Literatura englezã pentru englezi

Un articol de TEODORA DUMITRU

Se discutã, de ceva vreme, prin publicaŢiile engleze şi pe diverse site-uri (v. materialele din ultima sãptãmânã a lunii mai din cotidianul The Guardian), sugestia ministrului englez al EducaŢiei, conservatorul Michael Gove, de a limita prezenŢa literaturii anglofone alta decât britanicã în programele concursului de evaluare din învãŢãmântul secundar britanic (GCSE). N-ar fi vorba de o decizie fermã de excludere, cât de opŢiunea despovãrãrii copiilor englezi de o curiculã zice-se prea încãrcatã şi, pe de altã parte, de preferinŢele literare particulare ale ministrului, ce ar da însã tonul unei întregi mişcãri de restrângere la matcã în studierea literaturii engleze. Elevii şi profesorii britanici ar fi încurajaŢi (nu obligaŢi, se înŢelege) sã se limiteze la aprofundarea pieselor lui Shakespeare şi a poeziei şi a romanului britanic de secol XIX, în dauna unor autori moderni din afara arhipelagului britanic, ca John Steinbeck sau Arthur Miller, de pildã.
S-a vorbit, cu aceastã ocazie, de „naŢionalismul”, de „şovinismul”, de „filistinismul insular” manifestat prin vocea ministrului, care ar afecta, prin „gusturile şi vederile sale politice”, educaŢia copiilor englezi, descurajând o percepŢie mai bogatã asupra literaturii anglofone, care nu cuprinde doar Marea Britanie, ci şi SUA, Canada sau Australia, şi – prin focalizarea explicitã pe unii clasici englezi vechi de sute de ani – despre un dezinteres subiacent pentru literatura anglofonã contemporanã. AlŢii considerã, dimpotrivã, cã e mai adecvatã pentru elevii britanici studierea clasicilor autohtoni, decât a unor opere puternic ideologizate ca Oameni şi şoareci a lui John Steinbeck sau Sã ucizi o pasãre cântãtoare a lui Harper Lee, relevante mai degrabã pentru societatea americanã a primei jumãtãŢi de secol XX, cu care Anglia de azi pare sã nu-şi mai gãseascã prea multe în comun. De unde totuşi acest anti-expansionism (ori secesionism) lingvistic şi literar (literaturã anglofonã vs britanicã), aceastã restrângere în cochilia metropolei? Unul dintre specialiştii englezi în literaturã americanã, profesorul Christopher Bigsby, pare sã aibã un rãspuns: „aceste opere sunt respinse în numele unei programe mai centrate pe valori naŢionale (…). Aşa cum doamna ministru de Interne se strãduieşte sã-i Ţinã departe pe studenŢii strãini, în care vede doar imigranŢi, aşa şi programa GCSE trebuie pãstratã pentru englezi, de teamã ca nu cumva niscai romane româneşti sã nãvãleascã pe uşa urmãtoare” (Guardian, 25 mai a.c.).
Aceastã atmosferã încãrcatã din jurul bucoavnelor americane atinse de dizgraŢia britanicã a avut însã şi un alt efect, poate nu întru totul surprinzãtor: cererea titlurilor respective pe platforma de vânzãri Amazon UK a sporit, de pildã, proporŢional cu extinderea controversei, aşa încât unii librari s-au grãbit deja sã-i solicite, mai în glumã, mai în serios, ministrului englez sã mai strâmbe din nas la vreuna dintre cãrŢile aflate pe stoc pentru a o propulsa automat în topul preferinŢelor. N-ar fi rãu sã se afle şi vreun roman românesc pe lista aia.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper