Criză şi apostolat

Un articol de Dan Berindei

Asistăm în ultima vreme la o avalanşă de dezvăluiri pe care un om cinstit cu greu le poate înţelege. Sunt relatări stupefiante; ele ne înfăţişează nouă, celorlalţi, o lume care evoluează în propriile ei dimensiuni, cu parametrii ei şi care totodată reuşeşte să-şi însuşească bunuri nenumărate, reprezentând în fapt un corp străin în mijlocul societăţii noastre.

Vorbim de democraţie, dar în realitate  nu trăim doar într-o lume inegală, ci pe planuri inegale. Cei obişnuiţi şi ceilalţi, cei care îşi duc viaţa în cadrul unor reguli proprii, străine nouă. Bogăţia dobândită cinstit, prin inteligenţă şi muncă, este departe de a fi un păcat, dar utilizarea ei poate ridica probleme. Nu trăim singuri în această lume şi mai ales în această ţară. Suntem parte a ei. Bunurile dobândite sunt ale noastre, ale celui care le dobândeşte, dar suntem datori să împărtăşim şi altora, societăţii şi oamenillor, în primul rând conaţionalilor, o parte mai mare sau mai mică dintre ele. Făptuitorii şi dăruitorii  rămân în memoria semenilor lor, nu dispar în nefiinţă.
Dar, revenind la ceea ce asistăm, nu numai faptele ne şochează, cât scenariile care au loc şi mai ales lanţul nesfârşit de  complicităţi. Sunt vehiculate sume uriaşe şi rămâi uimit când asişti la pronunţarea cuantumului cifrelor. Timp de mai bine de un sfert de veac, o minoritate infimă de necinstiţi abili, sprijinindu-se unii pe alţii chiar şi transpartinic, au translat sume de necrezut. Este un cancer care afectează grav mersul înainte, reprezentând o pierdere însemnată şi totodată conferind o imagine nedreaptă ţării.
Este necesar ca procese reale să-i sancţioneze pe cei prinşi în păcat. Trebuie transmis societăţii că necinstea nu scapă nesancţionată. Este vorba de pierderi uriaşe care nu trebuie îngăduite. Dar mai ales clasa politică trebuie prevenită să fie altfel. Aici este cheia problemei. A face politică înseamnă astăzi a face bani. Lucrul are o explicaţie, care poate fi acceptată: venitul legal asigurat pe această cale este mai mult decât îndestulător. Dar realitatea în prea multe cazuri este alta. Politica serveşte drept trambulină pentru prea mulţi  pentru a adăuga venituri suplimentare ilicite sumelor legal obţinute. În nu puţine rânduri proporţiile fizice pe care le dobândesc cei în cauză sau vestimentaţia doamnelor pot constitui semnale dezvăluitoare.
Omul politic având o doctrină şi o orientare statornică se află în slujba semenilor săi, a societăţii, a ţării, a lumii. El se bucură de respect şi preţuire, când oamenii constată la el dăruirea către ceilalţi, nu doar interesul pentru propria sa înavuţire. Dar, astăzi, câţi dintre cei care se manifestă pe scena publică corespund acestui model? Oare nu prea mulţi trec prin mai multe legislaturi muţi sau cvasimuţi? Şi câţi schimbă ca pe precum nişte haine?
În situţia de astăzi a ţării este mai necesar decât oricând să se manifeste de către toţi dăruirea către binele comun, pentru ridicarea şi afirmarea României şi cu atât mai mult acest lucru se pretinde de la clasa politică. Funcţiile politice ar trebui să le revină doar celor cinstiţi şi capabili, într-un domeniu sau altul, iar profesarea lor ar trebui să implice dorinţa unui constant sacrificiu şi nu doar buna situaţie personală.
Uităm prea mult trecutul, nu ne preocupă să cunoaştem onest cum s-a ajuns la ţara care este a noastră astăzi, ce au făcut făuritorii ei, a căror operă suntem în curs de a o lichida, înstrăinând avuţiile  ţării pe care generaţiile trecute au ştiut să le dobândească. Este timpul unei treziri şi a jertfei. A face parte dintre cei care au fost desemnaţi să conducă la nivelul ţării, regiunii, judeţului sau comunei ar trebui să reprezinte o misiune de onoare, prin care să recunoaştem capacitatea deosebită, puterea de muncă şi dragostea faţă de ansamblul societăţii. Dăruire şi apostolat trebuie să fie răspunsul constant al celor aleşi.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper