Seneca AntiCafe. Spaţiul condensează timpul…

Un articol de CRISTIANA TODERAŞCU

În zilele ploioase ale lui ianuarie, cafenelele bucureştene se bucură de un public numeros şi dornic să se aciueze într-un fotoliu confortabil, la o cană de ceai, cafea sau ciocolată caldă şi să împărtăşească impresii, idei, păreri. Majoritatea spaţiilor destinate unor asemenea tabieturi sunt atent aranjate şi decorate, aşa încât echilibrul dintre frumuseţe şi confort să poată fi completat de servicii de bună calitate, iar bocancii cu şireturi umede să păşescă iute pragul acestor mici refugii anti-vreme-rea. Dar există oare vreuna care să le întreacă pe toate? Poate nu atât prin investiţie sau serviciu, cât prin… diferenţiere. Ceva nou, ceva altfel, ceva atrăgător, ceva despre care ai auzit şi vrei să afli mai multe. Poate o anticafenea. De ce anti? Simplu… nu există cafea într-o anticafenea. Dar şi pentru că aici totul se măsoară în timp: ceaiul, biscuiţii, rândurile pe care le citeşti dintr-o carte, paşii pe care îi faci până la raftul de reviste, privirile pe care le arunci peste câteva tablouri, starea pe care o ai atunci când te pierzi într-un fotoliu cu pernă de catifea… Într-o anticafenea plăteşti timpul petrecut acolo. Iar ideea aceasta face din Seneca AntiCafe un punct de atracţie irezistibil al Capitalei. Cel puţin pentru cei cu astfel de deprinderi reconfortante.
La mică distanţă de Piaţa Victoriei, pe strada Arhitect Ion Mincu, numărul 1, poţi găsi anticafeneaua Seneca. Intri acolo şi imediat pe dreapta eşti întâmpinat de o domniţă care te salută zâmbitor şi îţi propune alegerea unui fel de semn de carte. Nişte dreptunghiuri ca de plută, inscripţionate astfel: Seneca AntiCafe. Te-am aşteptat azi, X, unde X reprezintă nume de autori celebri, stau înşirate în faţa ta şi-ţi aşteaptă alegerea. După ce te decizi, primeşti şi un bileţel mic, colorat, pe care îl extragi dintr-un mic borcan: e parola de la WiFi. Zâmbetul domniţei revine, iar tu eşti invitat să te bucuri de toată atmosfera anticafenelei.
Privirile fug dintr-o parte în alta: la intrare, în stânga, revistele culturale stau parcă la uscat pe un raft de lemn aerisit, iar dedesubtul lui poţi răsfoi tot soiul de pagini de publicistică din diverse domenii. Tot acolo, în stânga, câteva mese şi scaune găzduiesc trupuri îmbrăcate plăcut, care din când în când se ridică şi se îndreaptă către zona cu ceainice aburinde şi parfumate… căpşuni, fructe de pădure, portocale… Mai în faţă puţin, nu poţi să nu observi peretele acoperit de o tablă de scris pe care stau scrijelite în alb cuvintele „Trăitul în nelinişte este soarta celor vinovaţi“, dar şi câteva mesaje de mulţumire ale vizitatorilor anticafenelei. Şi tot acolo, aproape de recepţie, primul raft cu cărţi la dispoziţia tuturor este înţesat de volume ale lui Seneca.
Spaţiul este plin de cărţi mai mici şi mai mari, mai colorate sau în nuanţe pământii, sprijinite una de alta sau aşezate una peste cealaltă, pe domenii distincte şi adresate unor categorii de vârste diferite. Ai de unde alege. Cele mai frumoase volume au fost atent selecţionate, aşa încât cititorul să le poată răsfoi în atmosfera Seneca. Toate se îmbrăţişează cu ramele cu portrete ale autorilor celebri de pe semnele de carte primite la intrare, cu sticluţele străvezii de parfum, cu ceasurile de diferite mărimi şi stiluri, cu clepsidrele cu praf colorat, cu micile cufere ce adăpostesc săculeţe parfumate de lavandă sau cu ghivecele de lalele confecţionate meticulos din hârtie. Armonia amestecului de obiecte se răsfrânge în întreaga încăpere şi prin intermediul multitudinii de oglinzi agăţate pe perete, între cărţi. Iar muzica în surdină completează totul.
Deşi cărţile dau nota dominantă încăperii, câteva cutii cu jocuri, care au un design modern şi ispititor, atrag atenţia pe un raft de jos, aproape de podea. Tobago, Gobblet, Dixit, Aquileia, Quarto, Pylos, Gyges şi altele asemenea stârnesc spiritul de aventură al vizitatorilor sau provoacă aplicarea logicii în obţinerea victoriei. Piesele zornăie înăuntrul cutiilor lucioase atunci când o mână alege un joc, fãcându-le pe celelalte să cadă „un etaj mai jos“, mai aproape de podea.
În anticafeneaua aceasta nu existã chelneri. Tu eşti cel care te serveşti, după bunul plac, cu ceai, fructe, biscuiţi şi alte bunătăţi de ronţăit de la un mic open bar, care de fapt e o mică bucătărie. Acolo găseşti tot ce îţi trebuie pentru a savura băutura caldă. Iar dacă îţi doreşti să bei sau să mănânci şi altceva, eşti invitat să-ţi aduci ce-ţi place şi să le laşi în frigider. Mesajul postat pe acesta, Mâncarea cuiva (a fi mâncată doar de acel cineva), cu siguranţă te va feri de situaţii neplăcute. Mica bucătărie este îngrijită şi atent aranjată. Există acolo chiar şi Reţetele lui Hemingway de Craig Boreth sau căni micuţe pline cu ghiocei.
O porţiune a anticafenelei este dedicată celor care vor să lucreze la proiecte sau doresc să desfăşoare activităţi din sfera profesională. Pereţii albi au stâlpi de susţinere din lemn ce dau aerul unei mansarde. Mesele sunt mari şi albe, cu scaune confortabile, sau mai înalte, pe care sunt aşezate câteva PC-uri şi satisfac nevoile de acest tip ale vizitatorilor. În spate de tot se poate zări o zonă cu suporturi asimetrice din lemn pe care se odihnesc perne pentru şezut, la umbra unui copac de hârtie albă.
Faci o piruetă şi te întorci, privind anticafeneaua dinspre spate înspre intrare. Aceeaşi atmosferă caldă, cu lumini blânde şi muzici de jazz în surdină. Aceleaşi miresme de fructe invadate de apă fierbinte sau de portocale tăiate felii. Acelaşi zgomot uşor de biscuiţi sfărâmaţi între dinţi şi acelaşi foşnet de pagini mişcate cu grijă de o mână delicată care protejează întotdeauna cartea. Aceiaşi oameni frumoşi, care se destind într-un ambient deosebit. Aceleaşi ceasuri al căror ticăit nu se aude, dar se simte. Te anunţă că a mai trecut un minut, două, trei… şaizeci. Iar timpul costă… mai puţin la Seneca, mai mult în viaţă.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper