Omenia. Exerciţii de reobişnuire

Un articol de CORNELIA MARIA SAVU

În anul 2010, Primăria Sectorului 2 Bucureşti a avut remarcabila iniţiativă de a oferi un proiect cultural de omagiere (să nu ne mai speriem de cuvânt!) a modelelor unei societăţi în refacere şi reaşezare. Am definit proiectul ca fiind unul cultural, în sens larg, amintindu-mi de Claude Lévy-Strauss, care numea cultură „tot ceea ce omul adaugă naturii”. Căci respectarea modelelor, mai ales la vreme de criză, e un adaos benefic la cele ale naturii înconjurătoare, dar şi la naturala aspiraţie umană spre mai bine. Din aceste raţiuni au apărut Galele Premiilor de Excelenţă în Civism „Om între oameni”. Iată cum îşi motivează demersul, după a patra ediţie, edilul Neculai Onţanu: „Trebuia să imaginăm un spaţiu privilegiat de celebrare a valorilor (…) Trebuia să oferim comunităţii noastre darul cel mai de preţ – speranţa. Cu alte cuvinte: mărturia unor personalităţi, a unor oameni excepţionali, care, învingând piedici şi greutăţi, au reuşit să strălucească, fiecare, în domeniul său (…) Exerciţiul de a preţui oamenii este pe cât de rar, pe atât de necesar pentru o naţiune care trebuie să se reobişnuiască să-şi cultive valorile autentice”.
Galele cu nume amintind de cunoscutul roman al lui Camil Petrescu au intrat în conştiinţa publică şi datorită unui juriu de prestigiu indiscutabil care a ştiut să aleagă nu numai după criteriul profesionalismului, al performanţei de excepţie, ci şi luând în calcul spiritul comunitar, dăruirea faţă de semeni, omenia laureaţilor.
Academicianul Eugen Simion, premiat la ediţia a II-a (2011), mai târziu preşedinte al juriului, consideră laurii drept „un premiu cu totul atipic în societatea românească”, adăugând: „asta vrea să spună că un medic reputat este distins, evident, pentru succesul lui în disciplina pe care o practică, dar şi pentru ceea ce face pentru comunitatea în care trăieşte. Sau, când e vorba de un scriitor sau de un artist plastic, criteriul esenţial este, desigur, calitatea operei sale. Mai trebuie însă ceva pentru a intra în competiţie: artistul, scriitorul talentat să fi făcut ceva ieşit din comun în societate, să participe la o acţiune în folosul comunităţii, în fine, creatorul să dovedească faptul că trăieşte nu numai pentru opera lui (raţiunea lui esenţială de a fi!), dar şi pentru cel din preajma sa. Idee, încă o dată, generoasă, binevenită într-o lume care tinde să se globalizeze şi, de multe ori, tinde să-şi piardă obiceiurile, mentalităţile, valorile morale, pe scurt: tradiţiile.”
După a patra ediţie Galele Premiilor de Excelenţă în Civism „Om între oameni” a fost editat un elegant album, Sărbători ale spiritualităţii, în fapt o carte-obiect de artă care beneficiază de inconfundabila viziune grafică a unui mare artist vizual şi pedagog – l-am numit pe Mircia Dumitrescu – şi de tehnoredactarea şi prelucrarea imaginilor semnate de o altă artistă dăruită, Orbán Anna-Mária.
Albumul reuneşte portretele-laudatio ale laureaţilor, o vibrantă motivaţie a proiectului în desfăşurare aparţinându-i academicianului Eugen Simion, preşedintele juriului la a IV-a ediţie, „Cei care fac ceva pentru societate, aceştia trebuie răsplătiţi”, discursuri de răspuns şi gratitudine ale premiaţilor, precum şi un bogat evantai de fotografii color, instantanee ale ceremoniei care e găzduită, mai nou, de Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, a cărui restaurare-renovare este şi ea o veritabilă operă de artă.
Albumul e de văzut şi de revăzut, de citit şi de recitit. Precum tonice exerciţii de reobişnuire cu încrederea în valorile morale, în perenitatea civismului, în locul pe care intelectualii îl au în agora, ca făuritori, ca seniori ai spiritului, ca modele pentru tinerele generaţii. O carte care însumează exerciţii de reobişnuire cu omenia.
Laureaţii celor patru ediţii ale Galelor sunt medici, arhitecţi, scriitori, actori, diplomaţi, oameni de ştiinţă, oameni de afaceri, profesori, înalte feţe bisericeşti,  simpli cetãŢeni, dar şi fundaţii şi grupuri de firme care se implică activ în viaţa comunităţii. Să-i amintim, în ordinea premierii: Raed Arafat, Nicolae Manolescu, Gheorghe Leahu, Ion Pop de Popa, preot Nicolae Bordaşiu, Ilie Ionel Ciuclea, Adriana Ţepelea, Elena Tarcevski (ediţia 2010), Mugur Isărescu, Eugen Simion, Mihai Voiculescu, preot Ion Popescu, Horia Andreescu, Marin Badea Dragnea, Doina Melinte, Nicolae Gheorghe, Ioan Podaşcă, Natsuo Ameniya (Ambasadorul Japoniei), Eldar Hasanov (Ambasadorul Azerbaidjanului, ediţia 2011), Maya Simionescu, Octavian Bellu – Mariana Bitang, Ion Caramitru, preot episcop-vicar patriarhal Ciprian Câmpineanu, Dan Hăulică, Şerban Brădişteanu, Vasile Ciornei, Valeria Gagialov – Andrei Magheru, Sever Popa, Emilian ŢiŢaru, Fundaţia Principesa Margareta a României (ediţia 2012), Thierry de Montbrial, George Cristian Maior, Dan Berindei, Radu Beligan, Augustin Buzura, Irinel Popescu, Virgil Tănase, Marius Sala, Leonida Gherasim, Romeo Belea, Varsanufie Prahoveanul, Ruxandra Garofeanu, Grupul de firme Niro (ediţia 2013).
La a patra ediţie a Galelor „Om între oameni” s-a acordat, după cum afirma academicianul Eugen Simion, preşedintele juriului, „un mare premiu internaţional unui om care a făcut ceva nu numai pentru ţara lui şi pentru Europa, dar şi pentru România. Este vorba de un mare intelectual european, Thierry de Montbrial”, dar şi „unui român care trăieşte în exil şi acolo s-a remarcat prin opera lui – Virgil Tănase”, scriitor şi regizor de teatru franco-român.
Pentru a reliefa încă o dată eleganţa, înaltul nivel al afectivităţii şi al ideilor acestor Gale pe drept cuvânt numite „Sărbători ale spiritualităţii”, să încheiem cu un fragment din alocuţiunea academicianului francez Thierry de Montbrial: „La sfârşitul anilor ‘90, l-am cunoscut pe preşedintele Academiei Române, Eugen Simion, şi am fost într-o relaţie de complicitate, am imaginat amândoi seminarul «Să gândim Europa» şi apoi toate legăturile cu Academia Română (…), m-am întâlnit şi cu Monseniorul Robu, am cunoscut personalităţi ortodoxe, am avut şansa să fac cunoştinţă cu Patriarhul Teoctist şi, după aceea, să-l cunosc pe Patriarhul Daniel, cu care m-am mai reîntâlnit şi am avut o convorbire pe teme foarte profunde şi am vorbit chiar şi despre teologie… eu iubesc ţara dumneavoastră şi imensa ei cultură, din care astă-seară am avut în faţă un eşantion, o cultură care este cunoscută relativ fragmentar, chiar şi astăzi în Europa, cei mai mulţi dintre francezi nu văd faptul că în România există o cultură, o istorie vie, o cultură care continuă, o istorie care continuă şi Gala din această seară este o punere în evidenţă a acestei culturi magnifice”.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper