Stridenţe sonore în sportul alb

Un articol de Valentin Protopopescu

„Ţipătul“, celebrul tablou al expresionistului norvegian Edvard Munch, exprimă cu asupra de măsură esenţa acestui gest omenesc. Chipul, contorsionat, trăsăturile, desfigurate, privirea, rătăcită, iată ingredientele unei activităţi care metamorfozează până şi cea mai candidă fizionomie într-o mască a disperării, urii sau neputinţei umane. În pânza artistului nordic întreaga realitate din fundal pare contaminată de cataclismul omului care strigă.

Natura se transformă într-o scenă a prăpădului lăuntric trăit de personaj, iar insuportabila stridenţă sonoră presează asupra tonurilor plastice, deformându-le, desfigurându-le şi condamnându-le la întuneric. Dar ţipătul nu provine doar din preaplinul unei stări psihice negative. Strigătul orgasmic, strigătul de satisfacţie pricinuit de reuşită, strigătul războinic, strigătul solidarităţii omeneşti, strigătul de uşurare sunt mărci ale trăirii pozitive, benefice pentru securitatea psihocorporală a subiectului uman.
Din punct de vedere psihologic, strigătul conotează exprimarea unei stări de spirit foarte intense. Ceva ca o nebunie scurtă ori ca o juisanţă imperativă, de o explozivă duritate, macină sufletul insului până-l aduce în pragul insuportabilului. Sunetele nu mai pot fi controlate, iar eliminarea lor coincide cu o enormă eliberare de energie. Totul se petrece ca şi cum de acel gest – ţipătul – ar depinde fundamental echilibrul, sănătatea şi chiar supravieţuirea organismului. Emisia sonoră violentă se transformă în antidot al durerii sau plăcerii (între acestea diferenţa e minimă, stările opuse fiind interşanjabile), iar armonia, ca o pace binefăcătoare, se instalează succesiv cruntului moment de expulzare prin strigăt.
Dar de ce acest preambul „teoretic“ într-un text despre tenis? Pentru că fără înţelegerea premiselor psihosomatice, de ordin cultural, care prilejuiesc strigătul este imposibil de interpretat netrădător comportamentul unor campioane ca Monica Seleş şi Maria Şarapova (la acest capitol ar putea fi citate legitim şi surorile Williams). Devenite memorabile nu doar graţie excepţionalelor rezultate obţinute pe terenul de tenis, ci şi scandalurilor iscate de agresiva lor emisie sonoră, cele două jucătoare din Estul european au tulburat cu prezenţa lor intempestivă, „colorată“ vocal, catedrala sportului „alb“ şi „tăcut“. Personalităţi dificil de ignorat, cu un palmares impresionant, cele două sportive au deranjat atât de mult obiceiurile şi stereotipurile împătimiţilor de tenis, încât mulţi dintre aceştia, nume celebre chiar, le-au contestat până şi valoarea, exprimată statistic prin cifre seci. De ce o asemenea nedreaptă atitudine? Pentru că strigătele slobozite în timpul punctului de cele două campioane le-au făcut rapid antipatice pentru deloc puţini fani ai jocului de tenis – asta ca să nu mai vorbim despre colegele de circuit, cele care au fost şi primele ce au contestat neplăcutele emisii sonore emise de Seleş şi şarapova. Însă e indiscutabil că există şi motive obiective, implicând nuanţe şi tâlcuri sensibile, ale acestor gesturi auditive extrem de interpretabile.
Într-adevăr, de ce ţipă fetele? Unii comentatori afirmă că nu este vorba despre un act lipsit de fair-play, nici despre nevoia ticăloasă de a face cu orice preţ spectacol, atrăgând astfel atenţia publicului asupră-şi. Strigătul scos în timpul jucării punctului nu ar fi decît consecinţa unui efort violent şi scurt, de multe ori consecinţă a unui surplus de oboseală. Mulţi observatori au constatat că intensitatea şi frecvenţa ţipetelor sporesc odată cu prelungirea meciului de tenis. Oboseala acumulată în exces ar determina escaladarea sonoră în confruntarea din teren. Unii specialişti apreciază că, indiferent de sport, există o ritmică a respiraţiei personale, ireductibilă şi inconfundabilă. Unii atleţi au respiraţia mai zgomotoasă, dar care este una ritmată conform propriilor lor nevoi de oxigenare pulmonară în regim de efort intens. Ea este în măsură să recalibreze şi să rentabilizeze dozajul energetic al sportivului. Cât priveşte jocul de tenis, unele opinii converg în a accepta ipoteza că ţipătul poate fi o modalitate optimă de a ajusta, prin eliberare bruscă, energia musculară necesară lovirii mingii. Într-adevăr, e ceva adevăr în această părere, căci în artele marţiale, de pildă în wu shu şi în karate, luptătorii slobozesc strigăte terifiante atunci când lovesc, ei fiind asemănători unor vase sub presiune. Nu numai sunetul rigid poate fi auzit atunci, ci şi expiraţia extrem de zgomotoasă. Ceva ca o imensă energie este eliberată în clipa impactului prin lovire, iar potenţialul întregului trup, inclusiv aerul din plămâni, inclusiv energia mentală, este concentrat pentru un contact de o violenţă maximă şi devastatoare. De ce n-ar gândi în acest fel Seleş şi Şarapova?
De cealaltă parte, criticii unui asemenea viziuni se dovedesc şi ei deosebit de virulenţi. Întâi de toate, ei contestă sportivitatea unui atare gest sonor. Pe bună dreptate, criticile lor vizează reaua voinţă care le împinge pe cele două campioane să deconcentreze adversarele prin ţipetele lor sălbatice, care ar deştepta şi un mort abia pornit la groapă! Martina Navratilova spunea că în clipa când Seleş îşi face „recitalul“ de ţipete zgomotul rachetei ce loveşte mingea nu mai poate fi auzit, deci adversara sârboaicei este văduvită de posibilitatea de a intui direcţia loviturii acesteia… Apoi, dacă strigătele sunt îngăduite în interiorul terenului, atunci de ce n-ar fi permis şi publicului să vorbească la telefonul mobil, să converseze de la o tribună la alta prin ţipete, să asculte muzică cu volumul aparatului la maximum etc.? În definitiv, jucătorul de tenis are nevoie de concentrare, deci de linişte profundă. „Dacă eu nu ţip, de ce ai face-o tu?“. Cam aşa arată logica acelora care contestă dreptul de a ţipa în joc unor campioane ca Monica Seleş şi Maria Şarapova. Ei argumentază că nu e vorba de nicio eliberare de energie, căci indiferent de tipul şi forţa loviturii efectuate, serviciu, voleu, forhand, backhand sau stop, „inculpatele“ de mai sus strigă la fel de deranjant! Cine a jucat tenis, ştie că între serviciu şi stop diferenţa e la fel de mare ca între o lovitură de măciucă şi o tandră mângâiere…
Oricum, fapt e că în unele situaţii organizatorii de turnee au acordat credit solicitărilor formulate de jucătoare cum că strigătele scoase de colegele lor „mai sonore“ le deranjează foarte mult. Aşa se face că, de pildă, în finala Wimbledonului din 1992, ca urmare a „plângerii“ franţuzoaicei Nathalia Thauziat, Steffi Graf a desfiinţat-o pur şi simplu pe Monica Seleş, care, neputând să se concentreze ca de obicei, prin ritmarea respiraţiei şi a loviturii prin recursul la ţipăt, şi-a pierdut întreaga agresivitate, pe care-şi bizuia combativitatea-i devenită proverbială. Graf a făcut-o praf în numai o oră de joc…
Pentru a spune întreg adevărul, şi nu doar de dragul de a le absolvi pe Monica Seleş şi Maria Şarapova de orice „premeditare“, se cuvine să amintesc faptul că nu numai fetele se manifestă sonor pe terenul de tenis. De exemplu, Jimmy Connors îşi ritma şi el năprasnicele lovituri de rever cu două mâini prin puternice strigăte constante. Ce-i drept, la Jimbo era mai curând vorba de gemete ascuţite, dar unii adversari s-au declarat deranjaţi de emisiile lui sonore. Ba o dată, fără să se exteriorizeze şi în alt fel, Borg i-a replicat lui Connors, însoţindu-şi pentru o vreme loviturile de răspuns cu gemete aidoma. Prin urmare, şi în tenisul băieţilor stridenţele sonore sunt un fapt familiar. Iar unii comentatori consideră că ignetele guturale ale juniorilor aflaţi la serviciu nu sunt cu nimic mai prejos decât ţipetele ascuţite şi enervante ale Şarapovei…
Aşadar, este destul de dificil de formulat un diagnostic clar în legătura cu „premeditarea“ strigătelor scoase pe terenul de tenis de jucători. Frecvent se întâmplă ca sportivii „vocali“ nici să nu ştie de siajul sonor al loviturilor executate. Ei se ajută de ţipete ca de un instrument biologic „din dotare“. Alteori însă ei „profită“ de deranjul psihic ce-l provoacă adversarilor, care se văd frustraţi de o minimă concentrare, pentru a-şi adjudeca puncte importante…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper