10 cărţi cu şi despre şah

Un articol de MIHAI IOVĂNEL

10. Edgar Allan Poe, Jucătorul de şah al lui Maelzel, în Masca Morţii Roşii. Schiţe, nuvele, povestiri 1831-1842, traducere din limba engleză, studiu introductiv, note şi comentarii de Liviu Cotrău, Editura Polirom, 2012
Nu este propriu-zis o carte, ci un eseu mai lung din 1936, în care Poe demontează cu arguţia lui Auguste Dupin impostura unui pretins automaton care, conform promotorului său Maelzel, ar fi putut juca şah. Poe făcea demonstraţie că nu era vorba de o maşinărie (un creier cibernetic mai avea de aşteptat mai bine de un secol pentru a se naşte), ci de o scamatorie bine regizată.

9. Adrian Rogoz, Preţul secant al genunii, Editura Nemira, 2015
SF românesc din perioada lirică şi naivă a anilor ’60-’70 (miniromanul a fost publicat în 1974); rămâne totuşi scrierea cea mai bună a lui Adrian Rogoz, un personaj mai important ca promotor decât ca autor.

8. John Brunner, Oraşul ca un joc de şah, traducere de Ştefan Ghidoveanu şi Sorin Casapu, Editura Ovidiu, 1994
Tot un SF, aproximativ din aceeaşi perioadă cu scrierea lui Rogoz (The Squares of the City a apărut în 1965); diferenţa de clasă în favoarea romanului lui Brunner vine din diferenţa între două sisteme literare – unul profesionist, altul încă amatoristic.
7. J.K. Rowling, Harry Potter şi Piatra Filozofală, traducere de Ioana Iepureanu, Egmont România, 2012
Undeva la sfârşitul primului roman din seria Harry Potter o partidă de şah cu piese însufleţite deghizează o capcană posibil mortală.
6. Vladimir Nabokov, Apărarea Lujin, traducere din limba rusă de Adriana Liciu, Editura Polirom, 2011
Un roman ca o migrenă.

5. S.S. van Dine, Afacerea „Nebunul Negru“, traducere şi adaptare Anda Bucşinescu, Societatea autorilor de romane poliţiste, 1991
Aproape uitat azi, S.S. van Dine, autorul unei liste de reguli ale literaturii poliţiste încă în circulaţie, a fost un scriitor destul de prolific de detective fiction. The Bishop Murder Case (1928) nu este nici cel mai bun, nici cel mai rău roman al seriei de romane avându-l în centru pe detectivul particular  Philo Vance.
4. Arturo Pérez-Reverte, Tabloul flamand, traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru-Mehedinţi, Editura Polirom, 2012
Palpitant şi minuţios documentat, ca mai tot ce a scris Arturo Pérez-Reverte.

3. Mihail Sadoveanu, Soarele în baltă sau Aventurile şahului, 1934
Şahul a fost una dintre numeroasele pasiuni sportive ale lui Sadoveanu (admiţând pentru o clipă că ar fi vorba de un sport, ceea ce totuşi nu este). Prozatorul era considerat un jucător tare – cel puţin în cercul de amatori în care dădea mat aşa cum dădea la ştiucă.

2. Lewis Carroll, Alice în Ţara Minunilor. Alice în Lumea Oglinzii, traducere de Frida Papadache, Editura Litera, 2014
În Alice în Lumea Oglinzii, sequel-ul la Alice în Ţara Minunilor, are loc o faimoasă partidă de şah cu piese vii.

1. Frank Brady, Endgame, 2011. Bonus: David Edmonds, John Eidinow, Bobby Fischer Goes to War (2004)
Biografia lui Bobby Fischer bate orice ficţiune. În Endgame, Frank Brady urmăreşte ascensiunea şi decăderea în paranoia şi moarte a celui mai spectaculos (dar nu şi cel mai mare) jucător de şah. Bobby Fischer Goes to War de David Edmonds şi John Eidinow recreează „meciul secolului“ cu Boris Spasski.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper