„Teze ce ar fi putut zdruncina scepticismul meu“

Un articol de Traian D. Lazăr

Într-o lume în care specializările profesionale sunt din ce în ce mai înguste este necesar ca, de la o etapă a cunoaşterii la alta, să apară „traducători“ ai cunoştinţelor dintr-un domeniu, pentru nespecialişti ori pentru profesioniştii altor domenii şi „sintetizatori“ ai acumulărilor ştiinţifice globale.
În secolul al XX-lea, când ştiinţele exacte şi, mai ales, fizica s-au situat în avangarda lărgirii cunoaşterii realităţii, rolul de „traducători“ la cel mai înalt nivel şi l-au asumat George Gamow, în etapa „nucleară“ a fizicii, şi Basarab Nicolescu, în etapa „cuantică“. Prin preocupările sale privind relaţiile dintre artă, ştiinţă, religie, tradiţie, Basarab Nicolescu s-a manifestat şi ca „sintetizator“ al avansului cunoaşterii umane.
Personalităţile exilului românesc obişnuiau să-şi trimită scrierile confraţilor, făcându-şi cunoscute realizările individuale şi semnalându-le totodată ca înfăptuiri ale comunităţii etnice şi, de ce nu, ale cunoaşterii în general.
În anul 1988, Basarab Nicolescu a publicat volumul La science, le sens et l’évolution – Essai sur Jakob Boehme (Félin, Paris), care a primit distincţia Benjamin Franklin Award for the Best History Book, USA, 1992 şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1993. Printre personalităţile cărora Basarab Nicolescu le-a trimis volumul s-a numărat şi Emil Cioran. Răspunsul acestuia, pe care îl reproducem în continuare, exprimă aprecierea acordată lucrării, bogată în informaţii şi sugestivă. Cioran scrie că tezele cărţii i-ar fi putut zdruncina scepticismul, dacă ar fi fost mai tânăr. Această constatare a efectului potenţial pe care lucrarea menţionată l-ar avea asupra marelui moralist, care a fost Emil Cioran, confirmă aserţiunea lui Basarab Nicolescu precum că „teoria lupasciană îmbogăţită cu transdisciplinaritatea ar putea fi baza unei noi morale“. (Basarab Nicolescu, De la Isarlîk…, vol. II, p. 256)
Scrisoarea lui Emil Cioran către Basarab Nicolescu din 27 decembrie 1988.(1)
Scrisoarea este expediată într-un plic, francat cu un timbru de 2,20 şi cu ştampila poştei din 29 –XII – 1988 ora 18, având adresa destinatarului: „Monsieur Basarab Nicolescu c/o Édition du Félin, Espace Kiron, 10, rue La Vacquerie, 75011 Paris“. Expeditorul şi adresa: Cioran, 21, rue de l’Odéon, Paris 6e“.

„Paris, le 27 décembre 1988
Dragă domnule Nicolescu,
Je vous envoie tous mes voeux, doublés de mes remerciements, pour votre livre riche, sugestif, dont les thèses, si j’etais moins âgé, auraient pu ébranler mon scepticisme congénital.
Bien cordialement,
Cioran“

Traducerea în limba română dată de d-l Basarab Nicolescu:

„Paris, 27 decembrie 1988
Dragă domnule Nicolescu,
Vă adresez toate urările mele, acompaniate de mulţumirile mele, pentru cartea Dv. bogată, sugestivă, ale cărei teze ar fi putut zdruncina scepticismul meu congenital dacă aş fi fost mai tânăr.
Cu salutări cordiale,
Cioran“.

(1) Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, Fond personal Basarab Nicolescu.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper