„A horse! A horse! My kingdom for a horse!“. Ce secrete ascunde un mormânt regal

În 2012, de sub pavajul unei parcări din Leichester, Marea Britanie, arheologii au scos la lumină un mormânt regal. Descoperirea a fost socotită la acea dată senzaţională, pentru că ipotezele istoricilor se îndreptau către celebrul Richard al III-lea, pe care toată lumea îl cunoaşte datorită cuvintelor pe care Shakespeare i le-a atribuit: „A horse! A horse! My kingdom for a horse!”. Lipsea însă dovada fermă că scheletul din mormânt era al lui Richard al III-lea, nici un înscris cu numele defunctului nu a fost găsit în sicriu şi nici o atestare istorică de netăgăduit a locului îngropării nu se păstrase în arhive.
Confirmarea ipotezelor formulate atunci de istorici a sosit în toamna anului trecut. Demersul a fost unul detectivist, geneticienii au prelevat probe ADN din scheletul găsit în mormânt şi le-au comparat cu ADN-ul urmaşilor în viaţă. S-a stabilit astfel că scheletul aparţine celebrului rege, cu o probabilitate ce nu lăsa loc de multe îndoieli, mai exact, spun specialiştii, e 99,9994% sigur că acestea sunt rămăşiţele pământeşti ale monarhului. Nu e prima dată când ADN-ul unor personalităţi ale istoriei, prelevat din morminte, e comparat cu cel al descendenţilor în viaţă pentru a se stabili identitatea acestora. Aşa s-a procedat pentru a înlătura orice dubiu îl legătură cu asasinarea familiei ţarului rus de către comunişti în casa Ipatiev la începutul secolului trecut. Dar e prima dată când un demers de detectivistică genetică de acest fel coboară atât de mult în istorie: 527 de ani. Analiza legiştilor a arătat că Richard al III-lea, ultimul monarh britanic mort într-o luptă, suferise unsprezece răni în bătălia din 1485, care a pus capăt Războiului celor Două Roze.
Cercetarea genetică a scos însă la lumină şi alte informaţii. Surprinzătoare şi totuşi nu. Identificarea s-a bazat pe analiza ADN-ului mitocondrial, cel moştenit pe linie maternă, proba prelevată a fost comparată cu mostre de ADN a două persoane, descendenţi moderni ai surorii lui Richard al III-lea. Suprapunerea a fost aproape totală.  Cu toate acestea, analiza cromozomului Y, moştenit pe linie paternă, arată o ruptură genetică. Richard al III-lea a murit fără urmaşi, aşa că geneticienii au identificat cinci bărbaţi care trăiesc astăzi în Marea Britanie, descendenţi pe linie paternă din John of Gaunt, unchiul regelui, mort în 1399. Cei cinci ar fi trebuit să prezinte un cromozom Y identic cu al lui Richard al III-lea. Cel puţin acestea erau aşteptările geneticienilor. Cum nici o suprapunere nu a fost identificată, concluzia e una singură: cândva, de-a lungul istoriei, un rege s-a urcat pe tron fără să aibă în sânge dreptul de a fi rege, pentru că nu era fiul cui se credea că este. Aşa că descoperirea din mormântul regelui Richard al III-lea pune sub semnul întrebării legitimitatea unui şir întreg de regi, practic întreaga dinastie a Tudorilor nu trebuia sã urce pe tron.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper