Răzvan Mazilu & Friends

Un articol de CRISTINA RUSIECKI

„Absolut superb! Mi-a plăcut fiecare moment”, se aud comentariile unei spectatoare în timp ce-şi ia haina de la garderobă.

Secretul e plăcerea. O doză uriaşă de plăcere pe care Răzvan Mazilu, atât în chip de dansator, cât şi de coregraf, o împărtăşeşte publicului. Exemplul cel mai bun a fost ultima Gală Extraordinară a Dansului, Răzvan Mazilu & Friends, organizată cu prilejul Zilei Mondiale a Dansului la Teatrul Odeon. Ca de fiecare dată, Gala a alăturat momente diferite performate de dansatori diferiţi. Fără pretenţia unor infinite straturi conceptuale şi cu atât mai puţin a vreunui mesaj inflamant, cu un eclectism asumat, spectacolul conceput de Răzvan Mazilu a ridicat, din nou, pentru minute bune, sala în picioare.
Numai în viziunea lui laxă şi fluidă, Bach cooperează, pe aceeaşi scenă, cu lăutăreasca sadea a Romicăi Puceanu, fără ca titanul muzicii să-şi piardă anvergura, iar lăutarul, savoarea. Numai în coregrafia lui coexistă, fără nici cea mai mică discordanţă, un striptease cu calităţi artistice (Alina Petrică) cu o scenă de dans contemporan de o poezie halucinantă, învăluitoare, adâncă şi febrilă, ca în fragmentul din Nesomn (coregrafia Arcadie Rusu, în extraordinara interpretare a acestuia şi a Ioanei Marchidan). Frumuseţea, eleganţa şi graţia rămân tuşele incontestabile ale lui Răzvan Mazilu. Iar ele se găsesc cu prisosinţă şi în fragmentul din Giselle, atât de sensibil dansat de Cătălina Iliescu şi Ionuţ Diniţă, elevi ai Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”, coordonaţi de Simona Şomăcescu, dar şi în scenele moderne, pline de nerv din West Side Story, care devin liantul întregului spectacol. În fond, dragostea constituie fermentul acestei Gale, cu tot ce presupune ea, fluturaşi, erotism, cântece tânguioase sau binomul atracţie-ură, ca în scena cu Tango Tangent, unde Monica Petrică şi Răzvan Mazilu împrăştie scântei de pasiune, nu lipsite de comic.
Căci acesta constituie al doilea mare atu al spectacolului coagulat de personalitatea lui Mazilu. Graţie, ludic şi umor sunt ingrediente nelipsite din orice apariţie a sa. Totdeauna charismatic prin postură, gesturi şi nu mai puţin prin privire – care aproape că dansează şi ea, atât e de vie –, Răzvan Mazilu nu uită să adauge necesarul strop de persiflare. În spatele erotismului pândesc de fiecare dată accentele comice fără ca unul dintre atribute să-l deranjeze pe celălalt. Iar frumuseţea a ieşit şi mai bine în evidenţă dublată de o porţie zdravănă de entertainment la care au participat pe îndelete prezentatorii Ruxandra Maniu şi Silvian Vâlcu.
O plăcere să asişti la amestecul de genuri teoretic incompatibile în momentele de dans ale invitaţilor, al căror numitor comun l-au reprezentat tinereţea, vitalitatea şi talentul. Prezenţe ca Judith State, învăluitoare, nonşalantă şi magnetică pe scenă, ca Vanda Ştefănescu, expresivă în toate, sau ca Silviu Daniel Mititelu, cu dansul său robust, au adăugat sare şi piper întregului discurs coregrafic. Iar publicul s-a bucurat să (re)vadă scene din spectacole atât de iubite ale Odeonului, semnate de Răzvan Mazilu, ca Block Bach, Depeche Dance, Şaraiman, Un Tango Mas.
„Absolut superb!”, comentariul spectatoarei de la garderobă, traducea imensa plăcere lăsată de Gală. Fineţe, energie, eleganţă, umor au fost atuurile pe care Răzvan Mazilu a mizat şi de această dată. Şi a câştigat!

teatru

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper