Aşa nu se mai poate? Pe bune?

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Prăpădul din Clubul Colectiv din Capitală nu trebuie să rămână fără efecte juridice. La ora la care scriu aceste rânduri de revoltă treizeci şi doi de tineri nu mai sunt printre noi.
Alte câteva zeci aşteaptă pe pragul dintre viaţă şi moarte. Iar cei care vor supravieţui nu se ştie ce existenţă vor duce după lentul, durerosul şi incertul proces de vindecare şi recuperare. Sechelele fizice şi psihice, majore, vor fi pe viaţă. Este clar, iar masivele demonstraţii de stradă din întreaga ţară exemplifică acest banal adevăr, că lucrurile nu mai pot sta ca până acum. Cei vinovaţi trebuie să plătească, iar situaţia cluburilor pentru tineret e vital să fie controlată după norme stricte. Mult mai stricte.

Drama este că fireasca nevoie de schimbare a atitudinii autorităţilor şi a actorilor de pe piaţa de divertisment public are parte de o maladivă tardivitate. În aşa-zisul stat de drept românesc, în aşa-zisa societate democratică românească, în aşa-zisa ţară europeană România doar se reacţionează. Uneori deloc, alteori anemic, în funcţie de amploarea dezastrului şi mai ales a presiunii publice. Nimic nu este făcut de către cei aleşi în beneficiul alegătorilor, care sunt (sau ar trebui să fie) şi beneficiari. Demisiile zise de onoare vin greu spre deloc. (Ponta a reacţionat bine, dar nu mi-e clar dacă din umanitate sau din calcul politic, iar cât îl priveşte pe augustul Piedone, au fost necesare cinci zile lungi şi presiuni ierarhice pentru a catadicsi să se retragă… Dezgustător!). Legile noastre, elaborate de logicieni strâmbi şi de jurişti cu raţiunea pe invers, sunt fie anemice, fie extrem de permisive ori interpretabile. Mereu există câte o chichiţă juridică aptă să-i scape pe clienţii sistemului. Până şi cele mai dure condamnări sunt eludate pe motiv de „cărţi scrise, comportament bun şi conştiinţa asumării sociale a prejudiciului produs“. Oare chiar aşa să fie? Dar vieţile şi destinele distruse? Bune să fie puse între parantezele uitării, până la proximul eveniment omucidar generat de nesimţirea asasină a sistemului politic şi economic românesc.
Personal, sunt foarte sceptic cât priveşte generosul şi altfel sanitarul îndemn „Nu se mai poate cu «Merge şi aşa»!“. M-aş bucura enorm ca lucrurile să fie ameliorate, eventual chiar schimbate ca urmare a reacţiilor societăţii civile în faţa nenorocitului eveniment din clubul bucureştean. Dar nu cred că modificările legislative ori de adminsitraţie sau chiar de guvernare vor fi unele de substanţă. Societatea românească în globalitatea ei este prea cangrenată pentru ca să mai poată secreta, la un sfert de veac de la aşa-zisa Revoluţie, un minimum de anticorpi.
De ce nu cred foarte puternic într-o subită şi masivă modificare de perspectivă? Pentru că năzuita schimbare de mentalitate ar trebui să ne afecteze pe toţi, la modul radical. Pe orice palier, la orice nivel, în orice circumstanţă, de la viaţa privată la cea profesională, de la manifestarea cotidiană în cele mai banale gesturi şi atitudini până la marile opţiuni existenţiale, estetice şi etice. Noi nu mai putem să fim normali. Ne fofilăm, ne facem fraţi cu dracul pentru a trece puntea, încercăm să ne adaptăm. Sistemul ne-a învins, noi abia gâfâim, încercând să stăm cât mai în umbră. Ieşirea în stradă este un pas către normalitate, dar suntem oare capabili să-i facem şi pe ceilalţi, zilnic, tot timpul, întreaga viaţă? Sincer, mă îndoiesc.
Preşedintele Iohannis comunică pe Facebook, de la o înălţime morală pe care nu o deţine. Primăria Sibiului, pe care a păstorit-o amar de vreme, nu are autorizaţie de funcţionare de la Pompieri. Poate ţine lecţii despre lucrul bine făcut sau despre ticăloşia clasei politice? Nu prea cred. Premierul Ponta, la cald, l-a demis pe directorul ANPC, primul acar Păun, deşi acesta şi instituţia pe care o conducea chiar nu aveau atribuţii în a închide acel blestemat de club. Pentru umflarea unei note la băutură dai amendă, nu pui lacătul pe poartă. Cu forcepsul, Piedone şi-a dat în fine demisia, dar oare ce se întâmplă cu membrii Consiliului Primăriei de Sector? Şi ei sunt responsabili de prăpădul din club. De fapt, toţi se acoperă de hârtii. Documentul şpăguit este sacrosanct, Poliţia nu are ce să facă şi cred că nici coana Justiţie, decât dacă judecă potrivit altei măsuri decât cea legală, asta pentru a da exemplu, nu pentru a proceda pe probe.
Totul se leagă, de la mic la mare, de la stânga la dreapta, de sus în jos şi viţăvercea. Gorghiu urlă şi cere demisia guvernului. O face că-i pasă de noi? Nu, dânsa vrea locul lui Ponta, cu tot cu Predoiul din dotare. Credeţi că distinsa doamnă avea vreo problemă cu poliţistul-motociclist mort într-o groapă din europeana capitală Bucureşti? Nu, dânsa visa la propria coloană de escortă. Oprea? Dacă pică, o face nu din pricina unui deces întâmplat în condiţii abuzive, ci pentru că nu a trădat coaliţia aflată la guvernare. Pedeapsă nu pentru abuzul omucidar, ci pentru o fidelitate mafiotă. Iar asta este dezgustător, în condiţiile în care totuşi a murit un om. Să profiţi politic de un deces pentru a răsturna căruţa guvernamentală e nu numai indecent, ci şi ticălos.
Până la urmă, în ciuda presiunii publice imense şi pe deasupra unei încărcături emoţionale formidabile, nevoia de a găsi ţapi ispăşitori este logică, dar ineficientă pe termen lung. Individual, cei trei patroni ai clubului colectiv vor răspunde penal. Sunt vinovaţi, în ciuda hârtiilor şpăguite de la Primărie. Dar nu cumva reacţia sistemului, prin trompetele mediatice şi vocile politicienilor care nu se află la ciolan, tocmai că-l acuză pe acesta? Nu ai cum să exişti pe piaţa coruptă din România dacă nu dai şpagă şi dacă nu fentezi normele. Sau preţul este unul foarte mare, pe care imensa majoritate a subiecţilor economici de profil nu-l poate plăti. Sistemul colectează banul ilicit, iar când se întâmplă catastrofa reacţionează pudibond şi amnezic, de parcă nu ar avea nici o contribuţie la sufocarea şpăguitorilor. Sistemul dă lecţii de etică, în condiţiile în care el este primul vinovat. El generează şi corupţia, şi inocentele morţi.
Într-o asemenea îngrozitoare împrejurare generalizată, credeţi că ne vom modifica atitudinea la locul de muncă, în trafic, la plata impozitelor, în locurile publice etc.? Că vom fi prompţi cu taxarea aberaţiei, a mizeriei autorităţii, a râvnei parşive a mediocrităţii, a veseliei tâmpe a imbecililor care ne conduc, de la mic la mare, de la job până în vârful statului? Că vom reclama instantaneu mojicia, abuzul şi tirania?
Personal mă îndoiesc de asta. Nu se va schimba nimic. Este o naţiune bolnavă şi doar schimbarea cetăţeniei prin plecarea aiurea ne poate mântui. Normalitatea este în altă parte. La ea avem acces doar individual. În rest, vom aprinde lumânări şi vom încerca să ne apărăm singuri, pe cont propriu…     n

Comentariile sunt inchise.

epaper instructiuni_epaper