Psihanaliza în 5 clişee la modă

Un articol de DORIN-LIVIU BÎTFOI

Treaba publicului este să reziste, spunea psihanalista Janine Chasseguet-Smirgel, iar asta înseamnă că, fie şi pe când psihanaliza făcea furori (Franţa anului 1970), rezistenţele la psihanaliză erau, de la un punct, fireşti.  Până acolo însă multe clişee, raţionalizări şi intelectualizări, vehiculând informaţii şi imagini false, pot fi limpezite. Aleg câteva mai populare la noi, îndeosebi printre intelectuali. Sunt „clişeele culturale” ale momentului. Psihanaliza nu e o ştiinţă. Invocată de obicei e teoria falsificării a lui Karl Popper. Fără a mai aminti că teoria popperiană îşi are criticii ei în filosofia ştiinţei (care previn cu privire la inadecvarea operativă şi la falsificaţionismul naiv), problema caracterului (ne)ştiinţific al psihanalizei îmi pare una complicată şi mult mai nuanţată. Acest clişeu îl implică însă automat pe cel de mai jos, la care se poate răspunde clar şi succint.  Psihanaliza e ineficientă. Surprinzător, dar tocmai practica e mereu trecută cu vederea. Rezultatele terapiei psihanalitice sunt certe pentru pacient, în majoritatea cazurilor, şi intră în statistici. Reproşul predilect a fost multă vreme că nu există studii empirice care să-i probeze eficacitatea terapeutică (precum în cazul psihoterapiei cognitiv-comportamentale, azi pe val – dar acesta e un alt clişeu). Câteva update-uri pentru detractori. Mai ales în ultimele două decenii instituţii academice de prestigiu au întreprins riguroase studii – exemplare fiind cele germane (datorită şi unor circumstanţe favorizante) şi cu deosebire cele ale universităţilor din Berlin şi Ulm (despre care ştim câte ceva în România prin vizitele reputatului psihanalist şi cercetător Horst Kächele). Studiile au chestionat aspecte şi concepte în acţiune ale psihanalizei (transfer, contratransfer, producţia de vise în analiză, interpretarea, alianţa terapeutică ş.a.), dar şi rezultatele prin comparaţie cu alte psihoterapii. Se certifică astfel că, de pildă, în tratarea depresiei terapia psihanalitică obţine rezultate semnificativ mai durabile faţă de terapia cognitiv-comportamentală. Etc.  Psihanaliza e în criză. Oare? În fapt, aşa cum cartografia Stefano Bolognini, preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Psihanaliză, psihanaliza e în plină expansiune şi a luat un avânt extraordinar în Asia – exemplul neaşteptat şi deja de notorietate este China, care beneficiază de ample misiuni americane şi de un adevărat „pod de formare” (inclusiv prin Skype); este primită entuziast în ţări islamice precum (din nou la limita improbabilului) Iran; ca şi în ţări africane, cele maghrebine fiind în prima linie; se practică foarte intens în America Latină – unde afişul îl ţine miracolul argentinian; şi în ţări europene ca Franţa şi Italia, cu creşteri importante în Spania, ţările nordice şi est-europene etc. Se vorbeşte, într-adevăr, de criză, mai ales în Statele Unite, care au o glorioasă tradiţie psihanalitică, dar chiar şi aici psihanaliza e încă foarte solidă.  Psihanaliza e azi depăşită. Variantă mai veche a anteriorului clişeu. Psihanaliza nu mai face voga intelectuală a anilor ’50-’70 din Franţa sau Statele Unite, dar rămâne, cu toate acestea, mult practicată – şi e principala, dacă nu singura psihoterapie care se poate apropia de câteva patologii grave. E distincţia pe care o fac mulţi şi la care merită să te abonezi. Psihanaliza e o şarlatanie. Clişeu antic, întors de la groapă de cancanuri contemporane, perseverente ori numai voluminoase – precum cartea-scandal din 2010 despre „amurgul unui idol”, Freud, a filosofului autodidact Michel Onfray. Cartea e în aşa măsură un amalgam de prejudecăţi, raţionalizări, clişee, erori de informare şi de evaluare, denaturări, vulgarităţi, caricaturi, ignoranţă despre natura, cadrul şi desfăşurarea procesului analitic, interpretări tendenţioase sau aberante, decontextualizări şi chiar mistificări (am putea crede) voite, încât demontarea ei ar necesita de asemenea o carte, probabil chiar mai groasă. Sau, mai bine, nu.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper