Linotip. Arhetipuri în mișcare

BASMa Curată este o producție coregrafică marcată de coerența dintre toate elementele spectacolului, realizată cu inspirație și umor și interpretată cu multă energie de toți artiștii implicați în acest proiect de contemporaneizare a unor rezerve tradiționale de semnificații.

În anul 2010, Arcadie Rusu a montat la Teatrul Foarte Mic spectacolul „Crazy Stories in the City”, avându-i în distribuție pe actorii Teatrului Mic Oana Albu, Vitalie Bantaș, Avram Birău, Ruxandra Enescu, Ștefan Lupu, Valentina Popa și Radu Zetu și pe dansatoarele Ioana Marchidan și Galea Bobeicu. Spectacolul ar fi meritat o viață mai lungă, având în vedere faptul că s-a numărat printre producțiile selectate în Festivalul Național de Teatru și, mai ales, pentru că propunea o problematică nu foarte exploatată pe scenele noastre: transpunerea universului basmelor într-o abordare dramaturgică și coregrafică menită să sugereze modul în care anumite paradigme subconștiente pot modela legende urbane.

Coregraful Arcadie Rusu a impus ca temă recurentă fuziunea dintre starea de veghe în care se manifestă discursul artistic de tip rațional și spațiul oniric populat de mituri colective și de simboluri articulate de o cu totul altă logică decât cea manifestată în plan conștient (ajunge să menționăm aici spectacolele Promised Land și Nesomn).

Recenta montare de la Linotip – Centru Independent Coregrafic, BASMa curată revizitează teme din „Crazy Stories in the Cities”, dar ele sunt turnate într-o formă artistică prin care sunt indicate cu mai multă claritate acele arhetipuri prezente în basme care conferă specificitate unui anumit spațiu cultural. Și cum basmele au ele însele o dramaturgie arhaică în care structura similară visului, purtând mărcile fantasticului, influențează permanent viața de zi cu zi, Arcadie Rusu regăsește în acest tip de univers o resursă foarte generoasă pentru a materializa cu succes tema menționată, caracteristică stilului său dramaturgic.

Din distribuția de la Teatrul Mic îi regăsim în această producție pe Ioana Marchidan și Ștefan Lupu, cărora li se alătură, Georgeta Corca, Anda Stoian, Teodora Velescu, Oana Zara, Filip Stoica, Răzvan Mihai Rotaru, Cosmin Vasile. Pentru ei, Arcadie Rusu, secondat de Ioana Marchidan, a creat o coregrafie foarte dinamică, inspirată substanțial din folclor, dar purtând o puternică amprentă contemporană. Între arhaic și nou nu este, în acest caz, nicio fisură pentru că, în calitate de dramaturg și regizor, Arcadie Rusu apelează la simboluri ușor recognoscibile, extrase din povești populare românești. E aproape imposibil să nu-i recunoști pe Ileana Cosânzeana, pe Greuceanu sau pe Prâslea cel voinic, iar tuturor ne sunt extrem de familiare pățaniile ursului păcălit de vulpe.

Scenariile inițiatice din aceste basme (călătoria supereroului sau lupta dintre bine și rău) devin trasee coregrafice în care gesturile sunt indicii clare ale unor mesaje de dincolo de realitatea istorică. Totuși, scopul vizibil al spectacolului este să reveleze impactul pe care aceste teme arhaice îl au asupra imaginarului contemporan. Dimensiunea psihologică a spectacolului este trasată de abilitatea coregrafului de a elabora un limbaj de mișcare înscris în exigențele artei contemporane, de a compune o partitură gestuală amprentată de stilul său dar care, în același timp, integrează teme din dansurile populare.

Coerența spectacolului este sporită de muzica semnată de Alexandru Suciu, aceasta fiind creată pe același principiu al sintezei dintre arhaic și contemporan manifestat în planul coregrafiei. Scenografia Ancăi Cernea introduce o notă de abstractizare care ajută mult la evidențierea temelor din spectacol ca fiind universale. Există și accente contemporane: ochelarii de soare în formă de inimioară de exemplu, sau anumite accente vestimentare care sugerează discret, dar eficient, ancorarea demersului artistic în lumea contemporană. Construcția geometrică a măștilor de animale are rolul de a esențializa personajele și de a puncta cu subtilitate pildele care se degajă din fiecare poveste, aceeași funcție având-o și simbolurile înscrise pe costume.

Interpreții vin în scenă cu propria lor individualitate, dar formând o echipă sudată, și scot la lumină cu maximum de eficiență specificitatea limbajului coregrafic și finalitatea lui. (Și) prin acest spectacol, Linotip – Centru Independent Coregrafic continuă să se impună în contextul cultural actual ca un spațiu dinamic și valoros, sporind diversitatea necesară dansului contemporan autohton.

Credit foto: Alina Ușurelu

Lasă un răspuns