Jocurile video în 7 cărţi

7. Lev Grossman, Codex, traducere de Monica Andronescu, Editura Nemira, Bucureşti, 2010
Lev Grossman (cunoscut şi în calitatea de critic literar pentru Time) a căpătat notorietate ca autor de fantasy rescriind în regimul realismului cinic opera lui C.S. Lewis. Codex este însă un roman poliţist, în care firul unei biblioteci misterioase, ascunzând un codex inestimabil, se împleteşte cu acela al unui joc video în care realitatea pare că se oglindeşte.

6. Austin Grossman, You, Mulholland Books/ Hodder , 2013
Austin Grossman, fratele lui Lev, este de profesie game designer. Romanul reconstituie atmosfera de pionierat (inegalabilă calitativ, spun nostalgicii) în materie de jocuri a anilor ’90.

5. Ernest Cline, Ready Player One , Random House, 2011
Distopie: într-un viitor cvasiîngheţat tehnologic din anul 2040+, un milardar  excentric îşi lasă toată averea celui care va descoperi „oul de Paşte” într-un joc video încărcat cu referinţe la anii ’80 ai secolului al XX-lea. Romanul va sta la baza următorului film al lui Steven Spielberg.

4. Scarlett Thomas, PopCo, Harper Perennial, 2004
Deşi Scarlett Thomas reuşeşte să o dea în gard în ultima parte, până în acel moment romanul este incredibil de palpitant şi de texturat: criptografi, vânători de comori, vivisecţii ale culturii de masă, agenţii de publicitate spooky şi, evident, jocuri video.
3. Orson Scott Card, Jocul lui Ender, traducere de Mihai Dan Pavelescu, Editura Nemira, 2013
Publicat în 1985, romanul lui Orson Scott Card, care a aprins creierii multor gameri (potenţiali sau actuali), este la fel de clasic precum Aventurile lui Huckleberry Finn – dacă facem modestul efort de imaginaţie de a înlocui Mississippi cu o staţie spaţială aflată pe un asteroid şi pe negrul Jim cu o civilizaţie extraterestră.
2. Thomas Pynchon, Bleeding Edge, Penguin Press, 2013
Cel mai recent roman al lui Pynchon, Bleeding Edge, urmăreşte pe inevitabilele culoare conspiraţioniste nu atât jocurile video (deşi acestea nu lipsesc), cât însăşi entitatea numită Internet – Mediul, Marele Joc.
1. William Gibson, The Peripheral, Penguin Group USA, 2014
Nimeni nu a făcut pentru poezia calculatoarelor mai mult decât Gibson. Canadianul şi-a găsit filonul (ceea ce avea să fie numit cyberpunk) la începutul anilor ’80, uitându-se la câţiva puşti care jucau un joc video primitiv; Gibson însuşi nu prea atinsese până atunci un computer. În The Peripheral, ultimul lui roman, lumea întreagă este un joc video.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper