Un manuscris inedit al lui Bartolomeu Valeriu Anania

Un articol de CONSTANTIN CUBLEŞAN

Din fondul manuscriselor inedite rămase de la Bartolomeu Valeriu Anania, a căror cercetare şi valorificare este îndrituit s-o facă prof. univ. dr. Aurel Sasu, conform dorinţei testamentare a înaltului prelat şi scriitor, iată, prin grija-i, Editura Eikon din Cluj-Napoca tipăreşte (în 2013) o lucrare de tinereţe a acestuia, Misterele orientale şi creştinismul, reprezentând de fapt teza de licenţă, susţinută în 1948 la Academia Teologică „Andreiană“ (Sibiu) – Catedra de teologie şi Istoria religiilor, conducător ştiinţific: prof. Emilian Vasilescu. Este rodul a patru luni de muncă asiduă, în condiţii de claustrare totală între zidurile căminului preoţesc al Mitropoliei, cu aprobarea Mitropolitului de atunci, Bălan, întrucât după încetarea grevei anticomuniste a studenţimii clujene (1946), pe care o condusese, era urmărit de organele Securităţii Statului. Pribegise prin ţară, oarecum incongnito, pe la Schitul Pătrunsa, e pasager prin Bistriţa, Baia de Arieş, Valea Ierii, Mãnăstirea Topliţa, apoi la Mănăstirea Govora (cu un scurt intermezzo clandestin la Cluj), şi din Bucureşti revine la Sibiu unde, spre surprinderea lui, îl află pe fostul chestor al Poliţiei clujene, Gheorghe Crăciun, care îl anchetase pe-atunci, devenit între timp Inspector la Securitatea sibiană (întreg acest periplu este relatat în volumul de Memorii, apărut în 2008 la Editura Polirom). Aparent, lucrarea este una strict teologică, numai că amplele referiri la miturile şi misterele orientale din Antichitatea greco-latină, egipteană, babiloniană, la tradiţiile frigiene şi ale altor popoare din Asia Mică, ale perşilor şi ale hinduşilor, dar şi din Tracia şi Macedonia etc. aduc multe puncte de interferenţă cu universul fabulos al vechilor scripturi, impregnate de legendă şi mister, având în centrul lor, ca personaje, zeităţi şi fiinţe cu capacităţi de comportament supranatural.
Excursul acesta vine într-o demonstraţie polemică şi de contestare a unor teorii raţionaliste, actuale în epocă, actuale şi azi, desigur sub un alt unghi de interpretare, cum este întreaga critică protestantă, care vorbeşte despre izbitoarele analogii dintre misterele orientale şi creştinism, pe care aceasta cată a-l prezenta ca decurgând din religiile păgâne care l-au precedat. „Întregul miez al lucrării – precizează Bartolomeu (Vartolomei, semna atunci) Anania – nu constă în altceva decât în a judeca critic şi obiectiv aceste analogii, în scopul relevării adevărului pur“.
Studiul nu este unul de originalitate în interpretarea sensurilor teologice ale miturilor şi misterelor orientale în raport cu religia creştină, dar este o excelentă sinteză, cu pronunţat caracter demonstrativ didactic. „Creştinismul – spune acelaşi – se cerea descâlcit din confuzia pe care filosofii păgâni căutau s-o provoace în jurul său“. Iar descâlcirea se face printr-o analiză atentă a sensurilor ideatice ale miturilor şi misterelor de dinaintea apariţiei pe pământ a Mântuitorului, raportate la mesajul acestuia, totul bazat pe o amplă bibliografie de specialitate pe care o utilizează într-o bună stăpânire a ei, pentru a putea susţine că: „Ceea ce face imposibilă, chiar de la început, o asemănare sau identificare între zeii care patronau religiile misterice şi Iisus Hristos este istoricitatea acestuia din urmă; cu alte cuvinte se ridică o problemă de natură existenţială. Hristos are nu numai o existenţă transcendentală, ca Fiu al lui Dumnezeu, născut din El mai înainte de veci, dar a avut şi o existenţă pământească, personalitatea lui încadrându-se în istorie şi fiind consemnată de martori oculari. Naşterea, moartea, învierea Lui au constituit evenimente istorice, precis plasate în timp şi certificate de cronici autentice“. Demersul este strict metodic, pornindu-se de la criza religioasă, filosofică şi morală a lumii greco-romane precreştine („Caracteristica generală a mitologiei păgâne era conceperea divinităţii şi crearea ei după modelul uman cu toate ambiţiile, pasiunile şi scăderile sale vinovate. Orice fenomen cosmic sau uman, care nu-şi găsea justificare deplină în judecată devenea obiectul adorării religioase. Astfel, pe drept cuvânt, s-a putut spune că, în momentul în care a apărut creştinismul, totul era Dumnezeu, afară de Dumnezeu“), urmărindu-se geneza miturilor, în simbolistica lor misterioasă, care, privite din perspectiva doctrinei creştine, par „manifestări religioase odioase“. Tocmai de aceea se consideră a fi necesară, pentru o adevărată înţelegere a lor, transpunerea interpretului în tocmai contextul lumii… păgâne. Ceea ce şi face Bartolomeu Valeriu Anania. El analizează descriptiv-analitic misterele lui Attis şi Cybele, misterele lui Dionysos („Atât în misterele dionysiace, cât şi în acele ale lui Osiris, în Egipt, ritul falic era foarte răspândit şi acceptat în angrenajul cultic ca simbol al forţei regeneratoare“), misterele orfice, misterele eleusiace („întemeiate pe adoraţia naturii, a forţelor şi fenomenelor sale, interpretate prin imaginaţie, nu prin raţiune, traduse în figuri şi istorii divine printr-un fel de poezie teologică“), misterele lui Isis şi Osiris, mitul solar al lui Mithra ş.a. O asemenea prezentare interpretativă în preambulul discuţiei permite cercetătorului, mai apoi, analiza de facto a raportului acestor mistere orientale cu creştinismul. Desigur, sprijinul central îl va constitui aportul doctrinar al Apostolului Pavel, care „pune bazele religiei creştine“ şi pentru care se ridică întrebarea în ce măsură a cunoscut, teologic vorbind, sensurile misterelor orientale. O cercetare a biografiei, ca şi a textelor acestuia îi permite lui Bartolomeu Valeriu Anania că demonstreze că „dispreţul său pentru religiile păgâne mergeau până la ignorare (…) el propovăduind o religie nouă, cum ar fi putut s-o împestriţeze cu credinţe vechi?“ Şi totuşi nu puţine sunt posibilele analogii ce trebuie (şi se face de facto) decelate rând pe rând. Sunt urmărite raporturile doctrinare (teologia, soteriologia), terminologia şi liturgica, în toate particularităţile lor specifice, punându-se în evidenţă faptul că „religia creştină nu datoreşte misterelor orientale nici un element de fond din doctrina sa asupra lui Dumnezeu, a mântuirii sau a universalismului religios“. Cu toate acestea, sesizând şi semnalând diferenţele fundamentale dintre creştinism şi cultele misterice, nu trebuie să tăgăduim, totuşi, valoarea reală pe care acestea au avut-o în spiritualitatea păgână şi „rolul lor pozitiv de pregătire a omenirii pentru primirea lui Iisus Hristos“.
Studiul privind raporturile miturilor şi misterelor orientale cu creştinismul datorat lui Bartolomeu Valeriu Anania este, la drept vorbind, un pasionant eseu comparatist asupra sensurilor teologice ale raportării omului la Dumnezeu, în forme variate, din străvechimea sa până azi.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper