De 7 ori despre arderea cărţilor

Un articol de MIHAI IOVĂNEL

7. Umberto Eco, Numele trandafirului (1980)
Vânătoarea unei copii unice a tratatului lui Aristotel despre comedie sfârşeşte cu incendierea bibliotecii medievale în al cărei decor se petrec toate întâmplările acestui policier multistratificat.

6. Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche (1929)
O mână credincioasă arde toate manuscrisele lui Paşadia, unul dintre crai.
5. Virgiliu, Eneida
O carte care NU a ars, în ciuda indicaţiilor lăsate de poet – convins că şi-a ratat capodopera – pe patul de moarte.
4. Alexandre Dumas, Regina Margot (1845)
Este arsă cartea otrăvită – un manual de vânătoare – care îl ucide pe tânărul rege Carol al IX-lea.
3. Cervantes, Don Quijote (1605)
Nepoata lui Don Quijote, aliată cu bărbierul şi cu alţi bine-intenţionaţi, ard după un proces de pomină cărţile cavalereşti ale falsului cavalerul rătăcitor.
2. Elias Canetti, Orbirea (1935)
Probabil cea mai chinuitoare carte lansată vreodată împotriva iubitorilor de cărţi. Coşmarul profesorului nebun Kien e retrăit amplificat de fiecare bibliofil care citeşte romanul lui Canetti.
1. Ray Bradbury, Fahrenheit 451 (1953)
Povestea lui Guy Montag, pompierul dintr-un viitor în care rolul pompierilor s-a transformat în acela de a da foc cărţilor. 451 de grade Fahrenheit – temperatura la care ard cărţile.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper