Transerotikon – în ring şi în cuscă

Un articol de Cornelia Maria Savu

„V&â259; rug&â259;m s&â259; fi)i aten)i, s&â259; nu rupe)i firele, s&â259; nu intra)i în cu(c&â259;!“ î)i spune cu ton amabil o tân&â259;r&â259; grijulie dup&â259; ce ai coborât cele câteva trepte (i te avân)i în c&â259;utarea locului t&â259;u de spectator aflat undeva în jurul spa)iului de joc de la Teatrul Act. Abia atunci distingi fragila construc)ie cate te face s&â259; p&â259;(e(ti precaut (i s&â259; încerci s&â259;-)i domole(ti respira)ia. Un prim semnal c&â259; în imediata-)i apropiere, în ringul-cu(c&â259; sau cu(ca-ring (jocul de cuvinte nu e gratuit, se va vedea mai târziu) va începe sptacolul cu personaje claustrate. Blând claustrate, poate chiar la propria dorin)&â259; î)i spui, în vreme ce te a(ezi pe scaun, pe sc&â259;ri sau pe vreo pern&â259;, dup&â259; cum )i-a fost norocul într-o „sal&â259; vândut&â259;“. &â350;i a(a, pe nesim)ite, ai (i intrat în atmosfera evenimentului teatral care se anun)&â259; unul cu succes de curs&â259; lung&â259;.
Un reper al actualei stagiuni, incitant, cu atât mai mult de vâzut pentru c&â259; e proiectul independent al unor tineri (cvasi) necunoscu)i, conecta)i trup (i suflet muta)iilor din teatrul de azi-cel viu– o zon&â259; de art&â259; în care ei aspir&â259;, îndrept&â259;)it, la excelen)&â259;.
Textul pe care l-au adus la Teatrul Act e scris de dramaturgul britanic Mike Bartlett (în vârst&â259; de 34 de ani). În 2010, „Cock“ a ob)inut Premiul „Laurence Olivier“,  cea mai important&â259; distinc)ie pe care o poate primi un autor de teatru în U.K. Dac&â259; ne gândim la tradi)ia str&â259;lucit&â259; (i la performan)ele scriitorice(ti contemporane în domeniu, atunci acest premiu e unul de care s&â259; se )in&â259; seam&â259;.
Versiunea în limba român&â259; a textului, „Cockosi“, îi apar)ine chiar regizorului mont&â259;rii, Horia Suru. O experien)&â259; remarcabil dus&â259; pân&â259; la cap&â259;t – echivalen)e inspirate ale fluxului colocvial, cu pu)ine semne de punctua)ie, alambicat, cu „topic&â259; ciudat&â259;“, un text  aparent simplu, care te fur&â259;, dar, dac&â259; nu-i intri în ritm, î)i pierzi partenerul (i, implicit, spectatorii, dupã cum au remarcat tinerii actori în dialogul cu Cristina Rusiecki, publicat în revista „Cultura“. Dar, pentru regizorul-traduc&â259;tor, (i o prim&â259;, benefic&â259;, descifrare a resorturilor subtile care configureaz&â259; tensiunea dintre personaje, punerea lor în situa)ii dramatice, închegarea conflictului (i finalul închis-deschis. Replicile în tornad&â259;, ping-pong-ul de argumente, autenticitatea limbajului, frust atunci când trebuie (f&â259;r&â259; s&â259; deranjeze îns&â259;), sunt bine puse în eviden)&â259; de calitatea traducerii (i la fel de inspirat înscenate.
Miezul textului „Cocko(i“ e o criz&â259; de cuplu. Aceea care (se spune, se trece în statistici, se ia în r&â259;sp&â259;r) apare dup&â259; (apte ani de rela)ie erotic&â259; intens&â259;. Trezirea din pumni, gustul fad al sa)iet&â259;)ii, alunecarea în rutin&â259;, ce începe s&â259; fie con(tientizat&â259;, dezvr&â259;jirea, mai accentuat&â259; la unul din cei doi parteneri au ca declic, de obicei, apari)ia ter)ei persoane.
Situa)ia nu e nou&â259;, am fi tenta)i s&â259; spunem. Numai c&â259; în „Cocko(i“, cuplul e unul de homosexuali, M (i John. Iar ter)a persoan&â259; e o temperamental&â259;, de(teapt&â259; brici, care (tie ce vrea ((i frumoas&â259;) tân&â259;r&â259; femeie, W.
Iar&â259;(i am fi tenta)i s&â259; spunem c&â259; situa)ia nu e nou&â259;. Gândul ne duce, fire(te, la Shakespeare (i la sonetele sale: „Dou&â259; iubiri eu am, de dor (i disperare,/ Care ca dou&â259; spirite m&â259; )in în înrobire./Îngerul bun, b&â259;rbat ce p&â259;r de aur are,/ Spirit mai r&â259;u, femeie cu colorit barbar.“
Dincolo de retorica renascentist&â259;, de simbolismul epocii a c&â259;rui descifrare – înc&â259; neîncheiat&â259; – a produs tonuri de interpret&â259;ri, ceva din pattern-ul shakespearian r&â259;zbate în textul lui Mike Bartlett. Sub colocvialul rupt din via)&â259; (i bine între)esut în situa)iile dramatice din realitatea imediat&â259; se poate ghici ((i) un joc subtil cu arhetipurile din sonetele amintite. M (Man), puternic ancorat terestru, brokerul cu situa)ie înfloritoare, obi(nuit s&â259; ri(te (i s&â259; câ(tige, e cel care îl domin&â259; pe vulnerabilul, indecisul, oarecarele John (prenume comun). Când acest John avea 18 ani, i-a fost primul partener sexual. Au o rela)ie închegat&â259; (i a(a trebuie s&â259; r&â259;mân&â259;. În disputa când în ring, când în cu(c&â259;, el st&â259;pâne(te perfect ma(in&â259;ria de vorbe (uneori grele) – ma(in&â259;ria lui de r&â259;zboi – cu care îl atac&â259; pe b&â259;rbatul-b&â259;iat înc&â259; în c&â259;utarea identit&â259;)ii (sexuale&CO). Deta(at, cinic, autoritar, î(i supune partenerul. Î(i adjudec&â259; premiul cel mare. Sunt momente în care te a(tep)i ca M s&â259; rosteasc&â259; acel „Will“ shakespearian din sonete – „va fi“! F&â259;r&â259; drept de apel. Va fi chiar (i un simulacru de familie „obi(nuit&â259;“ dac&â259; învinsul John o dore(te.
&â350;i totu(i, sub masca invincibilului, care pare s&â259;-i fi devenit chip, M ascunde spaima c&â259; va r&â259;mâne singur (i durerea r&â259;nitului în sentimentele profunde. &â350;i o doz&â259; de nesiguran)&â259; care îl va face s&â259; produc&â259; surpriza de la final.
Pandantul s&â259;u, W(Woman) – teluricul întors – vine în cu(c&â259; (i pe ring cu arsenalul seduc)iei „normalit&â259;)ii“. Dup&â259; o c&â259;s&â259;torie ratat&â259;, ea î(i pune speran)ele într-o rela)ie cu John (i crede c&â259; va reu(i pentru c&â259; are (ansa s&â259;-l „educe“, s&â259;-i fie profesoar&â259; de „alteritate“ acestui indecis b&â259;rbat-b&â259;iat cu sensibilitate handicapant&â259;. Ceea ce-i promite W lui John e tocmai ce n-a putut ea s&â259; împlineasc&â259; în rela)ia anterioar&â259; – o via)&â259; de familie „normal&â259;“, cu copii, nepo)i, Cr&â259;ciun la gura (emineului (i „au tr&â259;it ferici)i pân&â259; la adânci b&â259;trâne)i“. Supraliciteaz&â259; dragostea „la prima vedere“, î(i exercit&â259; în incipienta rala)ie talentul de educatoare „de carier&â259;“, accept&â259; chiar invita)ia la cin&â259; a iubitului iubitului ei, dispus&â259; s&â259; intre în competi)ie (i s&â259;-l câ(tige pe John. Sub aparen)a non(alan)ei temperamentale (i a carismei bine puse în eviden)&â259;, r&â259;zbat înc&â259; urmele traumelor trecute, dar (i teama c&â259;, dac&â259; va rata (i de data aceasta, ceva nu e în regul&â259; cu ea.
Premiul cel mare disputat de M (i W, John, e un fel de adolescent întârziat, intrat prea devreme într-o rela)ie pe care partenerul autoritar o afi(eaz&â259; ca pe una definitiv&â259;. &â350;i-a reprimat prea mult&â259; vreme gustul explor&â259;rilor (inclusiv al celor sexuale), s-a mul)umit – poate c&â259; (i-a impus – s&â259; fie b&â259;iatul bun, care nu sup&â259;r&â259; pe nimeni. Desprinderea lui de copil&â259;rie, de copil&â259;rire e înc&â259; una în desf&â259;(urare, la început de introspec)ie, în c&â259;utarea identit&â259;)ii. Se las&â259; u(or vr&â259;jit (i dezvr&â259;jit (i crede necondi)ionat ceea ce spun ceilal)i despre el. Neobi(nuit înc&â259; s&â259; ia decizii, atunci când o face pentru prima oar&â259; i se pare c&â259; întreaga lume se pr&â259;bu(e(te.
Spre finalul textului, Mike Bartlett adaug&â259; triunghiului erotic un personaj deus ex machina. Tat&â259;l lui M. Supriza. &â350;i fiind vorba despre o surpriz&â259;, îi las pe cititori s&â259; devin&â259; spectatori la Teatrul ACT (i s&â259; afle ce vrea (i cum ac)ioneaz&â259; Tat&â259;l, remarcabil interpretat de actorul Ionel Mih&â259;ilescu de la Teatrul Odeon.
Montarea lui Horia Suru începe abrupt, în plin&â259; disput&â259; între M (Vlad Neme() (i John (Rare( Florin Stoica). Un ritm trepidant, replici t&â259;iate, elocven)&â259; de ins r&â259;nit, care se monteaz&â259; (i r&â259;ne(te la rându-i, contra nod în gât, (ov&â259;ieli, ochi aburi)i, gata s&â259; se umple de lacrimi. Nimeni nu mi(c&â259; pe scaune, pe sc&â259;ri, deasupra pernelor. Tensiune (i energie. &â350;oc în valuri. Stop-cadru. Flash-uri pe actorii încremeni)i. Întuneric, lumin&â259;, de la cap&â259;t. &â350;i iar&â259;(i. Spa)iul închis, ringul-cu(c&â259; (i viceversa, excelent&â259; solu)ie scenografic&â259; apar)inându-i tinerei Steliana &â350;tef&â259;nescu, s-a deschis demult „aducându-i“ pe spectatori la o respira)ie distan)&â259; de M (i de John, apoi de W (Fulvia Folosea). Cei trei actori au fost colegi la Cluj, la clasa profesorului Miklós Bács. Cea mai bunã (coal&â259; de actorie din România. Nu de azi, de ieri. Îmi asum cu toat&â259; responsabilitatea aceast&â259; afirma)ie. Teatru viu pe suportul unui text cu situa)ii dramatice credibile, autentice, f&â259;r&â259; tez&â259; (i parti-pris-uri. Asumat de un regizor care (tie s&â259; construiasc&â259; în echip&â259;, s&â259; lucreze cu actorii, s&â259; )in&â259; publicul aproape. Merge)i s&â259;-i vede)i în „Cocko(i“, la Teatrul ACT, pe Fulvia Folosea, Vlad Neme(, Rare( Florin Stoica, al&â259;turi de reputatul Ionel Mih&â259;ilescu, în direc)ia de scen&â259; a lui Horia Suru, scenografie (i costume Steliana &â350;tef&â259;nescu, tineri implica)i total în primul lor proiect într-un teatru independent. &â350;i dup&â259; ce-i vede)i, r&â259;mâne)i, în continuare, cu ochii pe ei…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper