Arhitectura modernist-socialistă în Europa de Est

| Un material de Dumitru M. Rusu |

Arhitectura perioadei socialiste și orientările acelor ani ai realismului și modernismului socialist au devenit din ce în ce mai populare în rândul specialiștilor în domeniu. Probabil unul dintre motive este că, până de curând, aceste tipuri de arhitectură nu au fost suficient explorate în contextul mai larg al arhitecturii mondiale. Cele două fenomene arhitecturale (arhitectura realist-socialistă și arhitectura modernist-socialistă) au fost ignorate la nivel local, la fel de mult ca și la nivel global, nu numai de către specialiști, ci și de autoritățile publice. Vorbim despre fostul bloc socialist (România, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Ucraina etc. ). Ignorată pe considerente politice, această perioadă a istoriei arhitecturii nu a fost cercetată suficient de specialiștii în domeniu, asocierea cu comunismul fiind inevitabilă în concepția lor. Este exact ceea ce încercăm să clarificăm. Vrem să dovedim că arhitectura acelor vremuri este valoroasă, fără a fi partizani ai respectivului sistem politic.

Modernismul socialist este o abordare a arhitecturii specifică țărilor din fostul bloc socialist, în perioada 1955-1991. Este o perioadă insuficient tratată în lucrările de istoria arhitecturii. Orientările moderniste din perioada 1955-1991 se caracterizează prin accente de volum, utilizarea materialelor industriale ușoare, produse în masă, lipsa ornamentelor și a detaliilor, formele modulare repetitive și utilizarea suprafețelor plate, alternate de obicei cu zone de sticlă.

Elemente arhitecturale în mediul urban în fostul bloc socialist
Momentul 1955 marchează renunțarea oficială la „elementele stilistice inutile” din arhitectură, printr-o hotărâre a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Decizia a fost luată ca urmare a apelului lui Nikita Hrușciov, într-un discurs rostit cu un an înainte la „Conferința unională a costructorilor, arhitecților și muncitorilor în industria materialelor de construcții, în industria construcțiilor de mașini pentru construcții, și în proiectare și cercetare”. Din acel punct, s-a renunțat la arhitectura stalinistă (sau realist-socialistă, cum i se mai spune) în întregul bloc socialist. În contextul socialist, tendinţele moderniste s-au manifestat datorită influenţelor în sfera profesioniştilor, penetrând frontierele şi limitele impuse de sistemul ideologic. Modernismul socialist este o perioadă a arhitecturii în care se pot găsi multiple stiluri și orientări (arhitectură utilitară, arhitectură brutalistă, minimalistă ș.a.m.d.). Ar fi dificil sa ne asumăm întru totul definirea ei ca stil, credem mai curând că „fenomen” este o caracterizare mai potrivită. Bineînțeles că seva sau rădăcinile acestui fenomen izvorăsc de la Gropius, Mis Vand der Roe sau am putea spune că Stilul Internațional și-a croit drum în întreg teritoriul fostului bloc socialist. Multe din elementele locale ale fiecărei țări și-au găsit utilizarea prin talentul arhitecților din fostul bloc socialist, în cazul nostru România și Republica Moldova, folosind, poate dur spus, șabloanele moderniste ale lui Le Corbusier sau Neymayer. Astfel, se pot găsi multe lucrări din anii 1960-80 inspirate cu precădere din opere ca Marina City din Chicago (Bertran Goldberg, anii 1960) pe care o vedem în turnul Romanița din Chișinău, creația arhitectului Oleg Vronski, sau ca Brasilia lui Neymayer, regăsită în Cafeneaua Guguță din Chișinău. Structurile hiperboloidale ale lui Felix Candela din anii 1950 le putem vedea în Circul de Stat/Globus din București, semnat de Nicolae Porumbescu, și exemplele ar putea continua.
Între 1955 și 1970 a existat o dezvoltare urbană importantă atât în Republica Moldova, cât și în România, datorită industrializării. Ea a fost vizibilă în toate orașele și centrele raionale. În orașele mari și mijlocii (Chișinău, București, Bacău, Onesti, Bălți, Pitești și altele), cartierele de locuințe colective (microraioanele) edificate în această perioadă se întindeau pe mari suprafețe și cuprindeau toate dotările complementare locuirii (pentru sănătate, educație, cultură, comerț, sport și alte funcțiuni). Unele dintre cele mai importante clădiri asociate arhitecturii modernist-socialiste au fost construite în această perioadă.
Obiectivul principal al strategiei de dezvoltare a orașului ar trebui sa fie păstrarea mediului urban moștenit și adaptarea sa la noile condiții de dezvoltare. Din păcate, în prezent, în orașele mari și municipiile din Republica Moldova și România, multe din edificiile socialiste (restaurante, magazine, stadioane, bazine de înot, parcuri și alte spații de agrement) sunt abandonate sau se găsesc într-o stare avansată de degradare.
În perioada socialistă, fondul construit a înregistrat o creștere considerabilă, acesta fiind motivul pentru care în prezent aceste clădiri reprezintă o mare majoritate în orașele din fostul bloc socialist. Dacă aceste zone urbane nu sunt protejate ca un întreg, imaginea generală a orașului va avea de suferit. De aici a pornit ideea de a milita pentru protejarea, restaurarea și reabilitarea clădirilor modernist socialiste – dorim să conservăm valoarea lor istorică și în același timp să îmbunătățim imaginea urbană de ansamblu.
Un aspect nefericit, dar greu de evitat, al anilor 1980 în arhitectura României este ansamblul Casa Poporului și constructiile edificate pe axa Bulevardul Unirii-Piața Alba Iulia, ca un exemplu singular, o arhitectură asimilată cu numele lui Ceaușescu. Putem spune ca se vede clar dorința acestuia de a impune o arhitectură proprie, hibridă, prin proiectanții angrenați, și care își trage cumva seva din estetica stalinistă (planul Casei Poporului are similitudini cu cel al Casei Scânteii), combinând elemente din arhitectura neoclasicistă și din estetica clădirilor văzute de Ceaușescu în vizita sa în Coreea de Nord. Soluția se dezvolta de-a lungul întregului bulevard, culminând cu o copie în oglindă a Casei Poporului la capătul axului, în rondul Alba Iulia. Un fenomen greu de definit, un neoclasicism ceaușist cu o trecere lină spre post-modern. Sunt multe alte ansambluri în orașele din România care pot fi catalogate ca o expresie clară a postmodernismului, inspirate nefericit uneori din Bofill, vizibile în cartiere precum Mănăștur sau Mărăști din Cluj; Bd. 13 Septembrie din București; Blocul Creion (MF1) sau blocurile de lângă Gară ( L1-L3) din Constanța, din anii 1980-90. Evident, ele ramân un martor al perioadei, dar nu pot fi catalogate ca o arhitectură valoroasă sau ca studiu de caz în conservarea patrimoniului cultural construit, cel puțin nu al Asociației BACU.

Patrimoniul cultural construit
O parte importantă din protejarea patrimoniului socialist o are inițiativa Socialist Modernism, concepută în 2013, cu scopul protejării patrimoniului modernist construit în anii 1955-1991. Demersul este axat pe revitalizarea și conservarea clădirilor din fostul bloc socialist (Europa Centrală, Europa de Est), incluzând România și Republica Moldova. Situația juridică a majorității acestor clădiri/complexe moderniste este în acest moment incertă. Starea în care se află aceste obiective este alarmantă. Prin inițiativele noastre se vrea disciplinarea stilistică, arhitectonică și implicarea în acest proces atât a autorităților locale, cât și a societății civile, astfel încât să se conștientizeze valoarea arhitecturală a edificiilor, planificarea urbană și a țesutului social și cultural care încă există. În prezent lucrăm la propuneri de revitalizare pentru câteva obiective construite în perioada modernismului socialist din orașe/municipii, având ca scop eliminarea construcțiilor parazitare, interzicerea închiderii balcoanelor, oprirea reabilitărilor necorespunzătoare, eliminarea publicității agresive de pe fațade și, în final, clasarea cartierelor, clădirilor, complexelor recreative, parcurilor ș.a.m.d. și includerea lor pe lista monumentelor istorice.

Arhitectură și spațiu comunitar
Indiferent că este vorba despre compoziția arhitecturală, proporții, inovații din punct de vedere tehnologic sau modul în care s-au folosit elementele constructive, clădirile din perioada socialistă trebuie luate în seamă și analizate fără a fi raportate la condițiile istorico-politice ale perioadei în care au fost construite. Majoritatea se disting prin elemente, de multe ori originale, care sintetizează cultura și tradiția locală. Se evidențiază cele care se pot reabilita, cele care, prin dimensiuni, funcțiune și amplasare, pot fi reintroduse în circuitul urban și cele în care se pot desfășura activitățil contemporane. O parte dintre aceste construcții, datorită funcțiunii și amplasamentului, dimensiunii și stării de conservare, pot fi reabilitate și reintroduse în circuitul funcțional. Ele pot fi foarte ușor adaptate pentru a găzdui activități culturale, sportive, administrative, sociale sau economice care să răspundă cerințelor actuale. De aceea, clasarea și inițierea programelor de restaurare a clădirilor modernist-socialiste, în prima fază a celor aflate în stare avansată de degradare, se dovedește a fi următorul pas care trebuie făcut pentru conservarea patrimoniului cultural construit.

Clădirea Telefoanelor, Cluj
În 1969, pornind de la un studiu tehnologic întocmit de Institutul de Proiectări pentru Telecomunicații, s-a conceput un proiect P+5, din care s-a realizat într-o primă etapă un ansambu P+3. La parter au fost amplasate spațiile pentru public și administrative, iar la etaje, echipamentele pentru telecomunicații. În prezent, clădirea este vandalizată cu graffiti și vizibil degradată. Primul registru e brăzdat de aparate de aer condiționat și fire inestetice, care îi afectează aspectul. O hartă stilizată a Clujului, creată după schițele arhitectului și instalată pe fațadă, lângă intrarea principală, a fost îndepărtată în 2010 și probabil vândută ca fier vechi, fără să se țină seama de valoarea istorică.

Restaurantul Neon, Eforie Nord
Centrele de odihnă Eforie I si Eforie II s-au aflat pe o direcție principală a orientării modernist socialiste. Cu o concepție sinceră, fără exagerari inutile, încercând să transmită prin structuri suple și ușoare o atmosferă estivală, ele au fost distinse cu Premiul de Stat. Ansamblul Eforie I constă într-un grup de clădiri tip bară cu maximum 3 niveluri și un centru comunitar pe 2 niveluri (Restaurantul Neon). Eforie II include clădiri similare cu maximum 5 niveluri, cu variații plastice minore, poziționate lateral față de silueta dominantă a restaurantului său, Perla Mării. Ambele ansambluri au fost fragmentate în ultimile trei decenii, suferind mutilări irecuperabile. Restaurantul Neon este aproape o ruină, iar restaurantul Perla Mării e sufocat de instalații parazitare de sezon.

Cartierul Gheorgheni, Cluj
Cartierul Gheorgheni, împărțit în două microraioane, în același timp unitare și variate, are șapte tipuri de blocuri joase, turn și lamă, individualizate prin coloristică. Ea a dispărut astăzi din cauza reabilitării termice și a cromaticii pestrițe aplicate la solicitarea asociațiilor de locatari (un caz des întâlnit în România). Ansamblul se remarca prin unicitatea clădirilor în grupuri, prin intercalarea facilităților social-culturale și comerciale între blocuri și prin tratarea lor plastică, toate conferindu-i o estetică unitară. Estetica este afectată și de închiderea parțială și aleatorie a logiilor cu sisteme de tâmplărie diferite, de termoizolarea individuală a unor apartamente și de reparațiile locale ale tencuielilor, ce dau un aspect dezolant clădirillor, scăzând valoarea zonei.

Ploiești Nord
Funcțiunile actuale din Cartierul Nord sunt locuire (masa fondului construit), comerț și servicii (Complexul Mic și Complexul Comercial Nord), industrie ușoară (textile – Complexul meșteșugăresc), educație (grădinițe), spații verzi (Parcul Nord și spațiile dintre blocuri). Blocurile proiectate de arhitectul Daniel Guj în anii 1960-70 au caracteristici interesante, care dau o personalitate aparte cartierului. Regimul de înălțime este P+9, iar fațadele sunt placate cu mozaic albastru și verde. Casele scărilor sunt frumos decorate cu grilaje prefabricate din beton. Principalul risc cu care se confruntă aceste imobile (în afară de cel seismic) este reabilitarea termică, cu schimbarea finisajelor și a proporției plin-gol. Antenele parabolice și balcoanele închise neuniform le afectează și ele imaginea și scad din valoarea imobilelor.

Credite foto: B.A.C.U.

Ghidul „Arhitectura Modernist socialistă – România și Republica Moldova” conține 242 de obiective în imagini color, descrise în texte succinte, o analiză a stării de conservare a acestora și o categorizare a lor pe criteriul funcțiunilor. Ghidul include un index alfabetic al arhitecților și artistilor plastici și un index alfabetic al cladirilor. Albumul de fotografie publicat anul trecut, conține în jur de 90 de obiectrive în imagini color, printre care Restaurantul Neon din Eforie Nord și Blocul Rotund din București.
*Platforma Socialist Modernism, un proiect B.A.C.U., invită arhitecți, urbaniști, istorici și istorici de artă, artiști, activiști și orice persoană interesată de această problemă să contribuie la extinderea platformei. Trimiteți-ne orice informații referitoare la cartiere, clădiri, monumente, parcuri și opere de artă sau orice elemente arhitecturale relevante, însoțite de adresa acestora. Toate informațiile vor fi publicate pe site-ul nostru sub numele autorului.

Lasă un răspuns