Ce se mai scrie

Un articol de MIHAI IOVĂNEL

La Sibiu a fost demolată casa lui Mircea Ivănescu; s-a pierdut astfel pentru totdeauna posibilitatea ca acel imobil istoric să fie transformat în muzeu – la urma urmei, Ivănescu e unul dintre cei mai mari scriitori români ai ultimei jumătăţi de secol.

Vladimir Tismăneanu l-a acuzat pe Ovidiu Şimonca de antisemitism, folosind argumente în cel mai bun caz neconvingătoare; ameninţat cu procesul, a revenit vorbind de „criptoantisemitism”. Cu aceleaşi argumente.

Gabriel Liiceanu povesteşte într-un eseu cum a primit cadou în 1990 o ladă cu vinuri pe care, suspectând-o că ar fi fost otrăvită, a dus-o la o agapă a Grupului pentru Dialog Social pentru a fi degustată.

Gabriel Chifu a primit Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru întreaga operă, candidând împotriva lui Mircea Cărtărescu, a Martei Petreu, a lui Liviu Ioan Stoiciu şi a altor câţiva. Nicolae Manolescu a votat şi în primul tur, şi în al doilea cu Gabriel Chifu, adjunctul său la conducerea USR, deşi într-o recentă Istorie a literaturii române pe înţelesul celor care citesc afirmă că Mircea Cărtărescu este cel mai mare scriitor român contemporan, iar Uniunea Scriitorilor îl propune anual pe acelaşi Cărtărescu pentru Premiul Nobel.

Pe Contributors.ro, Doina Jela simte nevoia să-i ia apărarea Monicăi Lovinescu împotriva unei „acuzaţii” a lui Paul Cernat pe care nimeni altcineva nu a perceput-o în proporţiile monstruoase în care o receptează înlăcrimat-isterizată Doina Jela. În urmă cu câţiva ani, Doina Jela publica într-o carte despre Monica Lovinescu fotografii făcute lângă patul de moarte al acesteia – ceva în genul Gelu Voican Voiculescu trăgându-se în poză lângă sicriele Ceauşeştilor. S-ar zice că memoria Monicăi Lovinescu trebuie apărată împotriva dnei Doina.

Tot pe Contributors.ro, înaripată de performanţa de a fi conspectat Gazeta literară într-o teză de doctorat transformată de curând în carte, Luminiţa Marcu lansează comparaţii între presa anilor ’50 şi Observator cultural – la care a colaborat până de curând. Cum Observator cultural nu s-a schimbat atât de dramatic în ultimii doi-trei ani, e mai logic să se conchidă că Luminiţa Marcu a traversat un zguduitor proces de dumirire. N-ar fi de altfel primul.

Zilele acestea ies de sub tipar primele trei volume dintr-o Cronologie a vieţii literare româneşti  în postcomunism (anii 1990-1992). Dintre citatele selectate în cele aproximativ 1.700 de pagini multe vor alimenta discuţiile următoarelor luni. După 25 de ani, starea de lucruri haotică de după revoluţia/ lovitura de stat anticomunistă şi-a căpătat perspectiva.

Ar fi instructiv să putem citi ştirile de mai sus cu ochii celor de peste 25 de ani.

Un comentariu pentru “Ce se mai scrie”

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper