Cronica unui îndemn la gândire critică

Un articol de MARCELA GANEA

Deşi M-am săturat să fiu prost – Incursiune în gândirea critică pentru oameni de afaceri şi nu numai, de Peter Frank, carte apărută recent la Editura Humanitas, este descrisă drept o carte despre strategie şi business, autorul însuşi declară că scopul său a fost de a îndemna la gândire critică, introspecţie şi mai mult discernământ.
Peter Frank este absolvent al Universităţii Georgetown din SUA, a lucrat la The New York Times, The Sun şi The News Journal, iar din 2009 a venit la Bucureşti şi a lucrat în mass-media şi afaceri. Nu ştim sigur dacă România sau pur şi simplu acumularea de diverse experienţe l-a făcut să scrie o carte în care să sublinieze că se impune gândire critică în tot ce facem. Peter declară că şi-a amintit întâi de un colaborator de la ziarul la care lucra în America, un absolvent al Universităţii Princeton, care le ştia pe toate, iar ulterior a venit în România şi a constatat că sunt mulţi astfel de oameni în afaceri, iar acest lucru le poate fi fatal.
Cartea prezintă faţete unice ale vieţii de afaceri din România şi acest lucru îi conferă legitimitate. Un practician împărtăşeşte din experienţele sale într-o structură riguroasă, face trimiteri bibliografice pentru cei care vor să aprofundeze anumite domenii şi ne sugerează că personajul principal al cărţii sale este informaţia şi modul de procesare şi de prezentare a sa. „Poţi spune orice în New York Times, doar că trebuie să ştii când să o spui“, susţine Peter Frank. „Mult mai periculos este să dai un răspuns corect la o întrebare greşită decât să dai un răspuns greşit la o întrebare corectă“, mai spune Peter Frank, iar această afirmaţie este destul de profundă pentru a ne pune pe gânduri.
Cartea se doreşte un îndrumar în relaţiile de afaceri cu consultanţii din prisma slăbiciunilor fiecărei părţi, de care trebuie să fim conştienţi, pentru că această activitate devine excesiv de comercială în zilele noastre. Peter Frank ne sugerează că cei mai buni consultanţi rămân până azi filozofii greci şi că ideile lor sunt în continuare de interes. De aceea şi-a început cartea cu citate din Platon. După care transferă cititorul în geometria euclidiană şi regulile sale, iar lucru care i se pare important deoarece pune ordine în univers şi ne asigură structurarea de care avem nevoie pentru a interacţiona şi obţine rezultate eficiente. Apoi face o prezentare a principiilor în afaceri, interacţiunea culturală, structuri sociale, întrucât afacerile nu sunt aşa de simple cum par, nu sunt simple tranzacţii. „A trecut timpul când puteai citi şi memora cartea lui Adam Smith şi ziceai că faci afaceri, a şti şi a aplica acele principii nu este de ajuns“, spune Peter Frank. Cartea conduce apoi către lumea reală unde se aplică principiile de afaceri, în situaţii concrete în care întrebarea fundamentală în orice moment trebuie să fie: În ce punct mă găsesc şi încotro vreau să mă îndrept?. Deşi situaţiile sunt complexe în lumea reală, la o analiză atentă, observăm că esenţa lor este simplă. La această esenţă trebuie să ajungem.
Autorul dedică un capitol întreg strategiilor. El consideră că o firmă trebuie să aibă o strategie scrisă. A constatat că în România puţine firme au strategii în scris, aspect ciudat în opinia sa. Justificarea pe care a primit-o a fost că lucrurile se schimbă în câţiva ani. Dar el tot consideră că este necesară o strategie scrisă a firmei, care să fie actualizată mereu. Aceasta rămâne esenţială deoarece îţi arată unde îţi propuseseşi să ajungi şi unde ai ajuns, în plus, îţi arată drumul de parcurs până la scopul propus. Constatând că deseori angajaţii firmelor nu înţeleg exact scopul firmei în care lucrează, i se pare esenţial ca şi patronul, şi angajatul să înţeleagă exact ce fac şi ce au de făcut, lucru imposibil dacă nu există planuri scrise.
Faptul că Peter Frank subliniază această idee în diverse feluri în cartea lui ne sugerează că percepţia sa critică despre realităţile mediului de afaceri din România a identificat lipsă de claritate, de oarecare discernământ şi de strategie şi asta chiar în marile companii cu care a lucrat. Interesantă este declaraţia lui Peter Frank conform căreia dintre toate cărţile de strategie pe care le-a citit, nu l-a satisfăcut nici una, toate părându-i-se pline doar cu definiţii aride. Pentru a avea succes în afaceri, pentru a înţelege cum se fac afacerile, este bine să citim cât mai mult, consideră Peter Frank.
Mai presus de toate însă, cartea lui Peter Frank este un îndemn la a gândi critic şi la a ne întreba tot timpul „De ce?“. Chiar motivaţia care l-a determinat să scrie cartea are legătură cu gândirea critică şi nevoia de instrospecţie. Autorul mărturiseşte că s-a gândit să scrie o carte deoarece atunci când scriem, vedem mai clar ideile şi modul de structurare a mesajului decât atunci când vorbim. „Categoric nu poţi avea un plan bine structurat dacă nu îl pui pe hârtie“, spune autorul. „Scrisul este o mare provocare“.
Deşi nu par a fi sfaturi date direct, sugestiile abundă în carte. Autorul ne confirmă că este firesc să facem greşeli, dar important este cum te raportezi la aceste greşeli. Ne atrage atenţia că prostia despre care face vorbire în carte este autosuficienţa ignoranţei sau ignoranţa autosuficienţei… Şi că este util să facem exerciţii de gândire inductivă, deductivă şi abductivă pentru a ne antrena creierul să analizeze tot timpul şi, mai mult decât atât, să o facă din mai multe perspective. Şi că este imperativ să nu mai presupunem, aşa cum fac mulţi oameni, că ştim deja totul şi că înţelegem foarte bine de la început o problemă, deoarece această atitudine auto-suficientă este foarte păguboasă.
Cu subtilitate de psiholog rafinat, Peter Frank spune că a valida opinii anterioare atunci când avem de-a face cu o situaţie nouă, fără a analiza noile elemente reprezintă ignoranţa ascunsă. Cauza este EGO-ul exacerbat, spune el, care ne determină să nu recunoaştem că nu ştim şi nici să nu acceptăm să ni se spună că nu ştim pentru că nu ne-am simţi în siguranţă. Mai ales, un manager al unei firme s-ar panica dacă şi-ar da seama că nu ştie anumite lucruri. De aici, refuzul de a accepta ignoranţa proprie.
Soluţia însă nu este refuzul de a accepta realitatea, ci puterea de a te opri o clipă şi de a te întreba clar Ce anume nu funcţionează?. Este foarte mare riscul să ne închipuim că ştim lucruri pe care nu le ştim, de fapt. În economia vieţii zilnice, uităm să ne punem întrebări, iar Peter Frank ne aminteşte: „Să ştii care sunt întrebările pe care trebuie să le pui reprezintă doar jumătate din luptă. Prima jumătate este că trebuie să-ţi aminteşti că trebuie să pui întrebări“. Sau: „Prin freamătul frunzelor şi râsetele copiiilor care se joacă în depărtare, încearcă să-ţi aminteşti cele mai simple obiective. Întoarce-te către copilărie şi redevino un filozof“. Sau: „Exersează-ţi gândirea pentru a putea gândi dincolo de ceea ce gândeşti“.     n

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper