Romane pereche

Un articol de MIRCEA MUTHU

Stela-Maria Ivaneş, Confesiuni necenzurate, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014

Autoare prolifică după anii ’90, Stela-Maria Ivaneş îşi rotunjeşte ciclul romanesc cu Caii destinului şi Clipa de catifea, apărute la aceeaşi editură (Eikon) în 2013. Ambele proze, complementare, stilistic şi conţinutistic, privilegiază inserţiile (auto)biografice pe liniamentul unor povestiri în esenţă rememorative. Pe canavaua universalei, dar şi complicatei probleme a cuplului uman se schiţează, cum suntem atenţionaţi în În loc de prefaţă, „o frescă social-politică şi psihologică a tronsoanelor temporale trăite de eroi“. Or, în povestea dramatică a acestora se detaşează – ca într-un basorelief sui-generis – aceeaşi protagonistă care, la persoana întâi, utilizează tonul eminamente confesiv, reiterat de altfel şi într-un alt volum recent, Confesiuni necenzurate (Eikon, 2014). În romanele propriu-zise urmărim două tipuri de relaţii sentimentale. În fiecare dintre acestea, consumate de-a lungul a două decenii în ţară şi nu numai, francheţea, sinceritatea atinge cote greu de surmontat: „să iubeşti doi bărbaţi şi să fii iubită de amândoi, să te zbaţi în mlaştina nehotărârii, a remuşcării, a dorului, a frustrărilor alternative şi a complexelor de vinovăţie“ se preface într-o situaţie insuportabilă ca şi, alternativ, „dacă o căsnicie ar fi liniară“, pentru că „plictisul ucide cu prioritate şi te apucă nu doar lehamitea, ci şi deznădejdea“. Or, „caii destinului“ conduc până la urmă spre un final stenic emoţionant trecând peste boală şi moarte. Pe această urzeală cu numeroase intarsiuri participative, chiar lirice (poemele din Flori de colţ, Eikon, 2011, fiind un atare exemplu), se grefează un veritabil panopticum istorico-social. Imaginea, rememorată, a modelului patern în primul rând, drama mamei, ataşamentul faţă de Studioul de Radio Cluj, cu incizii amare referitoare la comportamentul moral al noilor angajaţi după redeschiderea, dramatică, a instituţiei transilvane ori scena, desenată de-a dreptul în cărbune, cu atitudinea vameşilor autohtoni la intrarea în România ar fi putut alcătui şi un fundal socio-istoric mai amplu articulat dată fiind restituţia – fără fard şi cu talent satiric – a acestor eşantioane din vârsta postcomunistă a României. Liantul secvenţelor amintite, la care s-ar putea adăuga şi altele, este dimensiunea etică ce acompaniază ambele straturi ale prozelor, respectiv sinuozităţile cuplurilor şi evocarea trecutului autohton recent. De aici apelul, poate în exces, la maximele extrase din filosofi, literaţi, muzicieni ş.a. imprimând anumitor paragrafe un caracter de-a dreptul eseistic – rezultatul, de fapt, al unui intelectual rasat, pe care îl recunoaştem mai ales în cartea-interviu cu Dumitru Constantin-Dulcan, medic neurolog şi psihiatru, autorul studiului Inteligenţa materiei (1981). Astfel, juxtapunerea posibilă, de către cititor, a numeroaselor referiri, extrase ori comentarii sintetice din Sf. Augustin („văd binele, dar totuşi urmez răul“), Spinoza (causa causei sui) la descoperirile lui Emoto Masaru din Mesaje ascunse în apă ş.a. dublează stratul propriu-zis ficţional atât în Caii destinului, cât şi în Clipa de catifea. În acelaşi timp, prezenţa dimensiunii religioase ocrotitoare, dar şi interesul mărturisit în mod constant pentru filosofia ştiinţei şi disciplinele psihologice asociate, cum remarcam, cu voluptatea citării/ parafrazării din Pascal sau Francisc d’Assisi, la care se adaugă practica de reporter radio particularizează fluenţa, oralitatea unui stil ce, cultivat cu persuasiune, poate conduce la diluţie narativă, la asta contribuind şi aplecarea, reiterată şi ea, spre liricizarea discursului epic. Dacă temele tratate sunt clasice (istoria cuplului, generic vorbind), prin mulţimea intarsiurilor culturale cele două proze pot fi revendicate – la modul desigur asimptotic – de scriitura de factură postmodernă. Instructive nu numai prin picarescul sentimental al protagonistei, ultimele prezenţe editoriale semnate de Stela-Maria Ivaneş oferă o lectură plăcută şi, în acelaşi timp, participativă, datorată tonalităţii simpatetice, familiare a naraţiunii.

 

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper