Excelenţa academică braşoveană

Un articol de George Neagoe

Iniţiat în 2006, de către Andrei Bodiu, proiectul „Excelenţă academică braşoveană“, finanţat de Consiliul Municipal Braşov, cuprinde, printre altele, organizarea Colocviului Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană, ajuns, în acest an, la ediţia a XI-a. Numerotarea cuprinde şi alte întâlniri, din 2007 şi din 2012, consacrate lui Gheorghe Crăciun. Protocolul acestei manifestări – poate cea mai prestigioasă în domeniu – prevede ca dezbaterile să fie dedicate unor personalităţi invitate să asiste şi să comenteze reacţiile critice. A fost rândul ca, între 8 şi 9 mai a.c., discuţiile să aibă în vedere opera lui Paul Cornea (istoric literar), respectiv a lui Mircea Martin (critic şi teoretician al literaturii). La Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania“ din Braşov au participat profesori, cercetători şi studenţi din încă 10 centre universitare: Bucureşti, Bacău, Baia Mare, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Sibiu, Suceava, Timişoara.
Prima zi s-a deschis cu scurte evocări despre Alexandru Muşina (m. 2013) şi Andrei Bodiu (m. 2014), poeţi importanţi şi, totodată, profesori emeriţi ai Literelor braşovene, dispăruţi prematur. Pe durata întregii sesiuni am resimţit absenţa lor, rememorându-le gesturile obişnuite. Muşina apărea după ora prânzului, cu pălăria cu boruri late, şi ne lua în tărbacă pentru că nu ne-am face datoria faţă de literatura vie. Mereu sarcastic, lua parte la celebrarea universitarismului, amintindu-ne că ne strofocăm inutil pe marginea canonului, câtă vreme nu-i acordăm prioritate în programele de studiu. Îmi rămâne fixă imaginea lui, din Aula „Sergiu T. Chiriacescu“, stând la tribună şi mătrăşind orice opinie.
Bodiu era carismatic şi eficient. Dispariţia lui înseamnă şi pierderea unor criterii de performanţe. Mereu amabil, se interesa cum am călătorit, dacă ne-am simţit confortabil pe durata şederii. Îşi cronometra activităţile la sutimea de secundă. Intra în săli şi întrerupea orice abatere de la program. Pe Andrei Bodiu l-au rememorat, după-amizã, Mircea Martin (în ipostaza de „public servant“), Caius Dobrescu, Mircea A. Diaconu, Angelo Mitchievici, Vasile Spiridon (care l-a caracterizat ca „fiind mereu pe ducă“), Rodica Ilie, Ruxandra Ivăncescu, Cristian Pralea şi subsemnatul. Rămân cu recunoştinţa că s-a numărat printre referenţii tezei mele de doctorat. De asemenea, m-a uimit bunăvoinţa lui, în 2008, când am ajuns întâi la Colocviu. M-a întrebat ce fac de parcă ne ştiam de multă vreme. Dacă Muşina râdea fără condescendenţă, Bodiu zâmbea. Avea umor.
Dimineaţa a continuat cu două laudatio pentru Paul Cornea şi Mircea Martin, rostite de Adrian Lăcătuş, decanul Facultăţii de Litere din Braşov, respectiv de Virgil Podoabă. Paul Cornea a menţionat că, în perioada 1990–1993, cât a deţinut funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerul Învăţământului, a contribuit la înfiinţarea instituţiei-gazdă. Mircea Martin a citit un text despre necesitatea nuanţelor în discursul critic. După aceea au avut cuvântul filologii în formare, vizibil emoţionaţi sau chiar timoraţi, de posibilitatea confruntării ideatice. De fiecare dată, invitaţii au semnalat inadvertenţele şi caracterul necesar al contextualizărilor. La final, premiile I au fost acordate studenţilor: Alexandru Agache (Braşov, Conceptul de influenţă la Paul Cornea, lucrare laureată şi cu Marele Premiu), Ştefan Baghiu (Cluj, Împotriva unilateralităţii: Paul Cornea şi gândirea teoretică occidentală), Cristina Gelep(Craiova, Jean Starobinski în lectura lui Mircea Martin) şi Andreea Coroian (Mircea Martin. Intuiţia mişcării generaţioniste).
Ziua următoare le-a aparţinut seniorilor, iar analizele vehiculate s-au bucurat de asentimentul celor doi intelectuali de marcă. Intervenţiile consistente s-au succedat timp de aproximativ 5 ore, pigmentate cu anecdote şi referiri la situaţia culturală actuală. Seara s-a încheiat cu dialoguri purtate cu invitaţii. Paul Cornea a relatat câteva experienţe ale tinereţii, printre care propunerea directorului-adjunct al Liceului „Mihai Viteazul“ din Capitală de a-l înfia sau activităţi subversive din ilegalitatea comunistă. Mircea Martin a povestit cum a pierdut, în editură, dactilograma volumului secund din G. Călinescu şi „complexele“ literaturii române. De asemenea, întrebat despre şansa de a pleca şi de a se stabili în străinătate, a povestit două reacţii. Pe de o parte, sosind pentru prima dată în Franţa, l-a întâlnit pe José Corti, de la care a dorit să afle unde locuieşte Marcel Raymond. Interlocutorul i-a răspuns sec, oracular: „Marcel Raymond n’a pas d’adresse“. Pe de altă parte, într-o scrisoare primită la Geneva, Matei Călinescu l-a îndemnat să „intre pe partea carosabilă“.
Bilanţul ediţiei a XI-a a Colocviului Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană a fost marcat de stări contradictorii: bucurie, relaxare, rigurozitate şi tristeţe. Sintagma „viaţa merge înainte“ mi se pare nedreaptă, dar noua echipă organizatorică a demonstrat că poartă tradiţia cu mare dibăcie.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper