Navratilova: schimbarea la faţă

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Martina Navratilova este o legendă a tenisului. Jucătoare de mâna stângă, ea provine din tradiţia fabuloasă a şcolii ceho-slovace în sportul alb. Palmaresul său este impresionant: la simplu a câştigat de trei ori Australian Open, de două ori Roland Garros-ul, de nouă ori Wimbledon-ul şi de patru ori US Open-ul; la dublu, s-a impus de opt ori la Australian Open, de şapte ori la Roland Garros, de şapte ori la Wimbledon şi de nouă ori la US Open; la dublu-mixt, ea a triumfat o dată la Melbourne, de două ori la French Open, de patru ori la Wimbledon şi de trei ori la US Open. A fost lideră mondială în ambele probe şi a câştigat de opt ori Turneul Campioanelor. Într-adevăr, probabil doar Steffi Graf, Margaret Court şi Serena Williams pot lua loc lângă cehoaică din unghiul de vedere al performanţelor.
Martina Navratilova s-a născut pe data de 18 octombrie 1956 la Praga, într-o epocă în care nu foarte departe, la Budapesta, tancurile sovietice tranşau în sânge situaţia revoluţionară maghiară. O împrejurare ce avea să se repete pe străzile capitalei cehoslovace în primăvara lui 1968 şi care avea să cântărească foarte mult în opţiunea destinală la care avea să recurgă mai târziu Martina…
Foarte talentată şi extrem de puternică în plan fizic, dotată cu calităţi voliţionale de excepţie, Navratilova s-a impus de la o vârstă fragedă în tenisul din ţara ei natală. Selecţionată rapid în echipa naţională a Cehoslovaciei de junioare, ea avea să descopere, oripilată, ce înseamnă birocraţia şi securismul comunist atunci când a ieşit prima oară din ţară pentru a participa la o competiţie în Germania Federală. Este momentul debutului unei aversiuni ce avea să tot crească de-a lungul anilor. La cincisprezece ani Martina Navratilova este campioană naţională. Ea integrează rapid circuitul profesionist, căci are datele tehnice, tactice şi fizice pentru a se impune în turneele WTA.
Fire ordonată şi extrem de econoamă, având un raport riguros cu gestionarea banilor, Martina are revelaţia a ceea ce înseamnă jaful practicat de statul comunist cât priveşte veniturile sportivilor de talie internaţională. Pe vremea aceea din sumele câştigate ca premii de tenismenii cehi şi slovaci statului îi revenea un procent de până la 70%, ceea ce însemna imens din punctul de vedere al tinerei jucătoare. Martina era pur şi simplu revoltată! Se simţea furată de compatrioţi, frustrată de meritatele rezultate ale muncii ei…
În 1973 foarte tânăra Navratilova descoperă continentul american şi deprinde deliciul de a evolua în competiţiile din Statele Unite. Fire pragmatică şi deloc îngenunchiată, ea îşi angajează privat şi discret un agent iancheu, care negociează cu reprezentanţii Federaţiei de Tenis Cehoslovace cuantumul datoriilor sportivei către stat. Neverosimil, comuniştii acceptă ca Martina să plătească doar 20% din câştigurile ei către puterea de la Praga!
În septembrie 1974, la Orlando, în Florida, Navratilova câştigă primul ei turneu la simplu. Revine în State la începutul lui 1975, ia parte la un turneu, apoi, în ultima clipă, răspunde unei invitaţii la altă competiţie. Revenită acasă, autorităţile comuniste îi reproşează că nu respectă indicaţiile şi că a început să devină prea „capitalistă“. Sportivei i se restrânge programul de participări la turneele pro. Totuşi, ia startul la competiţiile majore, Roland Garros şi Wimbledon. Ajunsă la Paris, Martina nu este mulţumită de condiţiile de cazare găsite de Federaţia naţională, aşa că schimbă hotelul, plătindu-l din banii ei. Praga se crizează, urmează sancţiunea: jucătoarea nu este selecţionată pentru cupa Annie-Soisbault. Puştoaica începe să analizeze serios posibilitatea de a-şi schimba naţionalitatea pentru a se reintegra în lumea normală…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper