Alter ego generic în progresie matematică. Ioana Maria Sisea la Galateea

Un articol de CARMEN CORBU

 

Câtă dreptate este în vechea teorie potrivit căreia există patru tipuri de oameni? Şi, în definitiv, câte există? Şi, când se recurge la mască, fiecărui tip de om în parte câte tipuri de măşti îi stau la dispoziţie? Pentru numărul final de alter ego-uri avem o progresie sau o regresie matematică? Iar dacă o mască revine mai multor oameni şi mai multe măşti revin unui singur om, la care pol al disimulării se află generalul şi la care particularul? În ultimă instanţă, măştile Ioanei Maria Sisea vorbesc despre semnul accidental şi despre substanţa lui generică.

ioana-maria-sisea-1

Tânără artistă care trăieşte şi lucrează la Bucureşti, Ioana Maria Sisea a avut expoziţii în Elveţia (Geneva) în 2012, Olanda (Utrecht) în 2010 şi în România la Galeria Simeza în 2012, la Garage Gallery în 2011 sau la Sala „Brâncuşi“ (Palatul Cotroceni) în 2010. Lucrările artistei se află în colecţii particulare din Elveţia, Londra, Paris şi Bucureşti. Ioana Sisea a absolvit studiile masterale în cadrul Secţiei de grafică de la UNArte. Ulterior, a câştigat o bursă privată la Londra. În această perioadă expune la galeria Galateea. Solo show-ul artistei, sub titlul „Disimulare“, este curatoriat de Raluca Băloiu.
Chipuri şi stări
„Ioana Maria Sisea portretizează, amalgamează, analizează polaritatea personalităţii, investigând natura duală a structurii umane. Nimic nu este esenţă pură, doar un alter ego, probabil incorigibil, dar inconturnabil. Orice chip are imprimat un semn, o pată, o cicatrice, dar orice pată are şi o suprafaţă imaculată, neprofanată. Expoziţia propune o desfăşurare vizuală a plurivalenţei fiinţei umane, o dezbatere sinceră despre recunoaştere şi asumare. Măştile Ioanei Sisea înfăţişează suma tuturor aspectelor egoului, nu doar a celor acceptate, ci în egală măsură a celor deloc remarcabile, contestabile, indezirabile. Între pată şi imaculat, între colorat şi incolor, între formă şi diform, Ioana Sisea jonglează cu expresivitatea. Măştile distorsionate se coagulează în organisme, în pulsaţii, în ritualuri magice, în lavă vulcanică. Pe măştile fine, lise, elegante, Ioana intervine parţial cu incizii asupra porţelanului, adăugându-i vigoare. Asemeni personajului principal ce tranzitează culoarul hotelului din filmul lui Jean Cocteau, Le sang d’un poète, chipurile pe care le priveşte tânăra artistă, nu sunt altceva decât jocuri fictive ale fiecăruia dintre noi, spectatorii săi.“ – Raluca Băloiu, curatorul expoziţiei, despre lucrările Ioanei Maria Sisea.

ioana-maria-sisea-2

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper