Liam Neeson, carismă şi sânge rece

Un articol de ANGELA-MARIA BULIGÃ

Provenind dintr-o familie săracă de origine irlandeză, Liam Neeson (62 ani), carismatic
şi cu o eleganţă deosebită, rămâne în sufletul publicului prin rolurile sale complexe şi memorabile din industria cinematografică, roluri pe care actorul şi-a pus atât de adânc amprenta, încât cu greu
altcineva va putea interpreta cu aceeaşi măiestrie şi cu aceeaşi originalitate tipul său de personaj.
Rolul care l-a propulsat a fost cel din Excalibur (1981), în regia lui John Boorman, o interpretare a legendei Cavalerilor Mesei Rotunde. Rolul înaltului ofiţer nazist din Shining Through (1992) avea să fie motivul care îl va convinge pe regizorul Steven Spielberg să îi ofere rolul enigmaticului Oskar Schindler din celebra peliculă Schindler’s List (1993), partitură care l-a aşezat pe Neeson în rândul marilor actori ai cinematografiei internaţionale.
O veritabilă capodoperă câştigătoare a şapte premii Oscar, Schindler’s List prezintă o dramă cutremurătoare şi şocantă trăită de evrei, o pagină neagră în istoria omenirii, o clipă de uitare a umanităţii într-un spaţiu în care primează superioritatea rasei, nu viaţa. Filmul are în centru povestea industriaşului german Oskar Schindler, pentru care demnitatea este superioară originii, care, într-o epocă întunecată a urii şi a terorii, salvează de la o moarte iminentă peste o mie două sute de evrei, cumpărându-i din lagăre sub pretextul exploatării în propria fabrică de muniţie. Personajul lui Neeson este destul de complex, scindat, pe de o parte, în tipul membrului Partidului Nazist, arivist, oportunist, pragmatic, desfrânat şi plin de vicii, în stare de sacrificiul suprem pentru a-şi atinge scopurile şi, pe de altă parte, în tipul eroului tolerant şi uman, care, într-o epocă întunecată şi inumană, a oferit un lucru inestimabil: viaţa. În antiteză cu eroul nostru este conturat portretul comandantului Amon Goeth (Ralph Fiennes), produs al politicii naziste antisemite, în stare de atrocităţi pentru a-şi satisface instinctele nemiloase, animalice, viaţa celorlalţi neavând nicio însemnătate pentru el. Spielberg reuşeşte să zugrăvească în nuanţe de alb-negru un tablou realist şi întunecat, fără a omite nicio clipă adevărul crud. Surprinde războiul şi toate atrocităţile acestuia în jurul căruia se răscolesc şi se deformează caractere umane, conturând trăiri interioare care, odată exteriorizate, înlocuiesc raţiunea cu bestialitatea. Liam Neeson rămâne în istorie prin rolul personajului chinuit de propriile gânduri, un personaj care inovează şi revoluţionează un mod de gândire într-un sistem aspru şi de nestăvilit, care se sacrifică în numele comunităţii, pierzându-se pe sine şi devenind victima sacrificiului.
Trilogia Taken reuşeşte să relanseze cariera celebrului irlandez şi să reinventeze imaginea eroului de acţiune, un Liam Neeson violent, palpitant, plin de adrenalină şi mereu gata de acţiune, un familist convins, capabil de orice sacrificiu pentru binele şi siguranţa familiei. Taken 1, Teroare în Paris (2008) bifează toate ingredientele unui scenariu reuşit: acţiune, adrenalină, mister şi elemente din realitatea crudă, intriga filmului fiind turnată în jurul problemelor grave ale epocii  moderne, corupţia prezentă în toate sectoarele societăţii, traficul uman, precum şi felul crud şi sadic în care el se desfăşoară. Scenariul lui Luc Besson şi regia lui Pierre Morel se înscriu cu succes în tiparele nonconformismului, fără a se agăţa însă în spiţele realităţii şi ale verosimilităţii. Cei doi ridică scena unui autentic spectacol, iar prezenţa lui Liam Neeson în centrul acţiunii face din acest film o experienţă captivantă. Pentru fostul agent CIA, Bryan Mills (Liam Neeson), plecarea fiicei sale Kim (Maggie Grace) la Paris nu se situează într-o lumină bună. Bântuit de presimţiri sumbre, tatăl aşteaptă încordat telefonul fiicei sale, care sună pentru a-i confirma sentimentele negre, vocea îngrozită a fetei şi primejdia în care se află stârnind în fostul agent secret un vulcan gata să erupă. Tatăl va deveni un prădător feroce în urmărirea şi pedepsirea cruntă a traficanţilor albanezi. În viziunea lui Pierre Morel, Parisul îşi pierde nuanţa strălucitoare şi rafinată, fiind zugrăvită partea nefastă, dură, rece şi întunecoasă a locurilor rău famate, locuri ce au rolul de a accentua acţiunile monstruoase şi caracterele alterate ale oamenilor.
Dacă în anul 2008 i-a fost răpită şi molestată fiica de traficanţii albanezi, iar tatăl dezlãnţuit „i-a căutat, i-a găsit şi i-a omorât“, în anul 2012 şeful grupării de albanezi caută o răzbunare crâncenă şi sângeroasă în numele morţii fiului ucis, Marko (Arben Bajraktaraj). Liam Neeson revine pe scenă în pielea fostului agent secret Bryan Mills, cu un nou episod captivant şi tensionat din seria thriller-ului  Taken 2, teroarea fiind mutată în Istanbul. Luc Besson dovedeşte, încă o dată, că un film bun este ancorat pe două coordonate: talent şi inspiraţie. Bryan Mills se află în Instabul, într-o misiune specială, iar fiica lui, Kim (Maggie Grace), şi fosta soţie (Famke Jannsen) îi fac o vizită-surpriză, spre satisfacţia traficanţilor care au prilejul să-şi ducă la bun sfârşit răzbunarea. Teroarea se dezlănţuie din nou, regizorul Olivier Megaton reuşeşte să ţină în suspans şi tensiune spectatorul prin acţiunea explozivă de pe străzile înguste şi întortocheate, aglomerate de clădirile cu o arhitectură complicată şi rigidă. Dar sclipirea şi farmecul filmului le creează acelaşi Liam Neeson, mereu ferm, rece şi dur, care caută să facă pace punând în balanţă dorinţa de răzbunare şi spiritul justiţiar.
Dacă în primele două părţi fostul agent secret a trebuit să-şi salveze fiica de ameninţarea unui lanţ de prostituţie şi fosta soţie de răzbunarea sângeroasă a răufăcătorilor grupării albaneze, vânându-i fără milă pe mafioţi şi lăsând în urmă un maldăr de cadavre, în Taken 3 vânătorul devine vânat, având pe urmele sale serviciile secrete şi vechii duşmani capabili de orice pentru a-şi duce la bun sfârşit răzbunarea. Acţiunea filmului se desfăşoară în Los Angeles, oraşul personajului, Leonore, fosta soţie (Famke Jannsen) este asasinată, iar dovezile îl indicã tocmai pe Bryan Mills (Liam Neeson) ca suspect principal. El este nevoit să fugă de autorităţi pentru a-şi spăla numele şi mai ales pentru a-l captura şi pedepsi pe vinovat şi pentru a-şi salva fiica (Maggie Grace) de o posibilă lichidare. O decizie ce-l va transforma în cel mai vânat răufăcător din LA, pe urmele sale fiind întreaga echipa secretă condusă de inspectorul Franck Dotzler (Forest Whitaker), care, în cele din urmă, îi va deveni aliat, conştient de pericolul în care se află Kim şi tatăl fugar. Şi aici Luc Besson îşi demonstrează sclipirea, iar regizorul Olivier Megaton îndulceşte puţin secvenţele de acţiune, lăsând în umbră scenele violente şi punând accentul pe carisma lui Liam Neeson, care devine o ancoră în spectacolul presărat la tot pasul cu obstacole şi răsturnări surprinzătoare de situaţie.
Un actor cu o statură fizică şi morală impozantă, Liam Neeson are un joc magistral, convingător şi de mare sensibilitate. Pentru prestaţia sa a fost nominalizat la premiile Oscar la secţiunea „Cel mai bun actor“ şi a fost decorat ca ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic de către regina Elisabeta a II-a.

film

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper