Hârciog sau analog?

Un articol de TEODORA DUMITRU

The Guardian a publicat de curând două materiale de interes pentru relaţia dintre copii, carte şi natură. Într-un articol din 13 ianuarie a.c., Alison Flood înregistrează reacţiile suscitate de ediţii recente ale Dicţionarului Oxford pentru copii – Oxford Junior Dictionary. Astfel, un grup de 28 de scriitori, printre care Margaret Atwood, manifestă îngrijorări în privinţa consecinţelor actualizării celor 10.000 de intrări din acest dicţionar.

Se arată că tendinţa de înnoire a bagajului lingvistic destinat copiilor, în principiu de admirat, e blamabilă atunci când implică eliminarea unor cuvinte considerate până de curând adecvate îmbogăţirii vocabularului şi universului de referinţe ale copiilor, pe scurt, relaţiei dintre limbaj şi realitate. Astfel, în loc de acorn (ghindă), OJD a preferat să trateze cuvântul attachment (ataşare – în speţă de material electronic, text sau video), în loc de buttercup (piciorul-cocoşului) s-a ocupat de blog, în loc de concker (castană) – de chatroom (care şi în româneşte sună la fel). Au fost deci retrase din orizontul infantil o mulţime de alţi termeni denumind vegetale sau animale, precum şi cuvinte referitoare la universul religios (episcop, păcat etc.), în faţa cărora au câştigat teren termeni relativi la universul virtual, internet, computer, smartfon, noile media. O decizie „năucitoare şi prost gândită“, conchid scriitorii, care s-au adresat deja editurii Oxford University Press pentru a solicita revizuirea proiectului. Una peste alta, e clar că blog, chatroom sau analog au devenit mai populare decât bâtlan, scrumbie sau coţofană şi că OJD se sprijină pe realitatea limbii vorbite, nu pe pretenţii normative. Totuşi, se pare că lumea aşteaptă mai multe de la un dicţionar decât simpla indexare pe baze statistice; i se impun funcţii de formare, de educare etc. Ca atare, nu poate decât să alarmeze faptul că multe cuvinte desemnând lumea naturală şi sfera jocului sunt încet-încet date la o parte de terminologiile lumii virtuale, a cărei intensă frecventare, susţin unii psihologi şi sociologi, explică bună parte din interiorizarea maladivă, autismul, obezitatea, comportamentul antisocial al tinerei generaţii.
Un alt material, din 9 ianuarie a.c., al aceleiaşi jurnaliste, sprijinit pe mult bagaj statistic, atrage atenţia asupra faptului că cititul de plăcere scade în preferinţele copiilor americani pe măsură ce cititul din obligaţie (preponderent şcolară) îi solicită tot mai mult. Asta în pofida faptului că, totuşi, literatura pentru copii înregistrează, cel puţin în Marea Britanie, mari succese de librărie. Explicaţia nu e atât de elaborată: dacă puerii nu mai citesc de plăcere, e clar că succesul de librărie al literaturii pentru copii trebuie pus pe seama adulţilor. Peisajele cu cvadragenari ratând staţie după staţie din pricina lui Harry Potter fac parte din cotidian.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper