Sfârşitul democraţiei cu amănuntul

Un articol de DAN UNGUREANU

The crowd-sourcing of democracy is over.
S-a terminat democratia cu amanuntul. Din doua aprilie 2014. Democratia e când noi îi alegem pe-ai nostri, iar restul îi aleg tot pe ai nostri. Democratia nu e conflictul inexorabil între buni si rai. Democratia e atunci când (aproape) toate partidele îsi recunosc reciproc legitimitatea.
În România, situatia nu e fundamental diferita de cea din Ucraina. În Ucraina, desigur, au fost manifestatii extrem de violente, o suta de manifestanti au fost împuscati, iar situatia nu se amelioreaza. Situatia pare diferita de cea din România. Cu toate acestea, o buna parte a presei liberale – si nu ma gîndesc doar la revista 22 – încearca sa îsi demonizeze preopinentii. Dreapta, în România, încearca sa îsi prezinte ideologia ca bun-simt, truisme, banalitati, observatii empirice, ca o antologie de proverbe batrânesti al caror adevar si miez sunt evidente. Si încearca sa îsi prezinte oponentii ca fiind aparatori ai totalitarismului, kaghebisti voluntari.
Democratia e situatia în care partidele îsi prezinta societatii civile ideologia si programele si nu se preocupa de demascarea si înfierarea partidelor sau ideologiilor opuse.
Atâta vreme cât în România „slugile Antenelor“ (si orice expresie cu „…Antenelor“) va suna peiorativ, n-o sa cred în existenta reala a democratiei. Nu exista democratie reala atunci când un partid nu recunoaste legitimitatea altuia. În aceasta privinta, România si Ucraina seamana. La nivele de intensitate diferite, poate, dar cu aceleasi idei.
Occidentul a jucat aici un rol funest, dând premii de buna purtare unor partide (si în România, si în Ucraina) si îmbufnându-se la altele. tarile occidentale au dovedit, o data în plus, ca accepta democratia la ele acasa, dar, în alte tari, prefera sa ia puterea clientii lor. Ceea ce politicienii occidentali nu îndraznesc sa faca în tarile proprii – demonizarea adversarului – fac în Europa de Est.
Nu mai citesc presa din România de aproape un deceniu. Nici un jurnalist român n-a pus singura întrebare care, în democratie, conteaza:
– Domnule parlamentar, ce întrebare v-a pus în ultima luna un cetatean oarecare, în ziua de audienta? Si ce i-ati raspuns?
Nici un parlamentar român nu da audiente. Nici un parlamentar român nu raspunde la email-uri.
În România este democratie o data la patru ani, timp de zece minute, timpul în care iei buletinul, sufli abur cald în târtita stampilei si stampilezi ceva candidat. În rest e business as usual, cu asfaltagii si patroni de firme de reciclat gunoaie în anticamera.
De ce coruptia înseamna acelasi lucru cu integritatea
La 17 martie 2014, un judecator englez a interzis extradarea mafiotului Domenico Rancadore spre Italia, motivând ca acolo drepturile i-ar fi încalcate, întrucât închisorile italiene sînt aglomerate. Prea aglomerate.
Dupa cinci ani de filaj, în 2009, politia din Québec aresteaza peste o suta de membri ai organizatiei criminale Hells Angels, implicata în criminalitate si traficul de droguri. În 2011, judecatorul James Brunton elibereaza 31 de arestati, considerînd ca „din cauza numarului mare de dosare si a numarului mare de probe, nu vor putea fi judecati în timp util“. Decizia a fost confirmata de Curtea Suprema a Canadei în ianuarie 2014.
Atunci când un mafiot condamnat nu poate fi extradat si închis „fiindca la închisoare e prea înghesuiala“, când treizeci si unu de traficanti de cocaina dovediti sunt eliberati (cu încetarea urmaririi penale) fiindca poate ca vor fi judecati cu întârziere – nu mai cred în justitie.
Ceea ce criminalii din Europa de Est obtin prin spaguirea judecatorilor, mituirea procurorilor, intimidarea martorilor, criminalii din Occidentul civilizat primesc prin sentintele impartiale ale unor judecatori impartiali.
De ce doua aprilie e o zi mai nasoala ca întâi aprilie
La 2 aprilie 2014, Curtea Suprema a Statelor Unite, cu o majoritate de cinci la patru, a decis ca drepturile cetatenilor de a cheltui oricât în campaniile electorale nu pot fi limitate prin lege.
Prin sentinta Citizens United din 2010, Curtea Suprema stabilea ca întreprinderile comerciale sunt „asociatii cetatenesti“ – niste ONG-uri ca oricare altele – si deci au dreptul de a îsi exprima în public optiunile politice si de a sustine cu bani candidatii. Vedeam, atunci, ca democratia americana e definitiv îngropata. Prin sentinta McCutcheon din 2 aprilie 2014, pe mormântul democratiei americane sunt puse ultimele coroane.
