Dupa cum vedem, împrejurarile tin mai mult de biografia târzie a lui Eminescu, decât de opera poetului. V. G. Mortun si C. Mille nu sunt altii decât fostii elevi ai lui Eminescu, pe când poetul preda limba germana la Scoala Centrala din Iasi. În 1875 ei au organizat greva scolara pentru ca Eminescu sa paraseasca [...]

Tot ce face sau zice sau scrie Titu Maiorescu este, cum am vazut pâna acum, de o corectitudine urbana impecabila; la fel, ce se zice sau se scrie despre el. Unul dintre putinele locuri unde aceasta corectitudine se fractureaza este acesta al relatiei sale cu editia V. G. Mortun; este, pare-se, si motivul pentru care [...]

Prefata la editia dintai Colectia de fata cuprinde toate poesiile lui Eminescu publicate in „Convorbiri literare“ de vreo doisprezece ani incoace, precum si cele aflate pâna scum numai in manuscript pe la unele persoane particulare. Publicarea se face in lipsa poetului din tara. El a fost totdeauna prea impersonal si prea nepasator de soarta lucrarilor [...]

In  textul de fata nu ne intereseaza „Cum plasmuia Eminescu“ (D. Caracostea), ci cum asternea el pe hârtie o creatie in sistemul de reprezentari scripturale al vremii sale. Va propun, stimati cititori, o relectura filologica a unui poem eminescian, pretabil discutiei intr-o revista pentru ca este scurt. Nu discutam transcrierea in sistemul ortografic actual, cerând [...]

Un caz cu totul interesant de autocenzura la Eminescu ni-l ofera finalul „Scrisorii II“. Ascultând, dupa lectura, de sfaturile Junimii de a schimba un cuvânt dur, „famenii“, poetul reorganizeaza textul reusind ca, din doar doua trasaturi de condei, aparent insesizabile, sa fie chiar mai dur. Culmea este ca aceste minime interventii nu sunt sesizate nici [...]