Turist fiind, Oslo cutreieram

Un articol de ANDREEA HODOROG

Oslo, numită şi capitala vikingilor, oraşul culturii, capitala iernii sau oraşul fiordurilor, este capitala Norvegiei. Oraşul respiră aventură, este bogat în istorie şi în frumuseţi naturale sau făcute de mâna omului.
După o lună de aşteptare, martie a fost luna în care am plecat, în sfârşit, eu şi sora mea, spre Norvegia, Oslo. Toată experienţa a fost de la început până la sfârşit o serie de surprize plăcute care au inclus multe noutăţi pentru noi: primul zbor cu avionul, prima excursie în afara graniţelor micii noastre Românii, prima interacţiune cu nişte oameni cu totul străini de tot ce cunoşteam şi tot ce ne era familiar.
Ştiam deja câteva lucruri despre această ţară străină, rece, dar cu oameni calzi. Nu ştiam, însă, câte lucruri noi se pot experimenta în doar câteva zile.
Aterizarea a trecut fără mari emoţii, însoţită de aplauze din partea călătorilor bucuroşi de zborul lin, ferit de situaţii neplăcute. Din aeroportul Torp până în Oslo am făcut încă o oră cu maşina, timp în care am avut unica ocazie să observăm minunatele împrejurimi ale capitalei pe timp de noapte. Toate casele păreau foarte primitoare prin iluminarea fiecărei camere şi a exteriorului locuinţei. Toate casele aveau ferestre mari şi multe, fapt care contribuie la senzaţia de libertate pe care o dă întregul oraş.
Am fost cazate, eu şi companioana mea, într-o casă din centrul suburban Høvik, din municipalitatea Bærum, Akershus, aflat la aproximativ jumătate de oră de mers cu maşina de oraşul Oslo. Joi, prima zi de explorare, nu a fost foarte plină, obosite fiind după noaptea de zbor. Încă resimţeam entuziasmul exagerat din noaptea trecută de a ne afla în ţara fiordurilor. Am profitat de cât timp ne-a rămas din acea joi pentru a observa cum se comportă oamenii într-o zonă mai mică din Norvegia. Fără mirare, am descoperit nişte oameni plin de veselie, liberi şi foarte săritori când a venit vorba să ne ajute cu orientarea. Desigur, aşa cum se întâmplă şi în satele din România sau în cartierele din oraşe, oamenii se cunoşteau între ei formându-se, astfel, o comunitate adevărată în care nu ne-am putut abţine să ne dorim să stăm mai mult, chiar să visăm că am face parte din ea. Nu ne-am fi integrat doar din cauza fizionomiei noastre foarte diferite de tipicul nordic blond cu ochi albaştri. Din alt punct de vedere, cu siguranţă ne-am fi încadrat în peisaj, pentru că norvegienii îşi primesc foarte bine imigranţii, fie ei din orice altă ţară. O ultimă observaţie din prima zi: este cunoscut că standardul de viaţă al norvegienilor este mult mai bun decât al nostru şi că preţurile lor sunt mult mai ridicate decât ale noastre, ceea ce a fost un mic şoc, chiar dacă cunoşteam cât de cât situaţia lor economică.
Abia de vineri am început adevărata aventură. Am plecat de dimineaţă cu un mijloc de transport în comun spre centrul capitalei. Cu puţin ajutor din partea unui localnic, am coborât din autobuz chiar în apropierea Palatului Regal. Acesta se află în centrul oraşului şi este înconjurat de alte clădiri de o importanţă majoră. Prima pe care am observat-o a fost Teatrul Naţional, o clădire spectaculoasă din orice parte ai privi-o. Nu putea fi confundată cu altceva, căci micile statui din jur o dădeau de gol. Chiar peste drum se afla Universitatea din Oslo, impozantă şi maiestuoasă, cu ale sale coloane foarte înalte, parcă dorind să inspire studenţii şi viitorii studenţi care vin s-o viziteze.
Cât despre Palatul Regal, nu există decât cuvinte de laudă: arhitectura neoclasică, din cărămidă albă, impune respect, gărzile care rezistă stoic fără a se mişca asigură solemnitatea, parcul care înconjoară întregul palat, şi el cu o istorie interesantă, încununează totul cu un sentiment de libertate. Până am ajuns să le vedem pe toate trecuse de ceva timp de ora prânzului, aşa că ne-am oprit în parc pentru o gustare. Bine am făcut că am mai stat prin împrejurimi pentru câteva minute pentru că, imediat ce ne-am hotărât să ne îndreptăm spre alt loc, am văzut cu mirare că ceva se petrecea. Era ora la care se schimba garda, ceea ce pentru noi a fost un mic spectacol  minunat. Precizia şi solemnitatea cu care se mişcau gărzile au atras o mulţime care a rămas să se bucure de ceremonial.
Ne-am îndreptat apoi spre malul apei, spre golful Piper. Aici se află altă privelişte care îţi ia răsuflarea. Pe o suprafaţă relativ mică am putut vizita mai multe locuri importante pentru norvegieni: fortăreaţa Akershus, lângă care se află şi Muzeul Apărării din Norvegia, Centrul Nobel pentru Pace sau clădirea Primăriei.
Din această zonă frumoasă, plină de oameni generoşi în dialog, pe care nu voiam s-o părăsim, am pornit cu autobuzul spre peninsula Bygdøy, plină de istorie, din vestul oraşului. Încă o dată, ne-am încântat de peisagistică, de arhitectură sau de aerul proaspăt, limpede care plutea peste tot. Aici pot fi vizitate Muzeul Norvegian al Culturii, Muzeul Navelor Vikinge, Muzeul Kon-Tiki, Muzeul Maritim Norvegian, Muzeul Fram, Centrul Norvegian pentru Studiul Holocaustului. Tot aici este localizată ferma regală care poate fi admirată în toată naturaleţea sa. Înainte de a încheia ziua, ne-am hotărât să mai facem o plimbare prin natură şi am pornit pe un drum de ţară fără să ştim unde ne va duce. Spre încântarea noastră, am ajuns într-un mic golf cu o fâşie mică de plajă care se termina în stânci împădurite. A fost cea mai spectaculoasă întâlnire cu Oslo din toată excursia.
După o zi de vineri plină de vizite în cele mai frumoase locuri din Oslo, am continuat cu acelaşi entuziasm şi sămbâtă. Prima clădire pe care am vizitat-o a fost Primăria care, spre surprinderea noastră, era deschisă turiştilor într-un anumit interval orar. Clădirea adăposteşte administraţia locală şi galerii de artă. Intrarea este flancată de pereţi plini de gravuri care reproduc legende norvegiene. Interiorul este ornat într-un mod elegant şi, în acelaşi timp, maiestuos. Holul cel mare de la intrare era înfrumuseţat cu tablouri şi picturi murale care contribuiau la frumuseţea naturală dată de lumina filtrată prin ferestrele mari şi de mozaicul de marmură de pe podea şi pereţi.
După două staţii de tramvai, am ajuns la Opera Naţională din Norvegia care impresionează, în primul rând, prin arhitectura modernă şi prin amplasarea sa chiar pe malul apei. Atât exteriorul, cât şi interiorul reprezintă o noutate arhitecturală. Este o plăcere să urci pe clădire, briza mării să-ţi mângăie faţa, iar ochii să-ţi fie inundaţi de o privelişte încântătoare. În interiorul clădirii,  deschis vizitatorilor, te poţi odihni cu o băutură în mână.
Am luat, pe urmă, metroul spre Holmenkollen, o zonă la înălţime, unde panorama oraşului te lasă fără cuvinte. Chiar în acea zi avea loc Festivalul de Schi, iar sentimentul de sărbătoare era peste tot. Norvegieni şi suedezi se împărţeau în grupuri fluturând steguleţe şi încurajându-şi participanţii. Ne-am bucurat puţin de această atmosferă, am privit cum trec pe lângă noi schiorii şi cum săreau de pe trambulină.
Ultima oprire a zilei a fost în faimosul parc Vigeland. O localnică ne spusese că dacă nu îl vedeam, degeaba am fi fost în Oslo. Într-adevăr, merită văzut! Este faimos pentru sculpturile sale, toate nud, care exprimă sentimente puternice. Te poţi relaxa lângă un lac lângă sculpturile  aşezate în cerc care reprezintă, toate, nou-născuţi.
Duminică a fost ultima zi pe care ne-am hotărât s-o petrecem în Sandvika, în apropiere de locul unde stăteam noi. Ne-am plimbat într-un parc natural unde singurul lucru adăugat de om era un pod care făcea trecerea dintre malul unui lac plin de raţe şi lebede şi parcul propriu-zis. Nu erau bănci sau flori plantate, ci un spaţiu natural foarte bine îngrijit, unde te poţi bucura de natură.
După trei ore de zbor ne-am întors la viaţa noastră de zi cu zi, dar cu noi amintiri, cu noi poveşti şi multe poze de arătat prietenilor. Oslo este un oraş cu o mulţime de surprize, cu locuri istorice şi frumoase, cu oameni ospitalieri, cu multe restaurante unde te poţi relaxa, un oraş unde muntele şi plaja se află la o distanţă de doar câţiva kilometri. Merită din plin vizitat.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper