Săptămâna Jazzului în trei citadele transilvane

Un articol de VIRGIL MIHAIU

Chiar la etatea avansată la care am ajuns, jazzul continuă să-mi ofere agreabile surprize. De curând am participat la celebrarea, în premieră, a Zilei Internaţionale a Jazzului la Zalău. Primul episod a constat într-o prelegere despre caracterul mondializat al jazzului pe care am ţinut-o la Casa Municipală de Cultură (directoare: Gabriela Hossu). Preludiul galei a inclus un minirecital al fanfarei locale Promenada, pe platforma din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din centrul municipiului. Fiesta jazzului la Zalău a avut apoi parte de o inaugurare fastuoasă, cu alocuţiunea primarului Radu Căpâlnaşiu, foc de artificii, tapet roşu, june amfitrioane etc., după care cei aproximativ 700 de spectatori au umplut până la refuz principala sală de spectacole a urbei. Sincer să fiu, atmosfera mi-a reamintit efervescenţa festivalurilor sibiene, model de rezistenţă prin cultură în anii cenzurii şi ai interdicţiilor generalizate. Responsabilitatea muzicală a revenit grupului budapestan Gabriel Farkas & His Band. Liderul trupei şi-a propus să-l evoce pe Frank Sinatra, ca personalitate emblematică a manierei de interpetare crooning, specifică musicalului jazzificat din Patria Jazzului. În demersul său, Gabriel Farkas a contat în egală măsură pe abilităţile sale vocale, cât şi pe cele actoriceşti. Premise optime pentru a reda dubla identitate – de cântăreţ şi actor – prin care Sinatra şi-a cucerit aura de star. În plus, protagonistul serii a interpretat, cu egal aplomb, o multitudine de hituri din cunoscute musicaluri americane, cu o preferinţă specială pentru Cole Porter, Liza Minelli, Henry Mancini. Dar îndrăznesc să afirm că „secretul reuşitei“, în cazul acestui program, a constat în captivantele aranjamente orchestrale semnate de János Hámori. Acesta a îndeplinit, de asemenea, rolurile de improvizator la trompetă şi de coordonator al admirabilului septet de acompaniament. Prestaţia superprofesionistă a celor şapte instrumentişti reuşea să sugereze sonorităţile unui big band, capabil să alterneze unisoanele impecabil sincronizate cu savuroase chorus-uri improvizatorice. Deşi întregul spectacol (în două părţi a câte o oră fiecare) avea un asumat caracter retro, publicul de toate vârstele şi cu gusturi evident eclectice l-a savurat pe deplin. Ulterior, în simpaticul local Green de la demisolul Casei Sindicatelor s-a încins un jam session demn de orele înaintate.
Ziua Jazzului a fost celebrată – în premieră – şi la Alba Iulia, ca preambul al celei de-a treia ediţii a Festivalului Alba Jazz, programat pentru finele primăverii 2014. Inimoşii organizatori locali, coordonaţi de Laura Orian şi Rareş Tileagă, au reuşit să dea fast concertului, amplasându-l într-unul dintre numeroasele edificii recent renovate conform celor mai evoluate standarde mondiale: un palat renascentist, în care îşi are sediul rectoratul Universităţii „1 Decembrie 1918“. Publicul, receptiv şi avizat, a umplut până la refuz spaţiile boltite de la subsol, unde a evoluat una dintre formaţiile de vârf ale actualităţii noastre jazzistice: Sebastian Spanache Trio. Aureolaţi de marele premiu recent cucerit la prima ediţie a Concursului de jazz de la Brăila, cei trei muzicieni timişoreni au interpretat exclusiv compoziţii proprii, denotând o abordare la zi a formatului „piano trio“, în siajul deja semicentenar al inspiraţiei lui Bill Evans, filtrat însă şi prin esteticile minimalist-repetitive, sublimate, în condiţiile secolului al 21-lea, de un Nik Bärtsch şi grupul său Ronin. Dincolo de o lejeră (şi corijibilă) monotonie timbrală, Sebastian Spanache/ keyboards, Csaba Santa/ bas şi Radu Pieloiu/ baterie au demonstrat inventivitate improvizatorică şi o salutară coerenţă stilistică.
***
Punctul culminant al celebrărilor ocazionate de cea de-a doua ediţie a Zilei Jazzului în România a fost atins la Cluj. Iniţiativa colaborării cu UNESCO aparţinuse, cu un an în urmă, tinerei Comunităţi Culturale Transilvania. Inteligent şi dinamic condusă de Tudor Vesa, această asociaţie şi-a atins scopul de a organiza un eveniment de reală anvergură. Pe lângă susţinerea unor acţiuni conexe la Zalău, Alba Iulia, Bucureşti şi Arad, CCT a dus o abilă campanie publicitară – soldată cu prezenţa a peste 1.000 de spectatori la spectacolul de gală din Casa de Cultură a Studenţilor Cluj (chiar pe timpul vacanţei de după Paşti!), a contribuit la resuscitarea tradiţionalului (dar nemeritat de subfinanţatului) Festival Studenţesc „Jazz Napocensis“ – prin ataşarea acestuia la Ziua Jazzului – şi a conceput un program realmente atractiv, agrementat cu evenimente conexe, ocazii de socializare, standul de albume vintage al firmei clujene Dusty Sounds etc. Demnă de elogiat, de asemenea, prezenţa echipelor de filmare de la TVR şi Digi24.
De fapt, „Jazz Napocensis“ a precedat marele spectacol final cu două zile, printr-o paradă a celor mai tineri interpreţi de jazz locali, grupaţi în jurul Modulului de Jazz al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ şi a big band-ului acestei eminente instituţii, dirijat de Ştefan Vannai. Dintre cântările acelei serate o amintesc doar pe cea mai reuşită: duo-ul Iulia Pardău/ voce – Onişor Rodilă/ pian. Pe de altă parte – ca să nu uităm că eroarea e omenească – organizatorii nu şi-au ţinut promisiunea de a invita cvartetul Fagotissimo, pe care debutul din cadrul Cursului de Estetica Jazzului al aceleiaşi Academii l-ar fi recomandat cu prisosinţă. Tot de o manieră neglijentă a fost tratată şi prelegerea subsemnatului – „Jazz şi poesie“ – minuţios preparată conform solicitării impresariale, însă inoportun programată la orele siestei şi desfăşurată în cvasi-anonimat (cu atât mai mult merită felicitaţi spectatorii care au reuşit să participe, animaţi de irezistibilul stomatolog/ om de cultură dr. Thomas Mendel).
Din fericire, principalul eveniment – gala internaţională Jazz Day 2014 – a atins la Cluj un nivel remarcabil, dificil de anticipat în condiţiile nevrozei şi ale blazării de care e bântuită Uniunea Europeană în genere. Orientat masiv spre noile generaţii de jazzmeni, concertul a debutat cu un grup reprezentativ pentru spiritul cosmopolit al acestei muzici: o ingenioasă trompetistă armeancă – Angela Avetisyan, beneficiind de eficientul suport muzical al pianistului rus Misha Antonov, al basistului chilian Pedro Hernandez şi al bateristului japonez Fukumori Shinya. Cei patru s-au dovedit a fi contaminaţi de vitalismul imprimat jazzului de către ipostaza „post-electrificată“, ultima, a suveranului creator de stiluri care a fost Miles Davis. Cvartetului i s-a alăturat, într-un minirecital de factură retro, vocalista texană Hailey Tuck – cu interesante reiterări postmoderne ale inflexiunilor vocale purtând marca Billie Holiday.
La rândul său, Andrea Bonioli 4tet din Roma a reprezentat oarecum reversul medaliei: expresia unei veritabile şcoli naţionale de jazz, ce proiectează jazzul italian actual în elita mondială (opinia mea e coroborată şi de un recent grupaj dedicat fenomenului de către mensualul american DownBeat). Compoziţii originale, subtile, impregnate de muzicalitate, cu delectabile efecte de exaltare sau, din contră, de concentrare lirică – totul suţinut con brio de liderul formaţiei, bateristul/ percuţionistul Andrea Bonioli, pianistul Raffaele Ferrari, basistul Andrea Collela şi saxofonistul Michele Villari. Deşi fragmentele neglijent receptate de pe YouTube mi se păruseră destul de convenţionale, audiţia pe viu a fost elocventă pentru potenţialul… cvintetului. Nu e o eroare de aritmetică, întrucât fenomenalul public clujean a devenit, pe parcursul recitalului, un al cincilea membru al formaţiei, propulsând-o spre nebănuite orizonturi de expresivitate.
Revelaţia serii a fost recitalul orchestrei Gaio, iniţiată în urmă cu peste trei decenii de temerarul dirijor şi descoperitor de talente Ştefan Vannai. Şi în acest caz, publicul a funcţionat ca un imparabil stimulent. Componenţii big band-ului, înaripaţi de aplauze, s-au întrecut pe ei înşişi, evoluând la un nivel compatibil cu exigenţele oricărui mare festival. Tinerii interpreţi, majoritatea studenţi ai amintitului Modul de Jazz, au beneficiat de „întăriri“, generos şi competent oferite de saxofonistul estonian Villu Veski (din păcate, cvasi-neanunţat în materialele de presă), precum şi de câţiva ex-membri ai ansamblului: Zoltan Reman/ sax bariton, Dacian Cesa-Goje/ sax alto, Viorel Mureşan/ trompetă. Paleta cromatică fu augmentată prin includerea unor instrumente de registru grav (pe lângă sax bariton, tuba, eufoniu, trombon-bas) şi prin discreta prezenţă a două oboiste şi a unui percuţionist. Dintre noii jazzmeni în plin proces de afirmare i-aş aminti pe Andrei Ghilea/ bas, Ionathan Macaveiu şi Ethris Tothăzan/ trombon, Onişor Rodilă şi Andras Lokodi/ pian, Iosif Sătmărean şi Norbert Szasz/ trompetă, Teofil Radu/ sax, Emanuel Roman/ tubă, Tobias Tonea/ baterie. Potenţialul big band-ului a fost admirabil evidenţiat prin colaborarea cu expansivul cântăreţ nigerian Ola Onabule, interpret şi showman cu un amplu spectru vocal şi spectacular, care a încheiat în manieră interactivă o gală îndelung ovaţionată de spectatori. Fiesta s-a prelungit apoi până dimineaţa, în spiritul jazzului, printr-un jam session organizat în cochetul local numit „Cizmărie“. Există aşadar suficiente premise pentru a spera la o proximă ediţie de mare succes a Zilei Jazzului la Cluj, ceea ce ar fi (încă) un atu de forţă pentru candidatura urbei la titlul de „Capitală Culturală a Europei“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper