Arhitectura peisagistică: meserie cu vocaţie

Un articol de GABRIELA SLĂVILĂ

„Cincisprezece ani de vechime pe piaţa arhitecturii peisagistice înseamnă foarte puţin pentru o tradiţie în acest domeniu“, consideră Vera Dobrescu, lect.dr. în cadrul Departamentului de Peisagistică al Facultăţii de Horticultură. Dacă am face o comparaţie, noi ne aflăm la începutul perfecţionării acestei meserii, întrucât chinezii au o tradiţie iniţiată cu patru milenii î.H.

Peisaj 2
Deşi nu avem o cultură în acest domeniu, există o serie de monumente istorice peisagistice care merită conservate. Unul dintre ele este monumentul istoric de la Mogoşoaia, complet compromis în acest moment de intervenţiile nepotrivite asupra priveliştii de dincolo de lac. Când a restaurat domeniul, Marta Bibescu l-a trecut în sfera proprietăţii sale tocmai pentru a-l proteja. În prezent, domeniul este reamenajat fără să se ţină cont de tehnici clare de restaurare capabile să conserve şi valoarea lui intrinsecă, istorică. Astfel, atât clădirea, cât şi parcul şi-au pierdut din valoarea de monument peisagistic.
Pornind de la vechimea pe care peisagistica o are în România, Vera Dobrescu conturează începuturile acestui domeniu, rostind trei nume sonore: Florin Teodosiu – inginer silvic, Valentin Donose – arhitect şi autor al multor parcuri contemporane din Bucureşti, între care Parcul Tineretului şi Parcul Circului de Stat, şi Ana Felicia Iliescu – persoana cea mai importantă din acest moment de la noi din ţară în domeniul arhitecturii peisagistice. Dacă primii paşi au fost deja făcuţi, „continuarea şi dezvoltarea acestui domeniu prin pregătirea specialiştilor reprezintă intenţia noastră de a salva patrimoniul cultural peisagist“, susţine Vera Dobrescu.
Proiecte iniţiate
Zecile de scrisori adresate primăriilor, în vederea colaborării pentru reamenajarea peisagistică a parcurilor sau a spaţiilor verzi de importanţă istorică, rămase fără răspuns, traduc importanţa pe care autorităţile o acordă arhitecturii peisagere. Însă reprezentanţii Departamentului de Peisagistică nu au încetat să creadă şi să spere că într-o zi meseria de arhitect peisagist va fi tot mai solicitată şi în spaţiul public. Mărturie stau tenacitatea cu care s-au implicat în crearea unei Asociaţii a Peisagiştilor din România şi energia şi profesionalismul cu care au creat proiecte de reamenajare a câtorva spaţii publice. În jurul anului 2000, Primăria Sectorului 1 a încheiat un contract de colaborare cu Departamentul de Peisagistică al Facultăţii de Horticultură pentru reamenajarea şi regândirea spaţiilor verzi. În cadrul acestui proiect, Peisagistica a recreat parcuri, scuaruri, spaţii verzi, aliniamente stradale, intersecţii şi spaţiile comunitare dintre blocuri. Proiectele au fost obiectul contractului, dar din motive necunoscute, niciunul dintre ele nu a fost pus în aplicare.
În 2012, studenţii din anul III au gândit şi au realizat sub îndrumarea Verei Dobrescu un Dirt Park în cartierul Paradisul Verde de la Corbeanca. El a fost proiectat în atelier şi, cu sprijinul unui sponsor privat, peisagiştii au reuşit să construiască acest parc de sporturi extreme.
În anul următor, o altă generaţie de studenţi de la Peisagistică au primit o nouă provocare şi o oportunitate de aplicare a cunoştinţelor dobândite în anii de studiu din partea Primăriei Municipiului Călăraşi, care a solicitat reamenajarea unor parcuri şi spaţii urbane de mare importanţă pentru oraş. Cererea a fost încadrată de Departamentul de Peisagistică într-un concurs a cărui miză nu a fost numai posibilitatea de reconfigurare peisagistică a oraşului Călăraşi, ci şi premiul de 1500 de euro.
În proiectul cultural şi educaţional „Şcoala Altfel“, precum şi în alte proiecte care implică domeniul peisagisticii, proaspeţii absolvenţi se implică şi în workshop-uri în care explică noţiunile fundamentale celor ce vor să cunoască mai multe lucruri despre reamenajarea peisajului în reabilitarea urbană a spaţiilor private şi publice.
Arhitectura peisageră – o pasiune
„Am fost îndrăgostită de natură de când mă ştiu… simţeam real şi fizic că mă încarcă energetic“ este acea replică ce conturează profilul unui specialist al arhitecturii peisagere. Dragostea de natură insuflată încă din copilărie prin vacanţele petrecute la bunici iar mai târziu simpla vizită la o livadă de piersici, Elberta din Craiova, avea să dezvolte acest sentiment în vocaţie pentru Vera Dobrescu. În opinia sa, „puterea, echilibrul şi armonia sunt întruchipate în lumea vegetală de arborele Ginkgo biloba“.
Dacă privim prin ochii specialistului amenajarea peisagistică a oraşului Bucureşti, atunci, cu siguranţă, vom remarca peisajul care ne agresează vizual prin arbori şi arbuşti de origine exotică: palmieri, bonsai, dar şi Topiary, recunoscut pentru sculpturile vegetale, consideră Vera Dobrescu. Un arhitect peisager gândeşte raportat la fiecare particularitate a fiecărui spaţiu în parte, tocmai pentru a-i pune în valoare personalitatea. Tocmai de aceea peisagista mărturiseşte: „Eu militez pentru o analiză coerentă şi adaptarea soluţiei de amenjare peisageră raportată la context, la vecinătăţi, la climatul din zona din care face parte peisajul pe care vrei să-l amenajezi. Nu aş putea încuraja niciodată amenjarea oraşului Bucureşti, oraş de şes, cu arbori răşinoşi. Ei pot fi prezenţi doar ca accent.“

Fotografii preluate de pe https://www.facebook.com/DirtParkParadisulVerde/photos_stream

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper