Freud, Nadal şi Djokovici

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Uneori, cărţile şi teoriile părăsesc amfiteatrul universitar şi biblioteca pentru a pătrunde devastator în viaţa de zi cu zi. Conceptele şi ideile elaborate au darul de a face lumină în sufletul oamenilor şi în destinul lor. Iar pentru că universul sportiv reprezintă o realitate extrem de dragă multor oameni, nu e surprinzător că nici arena atletică nu poate rămâne izolată în faţa unei asemenea intruziuni clarificatoare. Spiritul lămureşte viaţa…
Probabil că numeroşi iubitori ai tenisului s-au întrebat cum de a fost posibil ca un raport de forţe clar defavorabil sârbului Novak Djokovici în confruntările cu ibericul Rafael Nadal să fie bulversat, răsturnat şi reaşezat indiscutabil în opusul său. Într-adevăr, la începutul lui 2011 tectonica tenisului mondial ne arăta un tablou edificator: El Rey Rafa părea hotărât să rămână răgaz indefinit pe tronul de lider mondial, Roger Federer dădea semne din ce în ce mai evidente de oboseală (sau poate de lehamite!), iar Andy Murray şi Novak Djokovici nu sugerau că s-ar fi hotărât să atace decisiv supremaţia unui „duet“ ce încântă publicul neîntrerupt din 2005 încoace.
Cât priveşte statistica duelului dintre spaniol şi sârb, aceasta indica o zdrobitoare superioritate baleară: 16 la 7 în favoarea sportivului de la Manacor. Dacă ţinem seama şi de ultimele două confruntări ale sezonului trecut, finala de la US Open şi partida din grupă de la Turneul Campionilor, meciuri disputate pe hard şi indoor, suprafeţe deloc simpatizate de Nadal, lucrurile păreau şi mai radicale în sensul unei neclintiri decepţionante. şi totuşi…
Şi totuşi, iată că am trecut de jumătatea anului tenisistic 2011 iar Nole Djokovici a făcut vid în jurul său, nimeni nemaipunând la îndoială faptul că va fi number one al acestui sezon. şi nu mă refer la rezultate, absolut monumentale (două titluri de Mare şlem şi patru de Masters Series), nici la palmares (patruzeci şi opt de partide câştigate faţă cu doar una singură pierdută!), ci la maniera în care sârbul a izbutit să destructureze cel mai oţelit mental din circuitul profesionist de la Björn Borg încoace. Concret, nu numai că Djokerul belgrădean i-a învins pe toţi ceilalţi tenismani cu care s-a confruntat, dar a reuşit să inducă şi un fabulos complex de inferioritate celui care-l privea senin de la înălţimea celor şaisprezece partide câştigate în faţa sa. Nole l-a învins de cinci ori la rând pe insular, în patru finale de Masters Series şi într-o finală de Grand Slam. Mai mult, Djokovici şi-a depăşit şi două complexe psihice de factură nadaliană: până la finala de la Madrid, spaniolul îl conducea cu un incredibil 9-0 în întâlnirile pe zgură (a urmat apoi o altă victorie a sârbului, şi mai clară, la Roma!); la Wimbledon, în finală, Nole a „uitat“ că Rafa îl bătuse de două ori pe gazon, tot la All England Club şi apoi la Queen’s, izbutind astfel să se revanşeze glorios în finala celui mai vechi turneu din lume. Una peste alta, şi pe hard, şi pe zgură, şi pe gazon, Djokovici a arătat în 2011 lumii întregi, şi într-o manieră mai mult decât strivitoare, că îl poate învinge oricând, oriunde pe „urmaşul“ lui Federer.
Ceea ce este încă şi mai semnificativ e felul în care Rafael Nadal resimte această nouă presiune. Ea se manifestă în maniera unei frici care generează neputinţă psihică. Nadal poate funcţiona la parametri optimi până în pragul finalei (sau al fazei în care se întâlneşte cu Djokovici), indiferent de adversar. Cu Nole în faţă, începând de la Roma, 2011, balearul se teme, e cuprins a priori de derută, e măcinat de angoasă, îşi pierde luciditatea, devine incapabil să înjghebeze o strategie câştigătoare, apoi îl lasă şi energia, trupul îl trădează şi în cele din urmă e cuprins de resemnare (să ne amintim de ultimile ghemuri de la Wimbledon, când nici nu se mai deplasa!). Dar, în definitiv, cum să explicăm subita slăbiciune a spaniolului, în condiţiile în care superioritatea sa asupra sârbului era una greu de contestat, aritmetic vorbind? Să fi progresat Djokovici atât de mult în plan tehnic sau atletic? Da, a progresat, însă nu atât de evident încât acel progres să genereze diferenţa. Noutatea este că în faţa Djokerului Rafa a pierdut din prestanţă şi siguranţă, iar balcanicul a „vampirizat“ această slăbiciune, transferând cu semnul plus energia eliberată în minus de spaniol. Raportul este invers proporţional: cu cât Nadal e mai puţin încrezător în sine, cu-atât mai invulnerabil se simte Djokovici. Nu în primul rând la joc îl bate sârbul (desigur că şi acolo, însă într-o altă fază a confruntării!), ci la capitolul „mental“. Normal că pe măsură ce partida avansează şi încrederea lui Nadal scade, se diminuează şi capacitatea tehnică a acestuia de a găsi soluţii tenisistice!
Şi aici intră în joc noţiunea de complex psihic. În general, complexul se referă la o gamă de reprezentări mentale dureroase, dificil de suportat. Simţul comun înţelege îndeobşte prin complex o atitudine de inferioritate, un sentiment că nu eşti în rând cu lumea, ceea ce induce ruşine şi culpabilitate, neputinţă şi resemnare. Termenul ca atare a fost elaborat de psihiatrul german Theodor Ziehen, dar psihanalistul vienez Sigmund Freud este acela care îi conferă notorietatea. Potrivit lui Freud, complexul este format dintr-un nucleu de reprezentări mentale inconştiente, cărora li se ataşează diferite manifestări ale pulsiunii (instinctului), de ordin afectiv. Nu eşti conştient de complexul tău, dar eşti devastat de consecinţele sale – şi asta te angoasează. Un complex de inferioritate odată instalat, el devine o structură rigidă, care impietează asupra randamentului şi disponibilităţii sufleteşti a persoanei. E nevoie de multă energie consumată, de enormă tărie lăuntrică şi de un ajutor psihoterapeutic specializat pentru a ridica la lumina conştiinţei cauza complexului, ca şi pentru a lucra eficient asupra mecanismelor sale, astfel încât acesta să fie diminuat sau eliminat.
În cazul lui Nadal, lucrurile vor fi cu-atât mai dificile cu cât, tehnic vorbind, el nu are decât o suprafaţă de predilecţie – zgura. Pe zgură este posibil ca spaniolul să-l mai învingă pe sârb, cu condiţia ca mentalul celui dintâi să nu fie unul foarte permeabil temerii. În schimb, pe suprafeţele rapide, unde Nole se simte ca peştele în apă, în condiţiile complexului de inferioritate dezvoltat de Rafa, cel puţin în prezent, este dificil de pronosticat o progresie a şanselor nadaliene. Desigur, în ecuaţie trebuie introdusă şi capacitatea lui Djokovici de a menţine încrederea de sine şi calitatea jocului la cote foarte înalte – însă acestea sunt elemente secundare. Nu contează ce face Nole, decisiv e ceea ce face Rafa cu mintea sa în raporturile cu sârbul.
Dar cum ar trebui să procedeze fostul lider mondial pentru a ieşi din acestă „gaură neagră“ a complexului psihic de inferioritate? Tenisistic, el nu are prea multe de făcut. La vârsta sa nu prea mai poate să refacă şi să reaşeze loviturile. Apoi, tactica aleasă e în funcţie de condiţiile tehnice, de stereotipuri şi de starea de sănătate. Nici aici nu e prea mult de schimbat. Singurul lucru la îndemână, deşi este dificil de realizat din pricina disponibilităţii de timp, constă în aportul unui psihoterapeut care să-l însoţească pe campionul spaniol în competiţii şi în compania căruia acesta să lucreze sistematic pentru a-şi învinge inconştienta frică de a nu pierde în faţa sârbului. Va izbuti oare Rafael Nadal să-şi recâştige mentalitatea de învingător, lepădând complexul de inferioritate dobândit în faţa lui Nole Djokovici? Doar viitorul poate răspunde la această întrebare…

P.S. La întrebarea finală din acest text răspunsul a venit într-o manieră categorică în anul 2013. Nadal a plusat în registrul său de confort, zgura şi, indirect, hard-ul, iar friabilitatea mentală a sârbului a săvârşit restul. Fireşte, ca orice triumf, superioritatea „revendicativă“ a ibericului a fost relativă şi temporară, căci după Wimbledon 2014, Nole şi-a recîştigat prima poziţie mondială. Cu sigura menţiune că dominaţia cumplită a anului 2011 nu se mai poate repeta, nici în faţa lui Nadal, nici a altor pretendenţi…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper