WC-uri & co. în literatură

Un articol de MIHAI IOVĂNEL

10. Marius Ianuş, Hârtie igienică (1999)
Prima carte – de fapt o broşură underground – a lui Marius Ianuş, Hârtie igienică, avea un titlu menit să provoace scandal. Am fost de faţă la lansare, când Ianuş a aruncat cu suluri de hârtie (evident, igienică) pe holul Facultăţii de Litere. Între timp şi-a băgat minţile în cap şi scrie poezii cu Căpitanul, contra evreilor şi masonilor.

9. Victor Hugo, Mizerabilii (1862)
Romanul conţine un lung excurs despre Cambronne, un ofiţer al gărzii lui Napoleon, care, în timpul bătăliei de la Waterloo, somat să se predea, a refuzat printr-un singur cuvânt. Hugo se extaziază în multe cuvinte în faţa acestui unic cuvânt, care este „Căcat!”.

8. J.K. Rowling, Harry Potter şi Camera secretelor (1998)
În Camera secretelor, toaletele fetelor joacă un rol important în pregătirea şi finalizarea acţiunii.

7. Marin Mălaicu-Hondrari, Cartea tuturor intenţiilor (2006) sau Apropierea (2010)
Cartea tuturor intenţiilor (2006) sau Apropierea (2010) – nu mai ţin minte exact, pentru că amândouă sunt pastişe după Roberto Bolano şi pentru că prima carte a fost absorbită parţial de cea de a doua – conţine un pasaj despre veceul ţărănesc din curte, în care poetul face şi drege.

6. Werner Schwab, Die Präsidentinnen (1990)
Piesele lui Werner Schwab (1958-1994) abundă în obsesii scatologice şi în WC-uri – de regulă, înfundate.

5. Virgil Mazilescu. 

A murit pe closet.

4. James Joyce, Ulise (1922)
În episodul al patrulea din Ulise, Calypso, Leopold Bloom citeşte pe tron Matcham’s Masterstroke de Philip Beaufoy. Secvenţa a constituit unul dintre capetele de acuzare împotriva romanului, justificându-i cenzurarea.

3. Gheorghe Săsărman, Cupa cu cucută (2002)
Această distopie ultraşarjată derivată din comunism cuprinde un episod memorabil în care dictatoriţa (femininul de la dictator) dă dispoziţii ca populaţia să fie hrănită exclusiv cu alimente obţinute din fecale – mă rog, cam ce-ar trebui să consume şi astronauţii viitorului, doar că în romanul lui Săsărman alchimia alimentară nu prea decolează.

2. San-Antonio, Profeţiile lui Nostraberus  (1974)
Scris în perioada cea mai metatextuală a lui San-Antonio, Profeţiile lui Nostraberus oferă personajul inubliabil al unui scatofag rafinat care efectiv mănâncă mult rahat.

1. Pier Paolo Pasolini, Petrol (1992)
Acest roman neterminat, revelat postum, este una dintre cele mai abjecte cărţi scrise vreodată – un compliment care cred că i-ar fi făcut plăcere lui Pasolini. Câteva scene se petrec în WC; citindu-le, Albă ca Zăpada s-ar transforma instantaneu în Scufiţa Roşie – sau invers.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper