Scara Iadului. Mai binele ca duşman al Binelui

Un articol de Ramona Ardelean

 

Nu cred cã s-a meditat îndeajuns asupra faptului cã diferenţa dintre bine şi „mai bine“ este în fond asemãnãtoare celei dintre bine şi rãu. Atâta vreme cât Binele este ceva dat, simplu şi necompus, un fel de atribut divin, iar „mai-binele“ este ceva adãugat, compus, un „adaos de nefiinţã“, adicã un fel de atribut diavolesc, urmeazã cã „mai-binele“ nu poate fi decât duşmanul Binelui.
Şi asta, deoarece dorinţa de „mai bine“ nu este altceva decât o dorinţã deghizatã, deci cu atât mai demonicã, bazatã pe „mai mult“, „mai înalt“, „mai sus“, „mai repede“, „mai eficient“ etc., adicã pe lãcomie, posesie, acumulare, concurenţã, competiţie şi rivalitate. Atunci când „mai -binele“ doreşte sã fie mai bun decât Binele se naşte, iatã, prima sãmânţã a discordiei şi a conflictului dintre Binele, simplu, al lui Dumnezeu, şi mai-binele, compus, al Diavolului.
E foarte posibil ca la temelia a ceea ce s-a numit pãcatul originar sã stea chiar aceastã dorinţã trufaţã, orgolioasã şi egoistã de „mai bine“, aceastã competiţie a creaturii cu Creatorul, a „mai binelui“ imaginar cu Binele real care a dus şi la marea schismã, rupturã sau cãdere ontologicã.
Pe aceastã dorinţã de „mai bine“, ca dorinţã a devenirii, se clãdeşte astfel prima treaptã a scãrii umanitãţii, scara spaţio-temporalã pe care omenirea va tot încerca sã „urce“ şi sã se înalţe, asemenea construcţiei turnului Babel, iluzionându-se cu sloganele scãrii lui Scaraoţchi – „mai sus“, „mai bun“ „mai desvârşit etc.
Scara, deci, ca expresie a dorinţei de „mai bine“ aparţine Diavolului, fiind duşmanul Binelui, adicã al lui Dumnezeu. Acest lucru e foarte bine ilustrat în mitul Turnului Babel, în care oamenii, la sfatul Diavolului, îi construiesc un turn înalt pentru a-i consolida unitatea. Doar cã în timp ce înalţã turnul ei pierd unitatea limbii şi a comuniunii existând o relaţie direct proporţionalã între înãlţimea turnului şi scindarea unitãţii. În treacãt fie spus, cuvântul diavol, de la latinescul diabolos, înseamnã a diviza, a rupe, a fragmenta, a strica legãturile cu unitatea, cu Dumnezeu, ceea ce introduce o semnificaţie corozivã, corupãtoare, distrugãtoare şi, în cele din urmã, mortalã.
Scara, aşadar, nu e a Domnului, ci a Diavolului, cãci urcând, la ispitirea lui, nenumãrate trepte putem avea la un moment dat neplãcuta surprizã ca sus de tot, în vârf, sã ne aştepte însuşi Diavolul sau dracul gol, nedeghizat, râzându-ne în nas şi dându-ne un ultim bobârnac.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper