Andreea Răsuceanu, co-autoare a volumului „Dicționar de locuri literare bucureștene”

Am trecut din nou, cu ocazia scrierii acestui dicționar, prin bună parte din literatura română. La o nouă lectură, multe dintre operele literare mi-au revelat noi sensuri, le-am ”văzut” altfel acum decât atunci când le-am citit ultima dată. Dar mai mult ca oricând am descoperit că spațiul joacă un rol crucial în înțelegerea unei opere literare, pentru că l-a jucat și în scrierea ei. Nu e deloc întâmplător că Ladima locuiește într-un cartier mărginaș, pentru frivola și superficiala Emilia este o marcă socială, un stigmat care îl clasează pe poet într-o tagmă a indezirabililor, că Gore Pirgu stă cu părinții lui într-o casă de pe strada Jarcaleți, că doamna T își construiește o locuință ”mică, dar foarte modernă” în Parcul Filipescu, spre Calea Dorobanților. Bucureștiul are straturile lui, sociale, istorice, politice, culturale, dar și magice, literatura vorbește despre toate. Iar cititorul acestei cărți va afla poate mai multe despre București din literatura lui decât din cărțile de istorie a orașului.

(fragment)

„Dicționar de locuri literare bucureștene”

OBOR (târgul)

Așa cum se poate vedea și în câteva acuarele celebre din a doua parte a secolului al XIX-lea, Oborul a fost prin excelență spațiul comerțului cu vite, inițial, apoi şi cu alte mărfuri, al târgului de Moși, dar și loc al execuțiilor oficiale, cu public numeros. În literatură, pe aici trece, angrenată în treburi din cele mai diverse, o lume pestriță alcătuită din întreprinzători, simpli vânzători, tot felul de gură-cască, dame elegante și țațe de mahala; chiar și regele Carol I, sau fotograful Carol Pop de de Szathmári își fac apariția în zile de sărbătoare. Aici e împușcat banditul Mihale Bonea, spaima a zece județe (Ion Ghica, Școala acum 50 de ani); aici chefuiesc Fane (Maidanul cu dragoste) şi Gorică Pirgu, pe care-l caută prietenii, pentru înmormântarea Ilincăi, din Dușumea până în Vitan și din antrepozitul de vin Geagoga până în Obor (Craii de Curtea-Veche). (…)

Ca toate locurile mărginașe, unde primejdia și plăcerea, fărădelegea și amuzamentul merg mână-n mână, Oborul se învăluie în farmecul teritoriului interzis, la care visează cuplurile de îndrăgostiți, flaneurii înveterați și toți ceilalți aspiranți la evaziune și eliberarea de constrângerile vieții rutinate. În proza fantastică a lui Mircea Eliade, Oborul e unul dintre locurile magice, unde se petrec întâmplări extraordinare: într-o pivniță inundată aflată aproape de Obor, pe maidanul care se întindea pe atunci între Obor şi începutul bulevardului Pache Protopopescu, dispare, într-o toamnă a anului 1915, Iozi, fiul rabinului din Calea Moșilor. Tot aici se află una dintre cârciumile mitice din proza fantastică eliadescă, cea a lui Fănică Tunsu, tatăl uriașei Oana. (…)

Lasă un răspuns