Intrada

Un articol de MAIA CIOBANU

„Arta nu face decât să înceapă continuu“ este motto-ul brâncuşian preluat de curajosul şi ambiţiosul proiect artistic iniţiat la Timişoara, Festivalul Internaţional de Muzică Nouă Intrada. Iniţiativa capitalei bănăţene trebuie salutată nu numai pentru a încuraja un nou şi binevenit prilej de a asculta muzica contemporană, ci şi pentru ceea ce aduce în mod deosebit acest demers artistic.
Ce este important în Festivalul Intrada?
Aş sublinia în primul rând atitudinea faţă de fenomenul muzicii noi. Mă refer la atitudinea organizatorilor, a interpreţilor, a publicului, la deschidere, prospeţime, pasiune, implicare. Mă refer la încredere în arta contemporană, la creativitate, la promovarea profesionalismului autentic. Atmosfera timişoreană este una tradiţional proculturală, un mediu în care artistul se simte acasă. Uşile se deschid, iar efortul de a face totul cât mai bine, absenţa blazării, a spiritului de gaşcă, a diferitelor oportunisme neplăcut mirositoare sunt evidente şi intrate în firesc.
Prima ediţie a debutat cu un fastuos concert de deschidere, de fapt un triptic de concerte în care duo-ul Alexandra Guţu – violoncel / Mihaela Faur – harpă, Sorin Dogariu – pian, Sergiu Cârstea – trompetă, Ansamblurile Percutissimo şi ATEM au interpretat lucrări de Gabriel Almaşi, Remus Georgescu, Cornelia Tăutu, Adrian Pop şi Gabriel Mălăncioiu. În „miezul“ primei seri a festivalului, orchestra de coarde a Filarmonicii Banatul, dirijată de Matei Pop, pianista Andreea Dumitrescu şi ansamblul Percutissimo au propus piese de Ulpiu Vlad, Robert Dycke şi Miklós Maros, ultima filă a tripticului de concerte fiind dominată de celebrul Trio Contraste (Ion Bogdan Ştefănescu, Sorin Petrescu, Doru Roman) cu un program din creaţia compozitorilor Valentin Timaru, Carmen Maria Cârneci, Laura Manolache şi Adrian Iorgulescu, alături de pianiştii Adriana Dogariu, Dragoş şi Manuela Mihăilescu, care au interpretat piese aparţinând lui Horia Surianu şi Dan Dediu.
A doua zi a Intradei a omagiat printr-un frumos portret, Viorel Munteanu la 70 de ani, pe unul dintre cei mai cunoscuţi şi simpatizaţi compozitori ieşeni. Publicul a admirat orchestra şi corul Filarmonicii Banatul dirijate de Matei Pop, respectiv de Iosif Todea, Trio Contraste, Trio Syrinx, pe soprana Ramona Morăriţa şi pe violonistul Horaţiu Bălan, precum şi pe „participantul extraordinar“ actorul Mircea Albulescu. Acesta a integrat versurile lui Lucian Blaga în ţesătura partiturii sonore, închipuind prin ele puntea între un opus şi altul, între părţile Întoarcerilor la Blaga şi cele ale Concertino-ului pentru flaut, oboi şi fagot, între Lamento şi Glasurile Putnei.
A urmat Simpozionul de muzicologie Din secolul XX spre secolul XXI, convergenţe şi divergenţe coordonat cu inteligenţă şi aplomb de muzicologul Bianca Ţiplea Nemeş şi un concert de muzică electroacustică la care au colaborat Ion Bogdan Ştefănescu – flaut, Cristian Miclea – clarinet, precum şi membrii muzicalei familii Roman: Doru Roman – percuţie, Laura Roman – vioara şi Lenuţa Roman – clarinet (piese de Doron Kaufman, Darie Nemeş Bota, Sorin Lerescu, Doina Rotaru şi Octavian Nemescu). Ambele evenimente au fost găzduite în atât de speciala Galerie Jecza. La Galeria Calpe am putut asculta pagini din creaţia lui Liviu Dănceanu, Livia Teodorescu-Ciocânea, Ştefan Niculescu şi George Balint în recitalul Trio-ului Syrinx (Dorel Baicu – flaut, Dorin Gliga – oboi, Pavel Ionescu – fagot), precum şi o piesă multimedia (muzica: Horst Lohse, proiecţie video: Cristian Tzecu) în interpetarea violonistului Lucian Petrila.
În a patra zi a festivalului, în spaţiul neconvenţional al librăriei Cartea de nisip, duo-ul chitariştilor germani Stefan Conradi-Bernd Gehlen a susţinut un workshop pe tema teatrului instrumental în creaţia lui John Cage şi nu numai, workshop urmat de un recital cu muzică de John Cage, Violeta Dinescu, Enriquez de Valderrabano, Joerg Mainka, Corneliu Dan Georgescu, Ştefan Lienenkaemper şi Mauricio Kagel, la care au colaborat ca invitaţi violonistul Eugen Morăriţa şi pianista Andreea Dumitrescu.
Muzeul de Artă ne-a invitat apoi la un concert cameral, un program variat înglobând lieduri, muzică electroacustică, piese pentru instrumente solo sau duo de Ana Szilagyi, Stephen Hough, Ionică Pop, Maia Ciobanu, Ivana Stefanovic, Gabriel Mălăncioiu, Eugen Wendel, Cornel Ţăranu, Diana Rotaru şi Dana Probst în excelenta interpetare a lui Vlad Colar – flaut, Iuliana Ambăruş – violă, Andreea Olaru – pian, Marius Tereu – violoncel, Camelia Fornwald Docea şi Matthias Mueller (Elveţia).
Acelaşi Matthias Mueller avea să-şi prezinte în ziua următoare un fascinant proiect de cercetare realizat la Institutul de Muzică pe Computer şi Tehnologie a Sunetului din cadrul ZHdK – Clarinet bas cu senzori. Recitalul său – conţinând atât piese proprii, cât şi lucrări de Alex Buess, Hans Tutschku şi Katharina Rosenfeld – a fost o adevărată „lansare“ în România a acestui nou instrument (lansare care avea sã se repete câteva zile mai târziu în Capitală, sub forma unui master class la UNMB). În aceeaşi seară, duo-ul Ljubisa Jovanovic – flaut şi Ljiljana Nestorowska – harpă din Serbia a interpretat lucrările compozitorilor Dusan Radic, Dejan Despic, Dragana S. Jovanovic, Ivana Stefanovic, Enriko Iosif şi Isidora Zebeljan.
Finalul Festivalului Internaţional de Muzică Nouă Intrada a culminat cu un spectacol de operă de Aurel Stroe – Orestia III (Eumenidele) – realizat pe scena Teatrului Maghiar „Csiky Gergely” cu aportul soliştilor Cosmina Ivan (Atena), Cristian Ardelean (Oreste) şi Nicolae Haţegan (Apollo), cu participarea extraordinară a unuia dintre cei mai devotaţi prieteni şi promotori ai muzicii româneşti contemporane – l-am numit pe saxofonistul francez Daniel Kientzy –, alături de un grup coral (Ana-Maria Stănoia, Corina Hamat, Bogdan Drulea, Gelu Dobrea, Mihai Prelipcean) dirijat de Cezar Verlan, regizor Vlad Dragomirescu, scenografia Monica Stoian.
„Să nu crezi în minuni; bazează-te pe ele!“ – spunea celebrul Murphy şi nu e prima dată când zicerile sale se adeveresc în spaţiul vieţii muzicale autohtone, prea puţin ofertante faţă de muzica nouă. Poate că pianistul Sorin Petrescu – cel care a pus în mişcare Intrada – va zâmbi gândindu-se la uriaşul efort de organizare pe care l-a declanşat fără să aştepte nicio minune, ştiind însă că poate conta pe mulţii săi prieteni, colegi, colaboratori din Timişoara şi nu numai, pe susţinerea Filarmonicii Banatul şi a Consiliului local municipal, sub egida cărora acest festival s-a putut construi, pe ospitalitatea Galeriilor Jecza şi Calpe, a librăriei Cartea de nisip şi a Muzeului de Artă, pe parteneriatul cu AFCN, Institutul Francez, Goethe Institut, Centrul Cultural German Timişoara, UCMR, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş şi mulţi alţii.
Adevărul este că această primă ediţie a Intradei se putea desfăşura, având în vedere consistenţa, densitatea, varietatea evenimentelor, pe o durată mai mare de cinci zile. Fiecare dintre concertele pe care m-am mărginit să le trec în revistă ar fi meritat un articol aparte. Personalitatea tinerilor muzicieni timişoreni pe care i-am descoperit cu uimită bucurie, excelentul lor nivel tehnic şi artistic, sensibilitatea, empatia lor la muzica nouă ar avea nevoie de un spaţiu special. Mărturisesc şi colaborarea mea cu tânăra violistă Iuliana Ambăruş, căreia îi datorez o minunatã interpretare a piesei mele Un interviu şi trei comentarii pentru violă şi mediu electroacustic.
Unul dintre meritele festivalului este o binevenită punere în lumină a forţelor interpretative timişorene, un raport echilibrat între generaţii, între solişti şi formaţii consacrate precum Trio Contraste, Daniel Kientzy, Alexandra Guţu, Sorin Dogariu, Trio Syrinx şi tinerii solişti formaţi în majoritate la Facultatea de Muzică din Timişoara. De menţionat este şi oferta stilistică incitantă a compozitorilor români şi străini prezenţi în programul festivalului, implicarea interpretativă, muzicologică, componistică a unor valoroase personalităţi de peste hotare.
De aceea Timişoarei i se cuvin toate laudele, la care adăugăm speranţa noastră că prima ediţie a Festivalului Internaţional de Muzică Nouă Intrada va continua în din ce în ce mai bune condiţii, că Sorin Petrescu – care a avut modestia şi discreţia de a nu se „denunţa“ ca iniţiator şi coordonator al acestui eveniment – va reuşi să-şi închege o echipă eficientă şi să determine în continuare susţinerea factorilor de decizie. Succes şi mult noroc la început de drum!

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper