Papa Ioan Paul al II-lea. Ecouri române[ti

Un articol de Ion Brad

Nicolae Mareş, Sfântul Ioan Paul Cel Mare, Editura Tipo Moldova, 2015

Talentatul şi prestigiosul diplomat şi scriitor Nicolae Mareş parcă a vrut să-şi încununeze multiplele sale eforturi şi volume dedicate polonezului Karol Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, cu acest opus monumental, şi la propriu, şi la figurat. Căci aşa îmi apar cele 700 de pagini, format mare, împărţite în 5 părţi, cu texte foarte variate şi bine documentate, presărate cu fotografii şi alte documente, care ni-l fac mai cunoscut pe „Sfântul Ioan Paul Cel Mare”, încă din copilărie, până la canonizarea sa.
O muncă imensă, admirabil desfăşurată de colegul Nicolae Mareş pentru realizarea acestei veritabile enciclopedii, alcătuită, parcă, nu de un singur om, ci de un întreg institut de istorie şi teologie.
Emoţionantă apare, chiar în deschiderea cărţii, fotografia Papei, însoţită de aceste versuri ale poetului care era în toate: „Sunt o câmpie deschisă, brăzdată de-un pârâu liniştit/ făr’ de talaz, care se zbate pe-alb curcubeului arc,/ sunt un val potolit, ce luminează până-n adânc,/ prin frunze neargintate lumini respirând”.
Cuvântul înainte al Înalt Preasfinţitului Ioan Robu Arhiepiscopul Mitroplit al Arhiepiscopiei Catolice din Bucureşti începe cu aceste rânduri, la fel de emoţionante şi de revelatoare: „«Gândul se întoarce mereu, cu vie emoţie, la vizita pe care, cu voia lui Dumnezeu, am avut ocazia să o efectuez zilele trecute în România. A fost vorba de un eveniment cu dimensiune istorică, fiind prima mea călătorie într-o ţară unde creştinii sunt, în majoritatea lor, ortodocşi.» Aşa îşi începea Papa Paul al II-lea, la câteva zile după întoarcerea din ţara noastră, cuvântarea ţinută la audienţa generală din 12 mai 1999. L-a bucurat mult drumul făcut în România, amintind, de fiecare dată când se mai întâlnea cu români, de strigătul de la Liturghia ţinută la Podul Izvor: «Unitate! Unitate!» Şi-i râdeau ochii şi faţa evocând vizita în România. Ne-am bucurat de dragostea unui Papă care, venind la noi, ne-a onorat ţara şi pe noi toţi, fără deosebire. Tot la 12 mai 1999, spunea: «Am dorit, cu acest pelerinaj, să aduc un omagiu poporului român şi rădăcinilor sale creştine… În decursul secolelor, seva rădăcinilor creştine a alimentat – prin numeroşi martiri şi mărturisitori ai credinţei – o nesecată venă de sfinţenie. Ţie, cerească Mamă a Speranţei, îţi încredinţez îndeosebi familiile şi tinerii care sunt viitorul iubitului Popor al României!”.
Partea I se deschide cu un amplu capitol, intitulat Despre originile Pontifului şi rădăcina sa valahă, un cutezător şi bine argumentat studiu istoric, menit să ateste această ipoteză. Printre argumentele principale figurează şi Arborele genealogic al Papei Ioan Paul al II-lea.
Partea a II-a se deschide, cum era firesc, cu Copilăria şi adolescenţa sau cum se înalţă un copac, text înţesat de bogate fotografii de familie. Urmează Ars Longa… Wojtyla – Pe scena lumească; Din calea vieţii; Cariera de piatră, fabrica de sodă; Karol Wojtyla – Student şi preot; În umbra Bazilicii Sfântului Petru, aprofundând doctrinele teologice; Mărturisirea credinţei, meditaţii lirice. Unele, de acest gen: „Pe tine te-ador, copac aspru,/ căci în frunzele căzute din coroana ta/ nu găsesc jalea…“. După care: Preot şi cărturar-teolog; Episcop al Cracoviei – conferenţiar universitar la Lublin; Contribuţii Wojtyliene la Vatican II; Arhiepiscop al Cracoviei; Calea Wojtyliană sau izvoarele înnoirii; Splendoarea adevărului sau despre morala creştină azi; Mă înalţ ca un copac; Cardinal de Cracovia; Karol Wojtyla şi diaspora poloneză; Prin credinţă filosof- teolog întru credinţă; Înainte de toate păstor; Preocupări şi iniţiative promovate la sesiunile sinodale ale episcopilor; Pentru un parteneriat între Cultură şi Biserică.
Am enumerat toate aceste titluri inspirate, având textele presărate cu versurile traduse de Nicolae Mareş, pentru a observa, încă o dată, cum au crescut ca un copac miraculos viaţa şi faptele neuitatului Papă de origină poloneză.
Partea a III-a, Providenţa divină şi Papa Ioan Paul al II-lea sau despre un atentat eşuat şi încă enigmatic se deschide cu acest fragment din Testamentul Sfântului Părinte: „Pe 13 mai 1981, în ziua atentatului la viaţa Papei, în timpul audienţei din Piaţa Sf. Petru, Providenţa Divină în mod miraculos m-a salvat de la moarte. Acela, care este singurul Domn al vieţii şi al morţii, singur mi-a prelungit viaţa, ca şi când mi-a dăruit-o din nou”.
Întrebarea „Cine a înarmat mâna lui Ali Agea”, atentatorul turc, a rămas fără un răspuns clar, deşi bănuielile duceau spre KGB, fiindcă „se ştia că alegerea unui Papă polonez a fost rău văzută la Kremlin. La fel, nu au fost bine văzute prima sa vizită în patrie şi mai ales apariţia mişcării Solidaritatea”.
Ţin să adaug aici faptul că, în vara lui 1984, am fost trimis la Vatican de către ministrul de Externe, Ştefan Andrei, pentru a transmite Papei, înainte de a doua sa vizitã în Polonia, informaţiile deţinute de România asupra faptului că trupele sovietice erau pregătite să intervină dacă Pontiful Romei va „răscoli” din nou poporul polonez, cum se întâmplase în prima sa vizită.
Partea a IV-a, cea mai importantă pentru noi, Receptarea Papei Ioan Paul al II-lea în România, având, ca Motto, cuvintele rostite de Papă, la Bucureşti, în luna mai 1999: „…fiţi asiguraţi că România, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu «Grădina Maicii Domnului», este în inima Episcopului Romei, care se roagă în fiecare zi pentru iubitul popor român”.
Figurează apoi Sub semnul poeziei sau despre intrarea Pontifului în conştiinţa românilor, urmând Karol Wojtyla – Viaţa scăldată în poezie, cu numeroase extrase din versurile Papei, şi Istoria – ca stindard, patria – ca legământ, precum şi Neliniştile Wojtyliene, urmate de Lirica Wojtyliană – punte dinspre Bucureşti spre Sfântul Scaun.
Acestea sunt însoţite de o fotografie realizată după audienţa lui Nicolae Mareş la Pontif, când i-a fost înmânată ediţia română, Poezii alese, apărute la Editura „Ginta Latină”. Era, această carte, una dintre cele multe şi importante pe care colegul nostru le-a tălmăcit în româneşte, din opera celor mai mari poeţi contemporani polonezi. Şi nu numai!
Alte pagini sunt dedicate temei Ortodoxie-catolicism – unitate creştină, ca şi Plămădirii conceptului de Papă Sfânt în România, precum şi alte aspecte legate de formarea adevăratului cult românesc al acestei personalităţi istorice.
Partea a V-a, Ţările de pe mapamond şi numărul de călătorii efectuate, este urmată de o amplă Bibliografie, precum şi de informaţii asupra modului în care au fost receptate scrierile Papei Ioan Paul al II-lea în România.
Închei aceste însemnări fugare cu acelaşi sentiment cu care întâmpinam în anii trecuţi, alte cărţi – dintre cele 50 – pe care eminentul nostru coleg şi prieten, Nicolae Mareş, ni le-a dăruit cu o inspiraţie şi dăruire totală pentru a cunoaşte mai bine şi a perpetua memoria celui mai strălucit Papă făuritor de istorie.

Comentariile sunt inchise.

epaper instructiuni_epaper