Sărbătoarea Operei din Iaşi

Un articol de COSTIN POPA

De 58 de ani, ziua de 3 noiembrie este aniversară pentru Opera Naţională Română Iaşi. La acea dată, în 1956, s-a inaugurat prima stagiune a teatrului liric înfiinţat la începutul acelui an, care avea să poarte, începând din 2003, actuala denumire. Şi întrucât spectacolul inaugural a fost celebra Tosca, s-a instaurat tradiţia ca în fiecare an, la 3 noiembrie, opera pucciniană să marcheze evenimentul.
Scurtă istorie
Apariţia pe harta muzicală a României şi instituţionalizarea la Iaşi a unui teatru stabil de operă nu a făcut decât să împlinească eforturi susţinute, al căror germene – este absolut sigur – a încolţit în minţile şi inimile oamenilor de cultură, ale melomanilor moldavi, încă din clipa în care primul spectacol liric (Doamna albă de Boieldieu) avusese loc în oraşul lor, în 1833. De atunci, publicul ieşean a luat cunoştinţă destul de rapid de capodopere universale, Norma de Bellini (1838, cu studenţi ai Conservatorului proaspăt înfiinţat în 1836, care au cântat în limba română), Faust de Gounod (1873), Lombarzii, Rigoletto, Nabucco, Ernani de Verdi (1874), Evgheni Oneghin de Ceaikovski (sfârşitul deceniului al nouălea din Novecento), apoi Tannhäuser, Lohengrin, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg de Wagner; Otello de Verdi, Cavalleria rusticana de Mascagni, Paiaţe de Leoncavallo, Mignon de Ambroise Thomas, Mireille de Gounod etc. Interpreţii făceau parte din trupe străine, ceea ce nu înseamnă că ieşenii nu i-au văzut şi ascultat şi pe Hariclea Darclée, Elena Teodorini, Carlotta Leria, Ion Giovanni Dimitrescu.
Încercările de a fonda o companie autonomă au fost multe, dar nu au rezistat. Importantă a fost inaugurarea la 1 decembrie 1896 a actualei clădiri a Teatrului Naţional din Iaşi, bijuterie arhitectonică. S-au încercat denumiri ca Societatea Română de Operă sau Opera Română a Moldovei, însă concretizarea a venit abia la 1 ianuarie 1956 prin înfiinţarea Operei de Stat din Iaşi, prima instituţie publică lirică din zona Moldovei, ce urma să devină, în 2003, Opera Naţională Română Iaşi. Actul constitutiv a condus şi la înfiinţarea orchestrei şi corului, iar un an mai târziu, în 1957, a corpului de balet.
Epoca modernă
Aşadar, inaugurarea s-a făcut la 3 noiembrie 1956 cu Tosca dirijată de Radu Botez, regia artistică aparţinând lui Hero Lupescu. De atunci, stagiunile au fost regulate, melomanii ieşeni fiind permanent în contact cu marele repertoriu. În cei aproape şaizeci de ani, au admirat o întreagă pleiadă de artişti lirici locali, de la Ion Iorgulescu şi Florica Marieş la Mihaela Agachi şi Ionel Voineag, fără să-i uit pe Elena Moşuc sau pe surorile Mioara şi Viorica Cortez. Desigur, spaţiul nu permite înşiruirea tuturor stelelor scenei lirice ieşene, loc unde au cântat şi alţi mari artişti români sau străini, precum Nicolae Herlea, Arta Florescu, Eugenia Moldoveanu, Maria Slătinaru-Nistor, Virginia Zeani, Nicola Rossi-Lemeni, Irina Arhipova.
Spectacolele au fost montate de regizori valoroşi ca Hero Lupescu, Anghel Ionescu Arbore, Dimitrie Tăbăcaru, George Zaharescu, Anda Tăbăcaru-Hogea ş.a., care au colaborat cu scenografi talentaţi, printre care s-au numărat Zoltan Gerzanich, Hristofenia Cazacu, George Doroşenco, Rodica Arghir, Cătălin Ionescu Arbore, Adriana Urmuzescu etc.
Primul director al Operei a fost Ioan Goia (1956-1965), urmat de George Zaharescu (1965-1969), Ion Pavalache (1965-1974), Dimitrie Tăbăcaru (1974-1982), Constantin Dediu (1982-1991), Corneliu Calistru (1991-2008), între 2008-2011 conducerea fiind asigurată de directori interimari.
Marele potenţial creativ naţional
Din anul 2011, Opera Naţională Română Iaşi cunoaşte o perioadă de efervescenţă înfloritoare, sub manageriatul regizoarei Beatrice Rancea, remarcată în primul rând prin montarea unor spectacole unicat în ţară, semnate de marele regizor Andrei Şerban, care a adus pe tărâmuri moldave producţii de notorietate: Indiile galante de Rameau, Troienele după Euripide, Lucia di Lammermoor de Donizetti. În direcţia înscrierii pe afişe a numelor unor importanţi regizori români se menţionează şi montarea operei Boema de Puccini, autografiată de Niki Wolcz. Scenografi de marcă i-au însoţit pe autorii mizanscenelor. Îi numesc pe Doina Levintza, Helmut Stürmer, Lia Manţoc, Marina Drăghici (în adaptarea Carmencităi Brojboiu)…
Fără teama de a greşi, afirm că Opera Naţională Română Iaşi se află în fruntea teatrelor lirice ale ţării la capitolul valorificării marelui potenţial creativ naţional în privinţa montărilor de operă. Nu înseamnă că regizori străini nu au fost invitaţi în această perioadă şi îi numesc pe Matteo Mazzoni (Bărbierul din Sevilla), pe András Kürthy (Aida). Tuturor li se alătură Beatrice Rancea, a cărei producţie cu opera Traviata de Verdi a beneficiat de colaborarea cu Doina Levintza.
Un alt pas important făcut sub actuala conducere a fost refrişarea corpului artistic, tinere talente (tenorii Florin Guzgă şi Andrei Fermeşanu, sopranele Ana Maria Donose şi Cristina Grigoraş, baritonul Jean Kristof Bouton etc.) fiind identificate cu profesionalism, promovate cu curaj şi perfecţionate în cadrul unor master-classes cu mari maeştri, mari cântăreţi, precum tenorul Vasile Moldoveanu şi soprana Marina Krilovici, desfăşurate la Iaşi.
O iniţiativă cu caracter de unicitate a fost Gala Premiilor Operelor Naţionale, ajunsă în 2014 la a doua ediţie, la care au participat teatre lirice aflate în subordinea Ministerului Culturii.
Nu este aici locul de a panorama întreaga activitate din ultimii ani a Operei Naţionale Române din municipiul de pe malurile Bahluiului, dar realizările de până acum o validează drept o importantă instituţie contributoare la susţinerea candidaturii Iaşiului la demnitatea de Capitală Culturală Europeană 2021.
La ceas aniversar…
…sala Operei a fost din nou plină până la refuz. Tosca este o producţie veche, datorată unei echipe bulgare compuse din Ognian Draganoff (regia), Tzvetanka Petkova Stoynova (costume), Boris Stoynov (decoruri). În cadru clasic, decorul este bine pornit, cu strictul necesar: schela şevaletului lui Cavaradossi, perspectiva altarului bisericii Sant’Andrea della Valle, tabloul Madonnei (actul I), masa lungă şi picturile cu curtezane ale cabinetului lui Scarpia din Palazzo Farnese (actul al II-lea), platforma superioară de la Castel Sant’Angelo (actul ultim). Numai că în contextul ideatic al regizorului, în afara „principalilor”, multe alte personaje inventate şi bizare populează ambientul, în evoluţii pline de absurdităţi. Nu văd rostul de a le pătrunde, de a elucida rosturile, doar… un gând stăruie. Opera Naţională Română Iaşi trebuie să aibă cât mai curând o nouă producţie cu Tosca, titlu indispensabil al oricărui afiş de teatru liric.
Rolul titular a fost încredinţat sopranei ieşene Simona Titieanu, o artistă experimentată, cu prezenţă scenică agreabilă şi glas potrivit pentru dificila partitură, pe care a interpretat-o în siguranţă. Pentru personajul Mario Cavaradossi a fost invitat de la Timişoara tenorul Bogdan Zahariea, prinţul acutelor spinte, ferme, puternice şi bogate. O precizare necesară pentru cititori. Artistul mai foloseşte ca nume de scenă şi Bogdan Roman. Aşa încât, ţineţi cont că este vorba de acelaşi tânăr tenor, produs al şcolii ieşene de canto, mai întâi ca… bariton.
Un rudimentar Scarpia a fost clujeanul Oleg Ionese, exagerat, extrem verist. Uzura sa vocală a venit în nedorit pandant cu ceilalţi parteneri.
Pentru alte roluri, distribuţia i-a cuprins pe Octavian Dumitru (Angelotti), Iulian Ioan Sandu (glas masiv în Sacristanul), Andrei Apreotesei (voce solidă în Spoletta), Eduard Sveatchevici (Sciarrone), Victor Zaharia (Temnicerul), Traian Hudumeac (Roberti), Daria Alexandra Bârzu şi Ştefan Gheorghe (doi Păstoraşi).
În formă bună s-au prezentat Corul (dirijor Manuel Giugula), Corul de copii (condus de Raluca Zaharia) şi Orchestra Operei. La pupitru s-a aflat tânărul Gabriel Bebeşelea, şi el promovat puternic la Iaşi, în ultimii ani, în teritoriul liric. A condus spectacolul într-un echilibru şi într-o coerenţă care vădesc nu numai o pregătire stilistică serioasă, dar şi o maturizare surprinzătoare, care îl recomandă pentru importante performanţe viitoare.
Seara s-a încheiat cu un cuvânt de felicitare rostit pe scenă de managerul Beatrice Rancea şi, ca la toate momentele festive, cu obişnuita ploaie de confetti aurii, parcă mai abundentă ca niciodată. La Mulţi Ani fructuoşi Operei Naţionale Române Iaşi!

opera-din-iasi

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper