Întoarcerea lui Hulagu. O lecţie pentru individ şi naţiune

Un articol de Marcela Ganea

Piesa de teatru Întoarcerea lui Hulagu, publicată la Editura Ars Longa în limba română, are un subiect istoric: căderea Imperiului Abasid ca urmare a cuceririi lui Hulagu. Autorul, Şeicul Sultan Bin Mohammed Al Qasimi, conducător al emiratului Sharjah, unul din cele şapte Emirate ce compun Emiratele Arabe Unite, explică în Cuvântul înainte al piesei sale de teatru că, după ce a citit istoria popoarelor arabe, a înţeles că „evoluţia statului Abasid în trecut seamănă mult cu ce se întâmplă în prezent în lumea arabă. Am scris această piesă de teatru despre realitatea dureroasă a lumii arabe”, spune autorul; „numele personajelor, locaţiile şi evenimentele sunt reale. Textul piesei reflectă un episod din soarta naţiunii arabe”. Folosind ca pretext invadarea Bagdadului în 1258 de către armata lui Hulagu, nepotul vestitului Ginghiz Han, şi uciderea celui de-al 37-lea Khalif, Al–Musta’sim, autorul atrage atenţia, prin metafora cuceririi, şi printr-o abordare spirituală tradiţională, asupra pericolelor ce pândesc cultura arabă astăzi în faţa influenţelor culturale şi interferenţelor ce pot afecta valorile de bază ale acestei lumi.
Piesa, dinamică şi animată de sentimente puternice, spune povestea Califului Al-Musta’sim, conducătorul Bagdadului, învins de Hulagu Mongolul şi care în final moare deoarece este slab ca om de stat, iar cei care îi supravieţuiesc nu au nici puterea, nici demnitatea să îl înfrunte pe Hulagu; fiecare îşi plăteşte tributul în felul său.
O trecere în revistă a principalelor momente ale piesei ne oferă imaginea valorilor umane şi spirituale pe care autorul doreşte să le sublinieze. Califul Al-Musta’sim, conducătorul Bagdadului, este informat de consilierii săi că Hulagu, hanul mongol, se apropie de teritoriile sale, a înconjurat deja trei oraşe musulmane şi cere ajutor militar pentru a le cuceri, profitând de relaţiile nu prea prietenoase dintre Bagdad şi cele trei oraşe vestite pentru atacurile şi omorurile pe care le făceau. Tensiunea este creată încă de la început: cei doi consilieri ai Califului Al-Musta’sim, Dudyar şi Ibn Al-‘Alqami, au opinii diferite, iar cititorul, respectiv publicul, sunt implicaţi abil de către autor în intrigă pentru a reflecta care anume din cei doi are dreptate. Cei doi reprezintă gândurile adânci şi contradictorii ale Califului Al-Musta’sim, a cărui gândire nu este foarte clară şi coerentă deoarece îi lipseşte înţelepciunea specifică unui conducător. În loc să se concentreze pe problemele de stat, el îşi trece timpul în petreceri şi amuzament. Consilierul Ibn Al-‘Alqami devine manipulator şi reuşeşte să-şi impună planul de acţiune în faţa Califului Al-Musta’sim. Îl convinge pe Califul Al-Musta’sim să scrie o scrisoare umilitoare lui Hulagu şi chiar să îi promită o parte din averea sa. Califul Al-Musta’sim nu deţine arta diplomaţiei. De la atitudini agresive trece imediat la starea de slăbiciune. Îşi cedează chiar averea pentru a câştiga bunăvoinţa lui Hulagu. La rândul său, consilierul Dudyar, care este şi şeful Armatei, nu este destul de consecvent şi nu poate influenţa comportamentul Califului Al-Musta’sim, în timp ce abilului Ibn Al-‘Alqami îi reuşeşte planul. Califul Al-Musta’sim nu ascultă sfaturile care îi recomandă implicarea. Mai mult, când un grup de tineri vine la Califul Al-Musta’sim să discute despre viitorul ţării, Sharabi, Înaltul Nobil al Curţii, îi împiedică să vorbească cu Califul. Califul Al-Musta’sim îşi dă seama în cele din urmă de pericol, dar este prea târziu şi pentru el şi pentru cetate. Fiul său, Abu Al-Abbas, îl avertizează că Ibn Al-‘Alqami este viclean şi că vor fi învinşi. Ca o imagine în oglindă a Califului Al-Musta’sim, un alt personaj slab este Rukh Al-Din Khorshah care se predă cu uşurinţă, acceptă oferta lui Hulagu de a petrece cu o fată şi cere oraşelor încă necucerite să se predea în loc să lupte împotriva lui Hulagu. Episoade care sugerează că slăbiciunea este o atitudine care se poate amplifica uşor la nivel de grup dacă nu există un exemplu pozitiv care să inspire. La finalul piesei se resimt accente dramatice când Califul Al-Musta’sim moare, dar nu înainte de a-şi da seama de greşelile făcute, din păcate prea târziu. Moare şi Dudyar, personajul pozitiv, tinerii mor şi ei ca martiri în încercarea lor de a apăra oraşul, iar Hulagu cucereşte oraşul cu efort minim deoarece slăbiciunea lui Al-Musta’sim i-a uşurat de fapt sarcina. Interesant de analizat este şi Hulagu, un războinic care doreşte să transforme oraşele cucerite în sclavi şi care de fapt dispreţuieşte oamenii cu personalitate slabă. El are valori morale care denotă tăria de caracter şi care trebuie interpretate pozitiv în contextul luptei pentru cucerirea de teritorii, deşi nu implică valori care ţin de cultură. Consecinţele faptelor nu întârzie să apară în cazul nici unui personaj. Hulagu are o credinţă anume, iar Ibn Al-‘Alqami, numit pe o poziţie importantă ca recompensă pentru sprijinul oferit, nu este prea fericit cu mongolii deoarece aceştia interzic Coranul. Coranul apare ca esenţa vieţii. Privat de viaţa spirituală, Ibn Al-‘Alqami moare subit de o boală care îi stoarce ultima putere, iar fiul său este numit în locul său. Hulagu rămâne în viaţă, iar piesa se termină cu răzvrătirea împotriva fiului lui Ibn Al-‘Alqami văzut ca întruchiparea trădării şi avertizarea că Hulagu, pericolul la adresa musulmanilor, se poate întoarce oricând.
Dispariţia diverselor personaje prin moarte trebuie văzută ca preţul plătit pentru greşelile făcute. Autorul foloseşte tehnica prin care moartea alternează cu viaţa şi cu starea de vigilenţă în faţa răului. Perpetuarea existenţei şi efortul de a transmite valorile spirituale şi morale sunt evidente. Califul Al-Musta’sim şi Ibn Al-‘Alqami au fii. Tensiunea şi momentele dramatice sunt prezente pe tot parcursul piesei, iar cititorul/publicul resimt permanent scopul catartic în intriga piesei.
Întoarcerea lui Hulagu se poate citi şi juca la fel de uşor, iar semnificaţiile nu se shimbă indiferent că este vorba de lectură sau de reprezentare scenică. Atmosfera şi efectul dinamizant sunt identice cu cele din poveştile celor 1001 de nopţi şi transferă cititorul sau spectatorul într-un spaţiu de ficţiune care poate fi şi trecutul istoric, dar şi un tărîm veşnic de valori morale şi educaţie despre esenţa vieţii. Povestea se poate aplica la nivel individual, dar şi la nivel de grup sau ţară. Oricine poate fi Califul Al-Musta’sim cel puţin o dată în viaţă. Viaţa unei persoane, ca şi a unei ţări, se poate prăbuşi dacă nu este gestionată cu înţelepciune şi măsură. Demnitatea, onoarea, înţelepciunea şi tăria spiritului sunt cele mai preţioase valori pentru supravieţiuirea unei persoane şi a unei naţiuni, indiferent că este musulmană sau occidentală, deoarece reprezintă acel nucleu de valori umane comune care transcend specificităţile societăţilor.
În cazul unei piese de teatru, reprezentaţia ne poate difuza atenţia şi ne poate face să ne concentrăm mai mult pe simţiri şi pe jocul de scenă, în timp ce lectura ne detaşează oarecum şi ne ajută să ne concentrăm pe semnificaţiile profunde, multiplicându-le în acelaşi timp fără a considera că o anume interpretare este cea mai bună şi este adevărul suprem. Interpretarea din perspectivă deconstructivistă si mai ales aplicând noţiunea de iterabilitate a lui Jacques Derrida, „există multiple posibilităţi de interpretare în funcţie de fiecare cititor şi fiecare va avea dreptate în felul său”.
Dincolo de promovarea valorilor culturale şi etice musulmane, piesa poate fi văzută ca promovând valori culturale şi umane ale oricărei societăţi contemporane în scopul supravieţuirii şi împiedicării procesului de erodare spirituală şi morală.    n

Şeicul Sultan Bin Mohammed Al Qasimi, autorul piesei de teatru Întoarcerea lui Hulagu, este conducătorul emiratului Şarjah, al treilea ca mărime, din 1972, şi preşedintele fondator al Universtăţii din Şarjah, una dintre cele mai mari universităţi din Emiratele Arabe Unite. A studiat la Universitatea din Cairo şi deţine două doctorate, unul de la Universitatea Exeter şi altul de la Universitatea Durham, ambele din Marea Britanie. Este considerat o minte vizionară, un om de ştiinţă ale cărui principale preocupări sunt activitatea didactică în universitate şi scrisul, fiind unul dintre scriitorii actuali de limbă arabă cei mai cunoscuţi.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper