulă de expunere novatoare, de „muzeu in progress”, alegând formula concursurilor de proiecte, pe baza cărora se constituie sezoanele expoziționale. De-a lungul timpului, la MNAC au expus artiști precum: Horia Bernea, Geta Brătescu, Ion Bitzan, Marilena Preda-Sânc, Horia Damian, Mircea Cantor, Mircea Suciu, Dumitru Gorzo și alții.
MNAC deține totodată şi alte sedii cu specific expozițional distinct. MNAC Anexa se dorește a fi un punct de convergență a creativității artistice a celei mai tinere generații. Aici sunt găzduite expoziții sau proiecte artistice cu caracter experimental ale tinerilor studenți și absolvenți sau din domenii artistce de nișă. Și aici expozițiile se realizează pe bază de open call, iar printre artiștii ale căror proiecte au fost găzduite se numără Michele Bressan, Lea Rasovsky, Larisa Sitar. Un alt sediu MNAC, cunoscut ca Sala Dalles, este spațiul cu cea mai mare vizibilitate și a fost folosit de MNAC ca o vitrină a artei și culturii contemporane. În 2012, Sala Dalles a găzduit o expoziție work in progres „România powered by nature”, eveniment dedicat inițiativelor cu impact asupra mediului eco-turismului și economiei bazate pe resurse naturale. Sala Dalles este destinată experimentului interacțiunii și întâlnirilor grupurilor de activism comunitar artistic și social. În 2017 Sala Dalles a fost redeschisă temporar, după o lungă inactivitate, cu o expoziţie din cadrul festivalului Untold.
Muzeul Național de Artă Contemporană deține și o arhivă care cuprinde peste trei milioane de fotografii și negative după lucrări executate de artiști, imagini din expoziții și din ateliere ale acestora, alte imagini cu subiect tematic. Majoritatea imaginilor din fototecă sunt originale și nu există duplicate pentru ele. În anul 2011, MNAC a inițiat proiectul DocuMNAC, care constă într-o arhivă digitală de aproximativ 5.000 de imagini ce poate fi accesată gratuit și urmează a fi extinsă.
Expoziţiile temporare din anul 2016. MNAC a desfășurat în anul 2016 un număr de 26 de evenimente și expoziții temporare. Date fiind specificului și organizarea muzeului, expozițiile temporare se aseamănă mult cu evenimentele de tipul atelierelor. Câteva exemple sunt: „Anti-eroism și rezistență”, „Lost and probably never found” – expoziție film și concert, „Forme în timp – viitorul nostalgiei”, „Îmi place, nu-mi place… prin artă”, „Ateliere de Crăciun pentru copii de la MNAC”, eveniment organizat în cadrul expoziției „Efemeristul – O retrospectivă Mihai Olos”. De cele mai multe ori, aceste evenimente includ, alături de expoziția propriu-zisă, alte proiecte conexe de tipul dezbaterilor, workshopurilor și conferințelor. Anterior anului 2016, în activitatea muzeului se regăsește o serie de evenimente dedicate publicului ca proiecte educaționale: „Loc. Traseu.Loc: Traseu în București”, „Workshop de conștientizare și investigare a spațiului public”, „Publică și tu”, un workshop axat pe grafic design și destinat copiilor. Șirul de evenimente educative de mai sus s-a întrerupt în anul 2014.
Muzeul Național de Artă Contemporană are un număr de aproximativ 60.000 de vizitatori pe an conform Mediafax4.
3.3. Muzeul Brukenthal
Muzeul Național Brukenthal, situat în Sibiu, are la bază colecțiile Baronului Samuel von Brukenthal, colecții care, alături de Palatul Brukenthal, aveau să devină în 1817 primul muzeu din România. Baronul Samuel von Brukenthal era de origine săsească și a îndeplinit funcția de cancelar provincial al Austriei în perioada Împărătesei Maria Theresa. Ca guvernator al Transilvaniei, von Brukenthal a construit la Sibiu un palat în stil baroc, devenit astăzi sediul principal al muzeului. Muzeul actual include Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească, Muzeul de Artă Contemporană, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie al Farmaciei, Muzeul de Vânătoare, Laboratoarele de Restaurare şi Biblioteca Brukenthal. Printre cele mai notorii spaţii ale muzeului se numără Palatul Brukenthal, Casa Altemberger şi Casa Albastră. În total, Muzeul Naţional Brukenthal deţine aproximativ 1200 de lucrări ale principalelor vechi şcoli de artă şi curente artistice din Europa, acoperind o perioadă care începe în sec al XV-lea şi ajunge până în secolul al XVIII-lea. De asemenea, Muzeul Naţional Brukenthal desfășoară și o activitate de cercetare, restaurare și editare prin Laboratorul de Restaurare şi prin publicarea de reviste şi cărţi ştiinţifice5.
Expoziţia permanentă. Început ca un muzeu de artă, Muzeul Naţional Brukenthal are în prezent un caracter generalist, cuprinzând trei segmente principale. Galeria de Artă Europeană cuprinde o colecţie de pictură flamandă şi olandeză care ajunge până la un număr de aproximativ 450 de lucrări. Aceasta reprezintă cea mai importantă colecție a muzeului, cuprinzând capodopere ale artei flamande şi olandeze, atribuite lui Jan van Eyck, Peter Breugel cel Tânăr, Peter Breugel cel Bătrân. Lor li se adaugă semnături ca Marinus van Reymerswaele, Hendrik van Balen, Peter Paul Rubens, Anthon van Dyck. Secţia destinată picturii italiene cuprinde peste 200 de lucrări acoperind perioada de la Renaştere la manierism, baroc şi rococo. Printre capodoperele şcolii italiene, muzeul expune lucrări atribuite lui Antonello da Messina, Tizian Vecellio da Cadore, Antonio Francesco Peruzzini. Alte lucrări poartă semnături ca Paolo Veronese, Paris Bordone, Francesco Maffei. Arta românească este și ea bine reprezentată, cu vechi maeștri precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Ion Andreescu. Galeria de Artă Românească urmăreşte evoluţia picturii în România pe parcursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea şi cuprinde nume de referinţă din pictura românească precum: Theodor Aman, Corneliu Mihăilescu, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu și Ion Ţuculescu. De asemenea, colecţia include şi lucrări ale pictorilor transilvăneni precum Johann Martin Stock, Mişu Popp, Octavian Smigelschi. Secţia destinată artei contemporane are un caracter orientat spre apropierea de public şi se centrează pe promovarea conceptului „depozitului vizitabil ”.
Muzeul de Istorie găzduit de Casa Altemberger reprezintă un impresionant ansamblu de arhitectură civilă gotică a cărui construcţie a început la sfârşitul secolului al XIII-lea. Muzeul de Istorie Naturală are ca punct de plecare înfiinţarea la Sibiu, în 1849, a Societăţii Ardelene de Ştiinţele Naturii. Muzeul de Istorie a Farmaciei este unul dintre puţinele muzee cu acest specific, reprezentând un concept particular puţin exploatat în România şi în spaţiul european. Muzeul de Vânătoare cuprinde aproximativ 1600 de exponate și are un spaţiu exterior amenajat pentru relaxare şi activităţi de educaţie.
Expoziţiile temporare din anul 2016. Activitatea muzeului se bazează predominant pe expoziția permanentă, iar expozițiile temporare sunt organizate predominant în cadrul Muzeului de Artă Contemporană, dar și la Casa Albastră, sediu dedicat cu precădere evenimentelor multimedia și conferințelor. Muzeul organizează numeroase expoziții în parteneriat cu alte muzee din țară, la sediile acestora. Dintre expozițiile temporare organizate de Muzeul Naţional Brukenthal se remarcă „Magia Restaurării – 40 de ani de restaurare științifică”, „120 de ani de la inaugurarea Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu”, „Aspecte ale civilizației bronzului și fierului în spațiul intracarpatic”, dar și expoziții personale ale unor artiști autohtoni (Mircea Popițiu și Vlad Basarab) sau din străinătate (Fraco Giannelli sau Peter Connerth). Printre atelierele organizate de Muzeul Naţional Brukenthal se numără „Salonul Școlii de Fotografie”, „Axele Culturale Brukenthal” și altele.
Muzeul are cca 400.000 de vizitatori pe an conform Raportului de activitate publicat pe site-ul muzeului 6.

4. Metodele și limitele cercetării
Colectarea datelor. Pentru a obţine o comparaţie între cele şase muzee am efectuat o cercetare calitativă bazată pe analiza şi interpretarea documentelor.
Universul cercetării. Am stabilit ca univers de cercetare site-urile oficiale ale muzeelor: Muzeul Naţional de Artă al României (www.mnar.arts.ro), Muzeul Naţional de Artă Contemporană (www.mnac.ro), Muzeului Naţional Brukenthal (www.brukenthalmuseum.ro), British Museum (www.britishmuseum.org), The Metropolitan Museum of Art (www.metmuseum.org), Louvre (www.louvre.fr).
Metoda de investigare. Investigarea comunicării on-line a muzeelor am făcut-o prin tehnica analizei documentelor. În analiza documentelor am inclus toate datele disponibile pe site-urile oficiale ale muzeelor, aşa cum s-au regăsit ele, la momentul cercetării, în lunile martie, aprilie, mai 2017. Aceasta metodă oferă o cale directă de a obţine informaţii referitoare la datele de interes pentru această cercetare. Pe de altă parte, am considerat această metodă ca fiind potrivită întrucât aceasta reprezintă, în acelaşi timp, şi interfaţa care asigură de cele mai multe ori legătura dintre muzeu şi public. Atunci când publicul vrea să cunoască activitatea unui muzeu sau să îşi procure informaţii despre oferta acestuia, site-ul muzeului reprezintă metoda cea mai folosită. Efectuând cercetarea prin intermediul acestei interfeţe, m-am poziţionat alături de public şi am încercat să văd fenomenul din perspectiva acestuia.
Limitele cercetării. Rezultatele pe care le-am obţinut în urma cercetării sunt influenţate semnificativ de diferenţele de organizare dintre site-urile evaluate. Chiar şi constatând acest aspect, am continuat cercetarea întrucât am considerat important aspectul menţionat mai sus şi anume al poziţionării în perspectiva publicului.
Metode de lucru. Ca metodologie a analizei am extras din informaţiile oferite de muzee prin intermediul site-urilor lor următoarele categorii de date:
1. Programe educative şi programe pentru public. Am urmărit ca analiza documentelor să releve oferta programelor educative şi gradul de diversitate a categoriilor de public adresate.
2. Evenimente incluzând invitaţii directe adresate publicului. Am urmărit ca analiza informaţiilor să reflecte următoarele trei aspecte: tematica evenimentelor, gradul de interactivitate propus publicului şi modul de adresare. În această cercetare am inclus evenimentele organizate de muzee în cursul anului 2016 şi anunţate de acestea pe site-urile lor. În cadrul metodologiei de cercetare am decis să introduc o operaţie de selecţie a datelor în cazul muzeelor Louvre, British Museum şi The Metropolitan Museum of Art. Această decizie se justifică prin faptul că numărul de evenimente anunţate pe site-urile celor trei muzee străine s-a dovedit a fi dezechilibrat de mare în raport cu muzeele româneşti. Selecţia efectuată nu influenţează urmărirea celor trei aspecte enumerate mai sus: tematica evenimentelor, gradul de interacţiune propus publicului şi modul de adresare.
3. Galerii online şi vizite virtuale. Am urmărit existenţa unor instrumente de vizualizare on-line a expoziţiilor permanente sau temporare ale muzeelor.
4. Identitatea vizuală. Am urmărit aspectele legate de grafica primei pagini a site-ului, dar şi elementele de imagine pe care aceasta le conţine, încercând să urmăresc rolul lor în strategia de ţintire a publicului.

5.1. Comunicarea on-line la
Muzeul Naţional de Artă al României
5.1.1. Programe educative, programe pentru public
Muzeul Naţional de Artă al României 7 desfășoară un program numit „Învață”, cu mai multe subcategorii de programe pentru diferite segmente de vârstă.
„Familii”: programul este destinat familiilor cu copii cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani și include vizite interactive cu diferite tematici și ateliere de creație, unde atât copii cât și părinții participă activ la programe. Aceste programe pentru familii se desfășoară doar în weekend.
„Şcoli”: este un program destinat școlilor și grădinițelor care doresc să desfășoare vizite organizate la care participă elevi alături de cadrele didactice. Acestor vizite tematice le sunt adăugate și activitați creative pentru familiarizarea elevilor cu operele de artă.
Programul „Pasărea ascunsă în piatră” este un atelier inclus în ambele programe de mai sus și are ca scop familiarizarea copiilor și elevilor cu opera lui Brancuși. „Atelierul este structurat în 8 secţiuni interactive ce pun în joc tematica şi vocabularul plastic al operei lui Constantin Brâncuşi: materiale, unelte, forme. Copiii sunt invitaţi astfel să pătrundă în universul operei brâncuşiene prin intermediul jocului, al simţurilor şi al experienţei directe. Inedit în România, acest spaţiu ludic a fost conceput de către specialiştii în educaţie ai Muzeului Naţional de Artă Modernă Georges Pompidou din Paris şi donat Muzeului Naţional de Artă al României, după ce a fost itinerat în mai multe ţări europene. Atelierul se adresează grupurilor de copii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 14 ani, însoţiţi de adulţi sau în grupuri şcolare. Aceştia vor fi îndrumaţi pe parcursul vizitei de unul dintre educatorii muzeului.” 8
„Adulţi” este un program desfășurat de MNAR care include vizite ghidate exlusiv pentru publicul adult. Acest program este conceput pentru cunoscătorii de artă ce doresc să își amplifice cunoștințele, dar și pentru persoanele care nu sunt cunoscători ai colecțiilor din cadrul muzeului. Un proiect din cadrul acestui program este „Opere în prim-plan” curatoriat de istoricul de artă Mălina Conțu. Proiectul presupune introducerea in Colecția de Artă Europeană a unor lucrări mai puțin cunoscute, pe o perioadă de două-trei luni. „Expunerea este însoțită de o prezentare a curatorului proiectului, istoricul de artă și muzeograful Mălina Conțu. Conferințele sale (re)contextualizează lucrarea, istoricul și semnificațiile sale, propunând lecturi și puncte de vedere inedite. Până în prezent au fost prezentate: Anonim (după Paolo Veronese) – «Judith ținând capul lui Holofern»; Gustav Klimt, «Orfeu și Euridice»; Anonim italian – «Ruine»; Allan Ramsay – «Portretul lui John Grey».” 9
5.1.2. Evenimente incluzând invitaţii directe adresate publicului
În anul 2016, potrivit site-ului oficial al MNAR au avut loc umătoarele evenimente pentru şi cu implicarea publicului.
– Ianuarie : „Studioul Artele plastice şi dansul”. Evenimentul a fost anunţat ca o „întâlnire între artele vizuale, artele performative şi istoria culturală a cooperării dintre acestea”. În anunţul evenimentului s-a precizat: „Cercetătorii Corina Cimpoieru şi Igor Mocanu vor discuta cu publicul despre câteva dintre coregrafele importante ale istoriei dansului contemporan românesc”10.
– Februarie: „Spectacolul de teatru documentar la MNAR”. Evenimentul a avut loc în cadrul expoziţiei „Egal. Artă şi feminism în România modernă” şi s-a desfăşurat în parteneriat cu Compania de Teatru a Femeilor Rome.
– Martie: „Dă-mi o amintire”. Evenimentul s-a constituit într-o invitaţie adresată publicului pentru a participa la o campanie de arhivare a memoriei colective. Din anunţul evenimentului: „MNAR vă aşteaptă să contribuiţi cu propriile aminintiri (fotografii, scrisori, jurnale, poveşti ale rudelor sau ale prietenilor de familie care au cunoscut artistele prezente în această expoziţie). Dați-ne amintirea dumneavoastră și noi o vom da mai departe istoriei! Numai așa putem să scriem împreună istoria recentă a artei românești!” 11.
– Aprilie: „Concert în cadrul expoziţei „EGAL. Artă şi feminism în România modernă ”. Concertul a fost anunţat astfel: „Recitalul propune un repertoriu ce aduce femeia în prim-plan: piese celebre interpretate de către femei sau în care femeia este figură centrală” 12.
– Mai: „Brainstorming la MNAR”. Evenimentul a urmărit să aducă artişti şi antreprenori din sectoarele creative pentru colaborări pe proiecte. Din anunţul evenimentului: „Muzeul Național de Artă al României e în căutare de o nouă viziune. Haideți să vedem ce pot face o colecție muzeală impresionantă și multe minți ingenioase” 13.
5.1.3. Galerii online şi vizite virtuale
MNAR afişează în prima pagină secţiunea „Explorează” în interiorul căreia există următoarele instrumente:
– „Tururi virtuale” cu trimitere către Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Colecţiilor de Artă, Muzel K.H. Zambaccian şi Muzeul Theodor Pallady.
–„Aplicaţii” pentru descărcarea pe telefon şi tabletă a unor programe digitale prin care pot fi explorate „mai multe capodopere din colecţiile muzeului”.
– „Turul Capodeperelor”, o aplicaţie „ARTmobile – un muzeu la îndemână pentru Android”, care asigură accesul la prezentări audio şi filme, incluzând 40 de lucrări care acoperă epoci, teme şi stiluri diferite.
– „Multimedia”, o galerie video care include secţiile de Artă Europeană, Artă Veche Românească şi Artă Românească Modernă, cât şi descrieri audio ale lucrărilor.
– „Video”, o prezentare a Muzeului Naţional de Artă al României pe „videoguide.ro” 14.
5.1.4. Identitatea vizuală
Prima pagină a site-ului are ca element principal imagini cu expoziţiile temporare actuale, urmate de elemente de text care direcţionează către galerii şi instrumentele online.

5.2. Comunicarea on-line la Muzeul
Naţional de Artă Contemporană
5.2.1. Programe educative, programe pentru public
Muzeul Naţional de Artă Contemporană nu face publică prin intermediul site-ului existenţa unui program organizat pentru copii sau adulţi precum programul „Învaţă” anunţat de MNAR.
Observaţie: În structura site-ului www.mnac.ro, la secţiunea „Arhivă”, poate fi găsită o subsecţiune intitulată „Educaţie”. Ultimul eveniment publicat în această secţiune este datat „08.06.2014” 15.
5.2.2. Evenimente incluzând invitaţii directe adresate publicului
– Noiembrie: „This is a Set-Up #3 / Răpirea din Irak”. Evenimentul s-a constituit într-un reenactment al unul eveniment petrecut în 2005, organizat împreună cu trei actori. Din anunţul evenimentului: „este un exercițiu în care, colectiv, inventăm realități paralele, asemenea mass media. Pentru o bună desfășurare a evenimentului, vă recomandăm să vă documentați vizavi de relatări despre episodul răpirii, din cele mai obscure surse cu putință” 16.
– Decembrie: „Ateliere de Crăciun ”. Evenimentul a fost destinat copiilor cu vârsta cuprinsă între 5 și12 ani şi a fost organizat în legătură cu expoziţia „Efemeristul – O retrospectivă Mihai Olos”, aflat în desfăşurare în cadrul muzeului. Din anunţul evenimentului: „Împreună vom observa modul jucăuș de lucru al artistului, vom discuta despre materialele sale preferate și vom construi la rândul nostru forme inspirate de expoziție, perfect adaptate sărbătorii Crăciunului care se apropie. Aduceți-vă bună dispoziție și curiozitatea despre formele naturale!” 17.
5.2.3. Galerii online şi vizite virtuale
Muzeul Naţional de Artă Contemporană nu afişează pe site-ul oficial niciun instrument care să faciliteze vizualizarea online a galeriilor, sau a lucrărilor sau a tururile virtuale 18.
5.2.4. Identitatea vizuală
Prima pagină a site-ului conţine o imagine panoramică a interiorului muzeului şi elemente de text care trimit la informaţii legate de: istoricul clădirii, evenimentele şi colecţiile muzeului şi publicaţii editate de instituţie.

5.3. Comunicarea on-line la
Muzeul Naţional Brukenthal
5.3.1. Programe educative, programe pentru public
Site-ul oficial al muzeului include o secţiune intitulată „Educaţie”. Oferta existentă aici se referă la „Ghidul activităţilor educative”, “Muzeul de Istorie Naturală octombrie 2013–iunie 2014” 19.
5.3.2. Evenimente incluzând invitaţii directe
adresate publicului
Pentru anul 2016 Muzeul Naţional Brukenthal nu afişează pe site nici un eveniment.
Observaţie : Ultimele două evenimente identificate sunt din anul 2015: „White Palace dark story” (campanie pentru conştientizarea stării de degradare a palatului şi a necesităţii restaurării lui) şi „Noaptea Muzeelor 2015” (un grupaj de fotografii şi un set de date statistice cu referire la desfăşurarea evenimentului).
5.3.3. Galerii online şi vizite virtuale
Muzeul Naţional Brukenthal afişează pe site un „Tur Virtual” pentru vizualizarea Palatului Brukenthal, a Casei Albastre, a Secţiei de Artă Românească şi a zonei Baroc a oraşului Sibiu.
5.3.4. Identitatea vizuală
Site-ul oficial al muzeului are ca principal element grafic o reprezentare a Baronului von Brukenthal, fondatorul muzeului, şi elemente de text care trimit la secţiunile muzeului.

7. Concluzii
Ipoteza de la care am pornit, şi anume că muzeele româneşti s-au înscris în trendurile europene şi mondiale în ceea ce priveşte strategiile de comunicare cu publicul, se verifică. Acestă concluzie se bazează în principal pe constatarea că toate cele trei site-uri de muzee româneşti investigate conţin cele patru elemente pentru care s-a făcut comparaţia.
Cel mai bine a răspuns acestui punctaj site-ul Muzeului Naţional de Artă al României. La prima componentă, „Programe educative şi programe pentru public”, Muzeul Naţional de Artă al României are înscrise oferte pentru mai multe categorii de vârstă şi de pregătire, similar muzeelor străine analizate. De asemenea, acesta desfăşoară „evenimente incluzând invitaţii directe adresate publicului” cu o frecvenţă relativ ridicată. În comunicarea cu publicul, din anunţul acestor evenimente, muzeul foloseşte un mod de adresare direct şi colocvial. Şi componenta „Galerii online şi vizite virtuale” este bine reprezentată în cadrul acestui muzeu, acesta utilizând şi tehnologii recente care includ aplicaţiile pentru tablete şi telefoane smart şi accesibilitate multimedia prin prezentări video şi audio ale lucrărilor. La componenta „Identitate vizuală” dovedeşte că oferă o interfaţă agreabilă, atractivă şi relativ asemănătoare cu cele ale muzeelor străine.
În ceea ce priveşte Muzeul Naţional de Artă Contemporană, acesta punctează şi el, în mare, toate elementele de comparaţie. Foloseşte, de asemenea, un mod de adresare către public deschis şi prietenos. Tipul de organizare a site-ului oficial al muzeului pune oarecare dificultăţi publicului mai puţin familiarizat cu muzeul, întrucât, pentru realizarea unei interfeţe cât mai stilizate, au fost sacrificate o parte dintre funcţiile şi informaţiile utile ale unei pagini web.
În cazul Muzeului Naţional Brukenthal, din punctajul pentru care s-a făcut analiza, componentele „Programe educative şi programe pentru public” şi „Evenimente incluzând invitaţii directe adresate publicului” s-au dovedit mai slab acoperite în perioada în care a fost accesat site-ul în vederea acestei cercetări. În schimb, Muzeul Brukenthal punctează semnificativ în cazul componentei „Galerii on-line şi vizite virtuale”, prin facilitarea turului virtual al mai multor sedii ale muzelui cu ajutorul tehnlogiei de tip „360 de grade”. De asemenea, similar muzeelor străine, muzeul din Sibiu dezvoltă o strategie de atragere a publicului fidel prin programul „Membership”. Tot la Muzeul Brukenthal, este de reţinut faptul ca acesta editează o serie de publicaţii cu caracter ştiinţific. În ceea ce priveşte tipul de adresare către public, instituţia foloseşte o comunicare mai conservatoare, folosind formulele de politeţe consacrate şi nerecurgând la adresări familiare sau colocviale.
Coroborând elementele de istorie ale muzeelor româneşti şi caracteristicile publicului lor, se poate afirma că muzeele româneşti, pentru a se înscrie în trendurile europene şi mondiale în ceea ce priveşte strategiile de atragere a publicului, fac eforturi semnificative. Toate tehnicile de marketing au o istorie recentă în România, ele fiind posibile abia după anul 1990, odată cu deschiderea societăţii româneşti către civilizaţia occidentală, ceea ce înseamnă că timpul pe care l-au avut la dispoziţie pentru construirea şi aplicarea de strategii a fost relativ scurt.
Pe de altă parte, publicul din România nu are caracteristicile unui public fidel muzeelor, în particular, sau produselor şi evenimentelor culturale în general. Acest lucru, evident din toate cercetările sociologice efectuate şi din toate datele statistice prezentate, ţine atât de factori educaţionali, cât şi de factori economici. Ultimele studii arată că un procent de 55% din populaţia din România nu merge niciodată pe parcursul unui an într-o vizită la un muzeu. Dar rezultatele aceloraşi studii relevă faptul că există factori care pot influenţa major obişnuinţele publicului şi îl pot face pe acesta un apropiat al muzeelor. O dovadă în acest sens sunt răspunsurile obţinute de Barometrul de Consum Cultural cu ajutorul întrebării „Ce v-ar determina să mergeţi mai des la muzeu?”. Iar aceste răspunsuri includ variante ca: „mai mult timp liber”, „oferte de bilete promoţionale”, „extinderea programului de vizitare” sau „o mai bună promovare a expoziţiilor şi evenimentelor”.

Textul reprezintă fragmente din lucrarea „Relaţia muzeelor cu publicul”.

Note:
1. Barometrul de Consum Cultural 2014. Cultura între global și local, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, Bucuresti, 2015.
2. Strategia Sectorială în Domeniul Culturii și Patrimoniului Național pentru perioada 2014-2020, Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii, Bucuresti, 2015.
3. www.mnar.arts.ro.
4. http://www.mediafax.ro/main-story/care-sunt-cele-mai-vizitate-muzee-din-romania-in-2011-foto-9004277, accesat la 14.03.2017.
5. www.brukenthalmuseum.ro.
6. cf. Raport de activitate 2015 , http://www.brukenthalmuseum.ro/pdf/Raport%202015.pdf, accesat la 21.03.2017.
7. www.mnar.arts.ro, accesat la 20.04.2017
8. http://mnar.arts.ro/invata/scoli/93-programe-mnar, accesat la 20.04.2017.
9. http://mnar.arts.ro/invata/adulti, accesat la 23.04.2017.
10. http://mnar.arts.ro/evenimente-muzeu/eveniment/26-studioul-artelel-plastice-%C8%99i-dansul-programul-10, accesat la 23.04.2007.
11. http://mnar.arts.ro/evenimente-muzeu/eveniment/11-d%C4%83-mi-o-amintire-campanie-de-arhivare-amemoriei, accesat la 23.04.2017.
12. http://mnar.arts.ro/evenimente-muzeu/eveniment/33-concert-%C3%AEn-expozi%C8%9Bia-egal-art%C4%83-%C8%99i-feminism-C3%AEn-rom%C3%A2nia-modern%C4%83, accesat la 25.04.2017.
13. http://mnar.arts.ro/evenimente-muzeu/eveniment/34-brainstorming-la-mnar, accesat la 26.04.2017.
14. www.mnar.arts.ro/exploreaza, accesat la 29.04.2015.
15. www.mnac.ro/archives/3898, accesat la 03.05.2017.
16. http://www.mnac.ro/archives/6110, accesat la 05.05.2017.
17. http://www.mnac.ro/archives/6117, accesat la 10.05.2017.
18. http://www.mnac.ro/, accesat 10.05.2017.
19. http://www.brukenthalmuseum.ro/, accesat la 15.05.2017.

Bibliografie:
– „Caiete Culturadata Barometrul de Consum Cultural 2014. Cultura între global și local”, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, Bucureşti, 2015.
– „Ghidul muzeelor şi colecţiilor din România”, Editori Irina Oberländer-Târnoveanu şi Aurelia Duţu, cIMeC–Institutul de Memorie Culturală Bucureşti, 2006.
– „Raport de bune practici către ecosisteme financiare mai eficiente: instrumente inovatoare pentru facilitarea accesului la finanţare pentru sectoarele culturale şi creative”, 2015.
– „Strategia Sectorială în Domeniul Culturii și Patrimoniului Național pentru perioada 2014-2020”, Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii, Bucuresti, 2015.
– Răzvan-Andrei Corbos, Ruxandra Irina Popescu, „Museums, Marketing, Tourism and Urban Development. The British Museum – A Successful Model for Romanian Museums” în „Management&Marketing”, volume ix, issue 2/2011.
– Radu Florescu, „Bazele Muzeologiei Valahia”, Târgovişte, 1999.
– Anne d’Harnoncourt, Paul J. DiMaggio, Marilyn Perry, and James N. Wood, „The Museum and the Public”, University of Chicago Press, 1991.
– „Management Muzeal şi Educaţie Muzeală în România”, Asociaţia muzeelor din Olanda, Amsterdam, 2010.
– „Muzee și colecții din România”, Irina Oberländer-Târnoveanu, Aurelia Duțu (editori) , cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009.
– Aniela Lavinia Popa, „Muzeul şi publicul. Tendinţe Actuale”, http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_9/26_popa.pdf.
– Dan Eugen Raţiu, „Statul şi cultura: Concepte valori şi justificări ale politicii culturale în România postcomunistă”, în „Politica Culturală şi Artele: Local, Naţional, Global”, editor Dan Eugen Raţiu.
– Alexandra Zbuchea, „Educaţie formală şi informală în muzee”, în „Revista Muzeelor”.
– Alexandra Zbuchea, „Marketingul în slujba patrimoniului cultural”, Editura Universitară Bucureşti, 2008.
– Alexandra Zbuchea, „Marketingul Muzeal în România. Caracteristici şi direcţii de dezvoltare” în academica.edu.
– Alexandra Zbuchea, „Rolul cercetarii de marketing în cunoşterea comportamentului vizitatorilor unui muzeu”, în „Revista Muzeelor”.
– Zbuchea, A. şi Ivan, L, Muzeu focus. „Cum să cunoaştem vizitatorii muzeelor”, Bucureşti, 2008.

Lasă un răspuns