În Iran, o mâna de ayatolahi, conducatori religiosi, decid care cetateni pot fi candidati la alegeri. În Statele Unite, alegerile preliminare republicane sunt decise la Republican Jewish Coalition, o întâlnire condusa de miliardarul Sheldon Adelson care decide care dintre potentialii candidati republicani e mai docil, mai devotat politicii Likudului si mai înversunat dusman cauzei palestiniene. Simplul fapt de a fi chemat la raport la Republican Jewish Coalition e deja o recomandare politica.
În Statele Unite, o mâna de miliardari (Sheldon Adelson, fratii Koch) decid care vor fi candidatii si cât vor cheltui pentru campania fiecaruia. În Iran, acest lucru îl face o gerontocratie de teologi.
Nu e nici o diferenta între cele doua democratii.
Vezi, aici, ultimele contributii financiare ale lui Sheldon Adelson:
Sunt, cred, primul care am scris, în Valahia, despre fratii Koch si influenta lor nociva asupra vietii politice.
Am scris înca din 2007, acum sapte ani, „Observatii privitoare la morfologia coropisnitei Gryllotalpa hexadactyla var. Koch“. Am recidivat în 2009 cu „Învatatura parintilor Sfintei Biserici Pravoslavnice a Rasaritului despre diverse“. Sunt cei care „întretin“ democratia si societatea civila din România, prin diverse fundatii infundibuliforme.
Povesteam acolo ca Institutul von Mises din România apara cele mai extreme idei ale dreptei, ideile libertariene, si, departe de a sustine „ideile ortodoxiei“ sustine, printre multe alte orori, prostitutia minorelor. Afirmam acolo ca Institutul von Mises din România (ca zeci de alte fundatii politice) sunt finantate de fratii Koch.
O sa spuneti ca totul e o gluma, sau ca sunt doar consideratii teoretice, ipoteze de cafenea. Dar în Germania, unde bordelurile sunt deja legale, ele sunt întreprinderi obisnuite, care trimit „posturile vacante“ catre Agentia de plasare a fortei de munca. Iar tinerelor care refuza aceste locuri de munca, generos oferite, li se suprima ajutorul de somaj.
Companiile petroliere din Statele Unite se bucura de cele mai mari înlesniri, de reduceri de taxe si impozite, echivalente ale unor subventii mascate.
Fratii Koch, proprietarii Koch Industries, sunt printre principalii beneficiari ai acestor subventii. Daca subventiile acestea aveau, poate, un rost în 1998, când barilul costa 11 dolari, ele sunt obscene în 2014, cu un baril la 100 de dolari. Subventiile cresc veniturile fratilor Koch, care dau un procent din ele pe campanii electorale, care umplu Congresul cu congresmeni republicani, care voteaza mentinerea acestor subventii, care aduc si mai multi bani fratilor Koch, care…
Politica si economia Statelor Unite au intrat într-un cerc vicios.
Care sunt consecintele imediate ale schimbarii legii în Statele Unite?
Fund-raising-ul, în Statele Unite, era o activitate promiscua. Ca stripteuza cam ofilita din barul „La trei paduchi“, politicienii faceau turul meselor, ca sa primeasca bani în tanga. La un cost de un miliard de dolari pe candidat (cât a costat penultima alegere prezidentiala americana) fiecare candidat trebuia sa-si gudure celulita pe lânga cel putin o mie cinci sute de generosi donatori. Ei, dupa ce pipaiau vergeturile ideologice ale candidatului îi înfigeau banii lânga zona epilata.
Noua sentinta a eliminat aceste târguieli pe maruntis. De acum, doar candidatii fiabili trateaza cu donatorii importanti. În loc sa se plimbe de la masa la masa, dând din airbag-uri, stripteuza sta tolanita în bratele unui singur donator, unul bazat, si nu se mai lasa pipaita de o gloata de amarâti de multimilionari puberi.
Pâna acum, primary elections erau alegerile interne în partid, care stabileau candidatul unic al partidului la prezidentiale. Din aprilie 2014, aceste alegeri preliminare se numesc „Adelson primaries“ – calificarile Adelson, cum ar veni –, în care Sheldon Adelson decide care va fi candidatul prezidential fiabil. Si care vor fi candidatii pentru Congres. Si pentru Senat.
Coda
Esop ne spune ca un miel, aflat într-o cusca, i-a spus unui lup care trecea pe acolo ca pute, ca are matreata, un început de rîie si un penis mic.
Lupul i-a raspuns, relativ demn:
„Nu tu ma insulti, ci cusca în care te afli“.
Acelasi lucru îl putem spune si noi politicienilor români:
„Nu voi ne insultati, ci asfaltatorii în poala carora stati.“
Acelasi lucru îl putem spune si boierilor mintii, intelectualii de serviciu ai puterii:
„Sunt interesante ideile dumneavoastra politice – dar trageti-va putin camasa peste… ca se vede mâna papusarului.“

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper