Primul regizor român care montează în China

Un articol de Cristina Rusiecki

Calin si Narcisa Mocanu în dialog cu Cristina Rusiecki

 

 

În Festivalul Interna)ional al Teatrului de Anima)ie „Bucurii pentru copii. Spectacole de colec)ie“ organizat de Teatrul &â354;&â259;nd&â259;ric&â259; a fost prezentat&â259; (i coproduc)ia „C&â259;l&â259;torie spre Soare-Apune, povestea din spatele muntelui“, montat&â259; la Hong Kong de c&â259;tre doi regizori, Wong Tim Keung Simon (i C&â259;lin Mocanu. De la cel din urm&â259; (i de la so)ia sa, care l-a înso)it în aceast&â259; c&â259;l&â259;torie, am încercat s&â259; afl&â259;m cum au prizat experien)a de peste m&â259;ri (i )&â259;ri. A rezultat dialogul pe care vi-l prezent&â259;m acum.

Cristina Rusiecki: Cum se simte un regizor român care monteaz&â259; în China?
C&â259;lin Mocanu: A fost un proiect important pentru mine. L-am preg&â259;tit un an. De mult voiam s&â259; lucr&â259;m într-un parteneriat cu China. Am avut de ales între trei tipuri de poveste: de r&â259;zboi, de dragoste sau filosofic&â259;. Cea mai interesant&â259; mi s-a p&â259;rut o poveste buddhist&â259; din ultima categorie despre un grup care trebuie s&â259; aduc&â259; lumina din Tibet. Povestea are vreo patru sute de episoade care se transmit din gur&â259; în gur&â259;. Cred c&â259; stand-up comedy î(i are originea tot în China. Sub un deal, povestitorii spuneau comic&â259;rii, în calitate de povestitori, nu de personaje, timp de trei-patru ore, în fa)a câtorva mii de oameni. Povestea noastr&â259; este schimbat&â259; un pic (i dramatizat&â259; de Simon Wong, co-regizorul din Hong Kong. Am lucrat trei s&â259;pt&â259;mâni cu el (i cu maestrul Li, cotat între primii zece în teatrul de umbre din China.

C.R.: Cum a)i lucrat efectiv împreun&â259;?
C.M.: Textul mi-a venit cu o lun&â259; (i jum&â259;tate înainte. Mi l-am imaginat, am trimis brief-uri peste brief-uri. Am ajuns acolo (i am creat conven)ia. I-am spus lui Simon c&â259; eu a( vedea câ)iva actori ca pe ni(te copii care se adun&â259; într-un parc (i le spun o poveste altora. Spectacolul nu e f&â259;cut infantil, pentru bebei, are mesaje interesante, un povestitor bun (i personaje asumate. Le-am cerut din prima clip&â259; s&â259; existe o rela)ie între personaj (i actor. De pild&â259;, la un moment dat, povestitorul îi roag&â259;: „Ming (i Ivy (numele actorilor, n.n.), hai s&â259; m&â259; ajuta)i în scena cutare!“. Ei intr&â259; în rol (i atunci se schimb&â259; rela)iile. Sau, la un alt moment, un personaj nu mai poate s&â259; lupte, redevine actor (i spune: „Opre(te-te, c&â259; nu mai pot!“.

C.R.: Cum se în)eleg doi regizori din orizonturi culturale complet diferite?
C.M.: Eu am lucrat dou&â259;zeci (i dou&â259; de zile. Mi-am exprimat punctele de vedere (i ceea ce voiam s&â259; se lucreze în partea de umbre, înainte, în scris (i apoi la repeti)ii. Am avut o influen)&â259; mare în lucrul cu actorii. Simon a lucrat mult pe efecte, adaptând tot timpul ce f&â259;ceam eu la limbajul chinez. De exemplu, exist&â259; tot felul de personaje, copilul fl&â259;mând, scheletul, câinele p&â259;durii, demonii, pe care ei nu le mai decodific&â259;. Sunt în mentalul lor, copiii adorm cu p&â259;pu(ile respective. Am pus accentul pe lumea fantastic&â259; pentru c&â259; lumea în care tr&â259;iesc este una eroic&â259;, f&â259;r&â259; margini, personajele pot s&â259; apar&â259; (i s&â259; dispar&â259;, s&â259; zboare. Le-am spus c&â259; valoarea artei noastre const&â259; în fantastic (i în imagina)ie, c&â259; nu exist&â259; limite. Dup&â259; ce am plecat, ei au terminat spectacolul, au scos premiera (i au avut succes.

C.R.: Cum l-a modificat pe C&â259;lin Mocanu aceast&â259; experien)&â259;?
C.M.: Marea aventur&â259; a fost impactul cu mentalul lor. Percep)ia mi s-a schimbat când am realizat c&â259; ei v&â259;d moartea altfel decât noi. Încet-încet, (i p&â259;rerea mea despre moarte s-a schimbat. Dup&â259; ce am plecat din Hong Kong via)a mi s-a schimbat, am început s&â259; m&â259; iubesc. Nu am mai v&â259;zut competi)ia ca pe un risc în cariera mea. Nu mai sunt fatalist deloc, îmi iubesc familia, semenii mult mai mult decât înainte. Am în)eles c&â259; indiferent de reac)iile celor din jur eu am un drum. Atitudinea lor fa)&â259; de moarte este mult mai simpl&â259;. Când un om moare, în dou&â259; ore este ars. Tot ce se spune despre mort la incinerare sunt numai pove(ti interesante din via)a lui. Întâlnisem atitudinea aceasta (i cu un an sau doi înainte, în China continental&â259;, dar aici am v&â259;zut (i cimitire. Arat&â259; ca o înc&â259;pere cu ni(te cutiu)e puse în pere)i. Acelea sunt sicriele lui nenea Yong sau tanti Ying. Felul de via)&â259;, de moarte, de atitudine, de iubire, de a naviga arat&â259; c&â259; omul face parte din natur&â259;. Oamenii au mult mai pu)ine re)ineri. Aproape deloc. Totul e mult mai simplu. Îmbr&â259;c&â259;mintea nu e sofisticat&â259;. Trebuie doar s&â259; fie curat&â259;. Vorbim de opt milioane de oameni care tr&â259;iesc pe o mie de km p&â259;tra)i. Tr&â259;iesc dens, unul lâng&â259; altul. Ca (i japonezii. Când am fost în Okinawa, am aflat de sinucideri la bilet. Sunt zeci de mii.

C.R.: Ce înseamn&â259; asta?
C.M.: Eu sunt l&â259;c&â259;tu( mecanic, am doi copii, locuiesc într-o cas&â259; cu dou&â259; camere unde nu m&â259; simt prea bine (i m&â259; sinucid ca s&â259; mai trag un bilet, înc&â259; o via)&â259;. M&â259; duc în via)a urm&â259;toare, poate e mai bine. A(a v&â259;d ei moartea. E o parcare în jurul muntelui Fuji în care oamenii merg în p&â259;dure (i nu se mai întorc. Când parchezi, î)i pun data pe geam, pentru c&â259; sunt foarte mul)i sinuciga(i. Mai mult de jum&â259;tate din cei care intr&â259; nu mai ies. Nu po)i s&â259;-i opre(ti. Moartea e perceput&â259; ca o integrare în ciclul uman. Nu mi-e fric&â259; s&â259; dispar. Nu iubesc atât de mult via)a actual&â259;, a(a c&â259; nu pierd ceva irecuperabil. E un alt fel de via)&â259; acolo. Când mergi la ocean (i vrei s&â259; îno)i trebuie s&â259; te gânde(ti c&â259; poate te pi(c&â259; un mic rechina(. Sunt pericole peste tot. A(a c&â259; se înoat&â259; în )arcuri. Dar, cum )arcul poate fi spart pe vreundeva, un om merge cu pluta (i, dac&â259; cumva vede ceva, îl ia pe înot&â259;tor pe plut&â259;.

C.R.: S&â259; ne întoarcem la teatru. Acesta a fost primul spectacol pe care l-a)i regizat?
C.M.: E primul spectacol regizat în str&â259;in&â259;tate (i al doilea dup&â259; ce anul trecut am terminat masteratul în regie de teatru de anima)ie.

C.R.: Care a fost primul?
C.M.: Primul a fost „Vasilache (i Marioara“ pe care l-am jucat în Festivalul „Caragiale“, în cârciumi (i pe strad&â259;. Era un stand-up comedy cu un român de origine italian&â259; care a înv&â259;)at bine român&â259;. Am lucrat împreun&â259; un spectacol cu umor real. Am avut succes. Îl voi relua într-o formul&â259; mult mai ampl&â259;.

C.R.: Cum lucreaz&â259; actorii din Hong Kong?
C.M.: M-a cople(it disponibilitatea actorului de a re)ine inten)iile regizorale. Eu v&â259;d mul)i regizori aici sau în )ar&â259; care lucreaz&â259; cu actorii. Cei de acolo nu se plâng, de(i câ(tig&â259; la fel ca (i aici în ceea ce prive(te nivelul de consum.

C.R.: Vre)i s&â259; spune)i c&â259; actorul român (i actorul hongkonghez tr&â259;iesc la fel?
C.M.: Actorul chinez tr&â259;ie(te mult mai bine pentru c&â259; via)a îl cost&â259; mult mai pu)in. Mâncarea (i locuin)a sunt foarte ieftine. Comparând cât m&â259; cost&â259; cazarea, masa, familia (i c&â259;r)ile pe care le citesc, ajung la acela(i lucru. Am nimerit într-o pia)&â259; de albume ultimul r&â259;cnet care erau la un pre) de (ase pizza. Experien)a uman&â259;, de strad&â259;, de metrou, de organizare social&â259; m-a uluit. Am stat într-o cas&â259; normal&â259;, într-un apartament de bloc la etajul (ase din treizeci (i dou&â259;. Dar am fost (i în cartiere cu blocuri de peste cincizeci de etaje. Sau într-un cartier mai de lux un pic, cu blocuri de peste (aptezeci (i cinci de etaje. Am mers (i pe insula unde britanicii au început prima dat&â259; dezvoltarea, unde era (i bursa din Hong Kong, care a fost a doua din lume. Am v&â259;zut acolo ni(te târguri de art&â259; f&â259;r&â259; mari preten)ii financiare, dar cu opere de toat&â259; lauda. Am fost (i în târgul de jad cu sculpturi foarte scumpe, de dimensiuni monumentale.

C.R.: S&â259; revenim la spectacolul dumneavoastr&â259; în care exist&â259; (i teatru de umbre, (i proiec)ie.
C.M.: Nu, se face teatru de umbre în spatele ecranului. Când lucreaz&â259; cu o lantern&â259; în spate, ca în scena cu pulsul dinaintea na(terii Maimu)ei de piatr&â259;, este tot teatru de umbre. Au (i proiec)ii din fa)&â259;, dar nu deodat&â259;. Se lucreaz&â259; foarte mult pe reflectoare cu model care par umbre, dar nu sunt.

C.R.: Cum a)i conceput personajul naratorului?
C.M.: Naratorul duce greul. Este un actor intelectual matur, cu o energie interesant&â259;. La sfâr(itul reprezenta)iei de aici, mi-a m&â259;rturisit c&â259; (i-ar dori s&â259; lucreze un spectacolul doar în regia mea, pentru c&â259; acolo a fost o presiune din partea ambilor regizori, (i a lui Simon, (i a mea. De exemplu, eu am f&â259;cut o mul)ime de gag-uri la care aici s-a râs în sal&â259;. Pe unele le-au scos, pentru c&â259; acolo nu erau pricepute. Aici nu le-am reintrodus, pentru c&â259; nu am vrut s&â259; derutez actorii. Voiam ni(te actori simpatici, cu chef de joc, care se simt bine, nu unii c&â259;rora le e fric&â259;. Ei sunt ca ni(te mimoze. Dac&â259; faci un actor s&â259; se simt&â259; bine, vine cu tine cu totul; dac&â259; are re)ineri, atunci le sim)i. Am avut o echip&â259; de actori în care nu to)i erau de aceea(i calitate, dar media a fost spre bine-foarte bine.

C.R.: Personajul naratorului este construit foarte modern, cu deta(are (i cu umor…
C.M.: Da, este un story-teller cu dedublare între actor (i personaj, care are (i replici în român&â259; sau englez&â259;. Am încercat s&â259; se simt&â259; bine (i s&â259; simt&â259; sala. În Bucure(ti, a avut sala în mân&â259; de câteva ori (i a dus-o unde a vrut el. &â350;i actri)a Ming (c&â259;lug&â259;rul Tang) este foarte subtil&â259;. A avut (i ea de câteva ori sala în mân&â259;. A jucat bine (i hazliu dubletul actor-personaj. Comicul vine dintr-un talent nativ, nu e chinuit.

C.R.: Deci a)i recurs la o formul&â259; tipic&â259; brechtian&â259;.
C.M.: Da. Cu restul actorilor am lucrat mult ca s&â259; par&â259; fire(ti, a fost mult&â259; munc&â259; în spate. Mai ales cu Maimu)a, care e personaj principal. Chan Kin Man Raymond nu credea în propunerea mea (i a trebuit s&â259;-i exemplific foarte mult pe video. Na(terea Maimu)ei de piatr&â259;, când las&â259; jos placenta (i începe s&â259; umble repede – metafora evolu)iei – a fost un moment foarte greu pentru el. Nu credea, executa doar fizic, parc&â259; ar fi dansat. Am schimbat de multe ori scenariul la repeti)ii ca s&â259;-i fac pe actori s&â259; nu mai joace pre-fabricat. Am n&â259;scut controverse (i chiar blocaje în capul lor. Am vrut s&â259; joace pe o rela)ie bine determinat&â259;.

C.R.: Ideea în care el joac&â259; live (i personajul este dublat (i în imagine, pe ecran, are foarte mult umor.
C.M.: Inten)ia mea a fost un fel de fizicalizare ca în Commedia dell’Arte. A trebuit s&â259; m&â259; lupt cu actorii pentru c&â259; erau obi(nui)i cu stilul Pekin Opera sau Canton Opera de a spune povestea.

C.R.: V&â259; referi)i la cântat?
C.M.: Nu neap&â259;rat la cântat. Mi(carea (i ie(irea din scen&â259; se fac într-un anume fel. În prima scen&â259;, când doi se bat (i nu exist&â259; înving&â259;tor sau învins, personajele ies, apoi într-o alt&â259; scen&â259; scurt&â259; intr&â259; (i declar&â259; înving&â259;torul. Eu am zis „T&â259;iem scena aceea! Îmi da)i înving&â259;torul în aceea(i scen&â259;“. Apoi ie(irea se f&â259;cea într-o manier&â259; fastuoas&â259; în care nu spuneau nimic. Chiar dac&â259; erau învin(i, ie(eau tot fastuos. Ca (i în Commedia dell’Arte, sunt multe ac)iuni tipizate. Am considerat c&â259; jocul acesta defavorizeaz&â259; ritmul (i c&â259; scenele trebuie legate. Ei au un anume fel de a compune personajul. Când au venit aici, i-am rugat s&â259; mai cure)e un pic (i s&â259; joace cu credin)&â259;. Când sunt în personaj, s&â259; fie credincio(i, când sunt actori, s&â259; fie mai aerisi)i în rela)ia cu lumea cu care joac&â259;: vorbeau cu copiii, cu adul)ii, cu traduc&â259;torul, cu personajele. În momentul în care erau personaje, jucau clar (i dedicat. Una dintre propunerile care le-a pl&â259;cut lor a )inut tocmai de acest limbaj.

C.R.: Au fost (i momente dificile la repeti)ii?
C.M.: Ca s&â259; le explic ce înseamn&â259; conven)ie, cred c&â259; ne-am tradus unii altora cam jum&â259;tate de zi pân&â259; când i-am f&â259;cut s&â259; în)eleag&â259; c&â259; vreau ca actorii s&â259; fie actori între actori, iar când abordeaz&â259; personajul s&â259; fie personaje. S-a ivit o problem&â259;. „Atunci unde punem umorul?“, m-au întrebat, „unde îl punem dac&â259; toate celelalte sunt delimitate a(a de strict?“. Umorul creat din intrarea (i din ie(irea din personaj a fost fantastic. Umorul creat între actori a fost interesant (i umorul între personaje s-a creat din absurdul provenit din incompatibilitate. P&â259;cat c&â259; au scos mult din gagul fizicalizat, pentru copii.

C.R.: S&â259; facem pu)in&â259; lumin&â259;. La ce v&â259; referi)i când vorbi)i de umorul creat între actori?
C.M.: Actorii î(i cereau ajutorul sau î(i spuneau unii altora: „Vezi c&â259; aici ai gre(it!“. Un actor îi spune altuia: „Eu trebuie s&â259; joc rolul principal, nu tu, n-am stabilit a(a?“. Vine altul (i zice: „Am vorbit c&â259; tu joci asta, du-te (i joac&â259;!“. La un moment dat, unul spune „Mie nu mi-e fric&â259; de demoni!“, apoi bag&â259; mâna în gura demonului (i în aceea(i clip&â259; cade. C&â259;derea au f&â259;cut-o doar în România, de gura mea, (i s-a râs în sal&â259;. Cu toate c&â259; videoul era contemporan, cu planeta amenin)at&â259; de cineva care voia s&â259; o arunce în aer sau cu bancherul ajuns la faliment, mi-a fost greu s&â259;-i fac s&â259; accepte ideea. Dar în via)a real&â259; oamenii sunt foarte apropia)i de video, se plimb&â259; cu Rambo la mall. Acolo e alt fel de atmosfer&â259;. Batman merge pe strad&â259; cu vreo patruzeci de copii în spate. Simbolistica lor e diferit&â259;. De aceea Simon a f&â259;cut bine c&â259; a scos ni(te elemente pe care eu le propusesem. Am cerut ca unele s&â259; se refac&â259; aici, la altele am renun)at, pentru c&â259; era prea mult de munc&â259; (i în dou&â259; zile înnebuneam actorii. Or, eu am vrut ca to)i s&â259; lucreze cu pl&â259;cere mare. I-am rugat pe Chak, naratorul, (i pe regizorul tehnic s&â259; imprime ei ritmul spectacolului. A fost un (oc pentru regizorul tehnic, pentru c&â259; nimeni nu-i ceruse niciodat&â259; a(a ceva. Iar ceilal)i nu au în)eles decât c&â259; trebuie s&â259; se gr&â259;beasc&â259;.

C.R.: Acela(i spectacol se joac&â259; diferit în România fa)&â259; de Hong Kong?
C.M.: Miza mea acolo era s&â259; ias&â259; un spectacol asiatic cu elemente de imaginar european. Aici miza mea era s&â259; ias&â259; european, cu amprente asiatice. Inten)ionez ca viitorul spectacol s&â259; ias&â259; european, cu mult&â259; lupt&â259;, astfel încât copiii s&â259;-l decodeze u(or. Dar voi continua genul de umor provenit din distan)a dintre actor (i personaj. Sunt trei elemente importante: sala, personajul (i actorii care joac&â259; personajele. Am plecat cu inima strâns&â259; pentru c&â259; nu terminasem (i l-am l&â259;sat pe Simon singur. Dar am l&â259;sat un pogon scris din care Simon nu a respectat mai mult de jum&â259;tate.
Narcisa Mocanu: Spectacolul era închegat, mai erau numai detalii de pus la punct. Nu f&â259;cuser&â259;m luminile înc&â259;, dar muzica era gata.
C.M.: La un moment dat nu am mai fost de acord cu o muzic&â259; pe care o dorisem ini)ial (i am vrut o alta din oferta lor. La 11 diminea)a am cerut-o (i la opt seara am avut-o cump&â259;rat&â259;, cu tot cu drepturile de autor.

C.R.: În afar&â259; de sala de repeti)ii, cu ce impresii v-a)i întors din Hong Kong?
C.M.: Acolo sunt dou&â259; repeti)ii serioase pe zi: 9.30-13, 15-21, cu o pauz&â259; pe la 18.30.
N.M.: Program ca la fabric&â259;.
C.M.: Într-o zi am terminat repeti)ia în vreo patru ore, în loc de nou&â259;-zece. Actorii m-au întrebat: „&â350;i noi ce facem acum?“. Le-am r&â259;spuns c&â259; terminaser&â259;m. Au crezut c&â259; nu au în)eles bine. În ziua aceea ne-au dus la ni(te temple b&â259;gate în stânc&â259;, intime, într-o mic&â259; jungl&â259; (i la cascade care ies de nic&â259;ieri (i intr&â259; nic&â259;ieri. La Muzeul de Istorie am aflat c&â259; Hong Kong, datorit&â259; sistemului de curen)i între insule (i al paravanelor de la intr&â259;rile principale, este un port natural perfect, cum pu)ine sunt în lume. Am cunoscut mul)i oameni de cultur&â259; de acolo, mul)i regizori, am v&â259;zut spectacole importante. Au multe trupe independente. Am v&â259;zut multe spectacole de folclor, muzicaluri interesante, dar (i multe produc)ii contemporane, de exemplu, pe texte de dramaturgi germani. Am v&â259;zut (i balet contemporan. Au câteva s&â259;li mari unde sunt spectacolele importante (i foarte multe teatre independente, finan)ate jum&â259;tate de stat, un sfert din ini)iativ&â259; (i un sfert din sponsoriz&â259;ri.

C.R.: O s&â259; mai lucra)i în formula aceasta bi-regizoral&â259;?
C.M.: Va veni Simon la Bucure(ti, ca s&â259; facem acela(i spectacol (i în România, dar altfel. De data aceasta textul va fi al meu. Voi pune mult accent pe lupte, pe vizual, pe monumentalul scenografic. Va fi (i conflict, vor fi (i umbre. Voi simplifica simbolistica demonic&â259;. Vreau s&â259; fac lucrurile mai simple (i mai clare. Dar pun luptele (i ni(te scene din povestea mare, urmând s&â259; scurtez altele. O s&â259; p&â259;strez (i mesajul. Nu mi-a fost u(or s&â259;-l las. Simon e un tip care (tie s&â259; scrie bine pentru ei. M-am obi(nuit cu permanentele lor mesajele la microfon din g&â259;ri, din restaurantele mari, din intersec)ii. Sunt activi(ti pentru mediu care militeaz&â259; împotriva arunc&â259;rii gunoaielor pe strad&â259;, a fumatului în locuri unde le d&â259;uneaz&â259; altora. Oamenii ies la nou&â259; din cas&â259; (i intr&â259; înapoi la 2-3 noaptea. Stau pe strad&â259;. E dificil s&â259; stai în&â259;untru, e foarte cald, clima e greu de suportat. Când am fost acolo, a plouat de patru-cinci ori pe zi. Am avut taifun de gradul opt, c&â259;tre maxim. Mai mult de opt ar fi fost uragan. Dacã la televizor scrie T8, atunci nu ie(i din cas&â259;. Lumea nu mai pleac&â259; la serviciu. Înainte de un T8, noaptea pe la patru, am deschis televizorul.
N.M.: Nu puteam dormi, era primul contact cu Hong Kong. Când ne-au predat apartamentul, ne-au spus c&â259; e foarte important s&â259; urm&â259;rim televizorul pe perioada uraganelor. Dac&â259; e T3, e bine, dac&â259; e T6, deja începe s&â259; se strice vremea. Am intrat în panic&â259; (i ne-am gândit ca românul: hai repede la supermarket s&â259; cump&â259;r&â259;m (i s&â259; avem ceva în cas&â259;. Multe magazine sunt non-stop. În acea noapte ne-am f&â259;cut provizii. Cei care ne vedeau se speriau. Ei nu au acest obicei. Dar noi nu (tiam cât dureaz&â259;, credeam c&â259; jum&â259;tate de s&â259;pt&â259;mân&â259; vom sta bloca)i în cas&â259;.

C.R.: Cum se manifest&â259; taifunul de gradul opt?
N.M.: Vântul (i ploaia sunt atât de puternice, încât nu po)i s&â259; stai în picioare. Se îndoaie palmierii. E foarte periculos. Nu ai voie s&â259; ie(i pe strad&â259;. Am mai prins un T8 când eram în metrou. Traversam ora(ul dintr-o parte în alta. Când am pornit noi de acas&â259; era bine, dar când am ajuns la destina)ie, nu ne-au mai l&â259;sat s&â259; ie(im de la metrou pentru c&â259; era deja T8. Doar primeau oameni în&â259;untru. E periculos: pot s&â259; zboare lucruri în aer. Nu (tiu de unde au r&â259;s&â259;rit zeci de poli)i(ti (i gardieni ca s&â259; asigure protec)ia. Brusc s-au ridicat ni(te cortine (i s-au creat spa)ii (i mai mari pentru a primi oameni.
C.M.: S-au adunat cam o sut&â259; de mii de oameni atunci. Toat&â259; lumea s-a relaxat, a cump&â259;rat sucuri. Sunt ONG-uri care împart sandviciuri de orez (i distribuie ap&â259;. Se joac&â259; copiii, cu mâ)a între ei, povestesc… &â350;i când încep s&â259; anun)e la difuzoare înseamn&â259; c&â259; T8 s-a dus. Nu dureaz&â259; mai mult de dou&â259; ore.
N.M: Am stat acolo mai bine de o or&â259;. Am mâncat, am b&â259;ut (i am a(teptat s&â259; se potoleasc&â259; taifunul. Vin (i pleac&â259;. Anul trecut plecam din Okinawa spre Osaka (i a început taifunul. Zborurile s-au anulat. Practic, Festivalul din Okinawa s-a mutat în aeroport. Directorul de festival ne-a condus la aeroport pentru c&â259; prognoza meteo era bun&â259;. Nu mai putea nici s&â259; ne cazeze, pentru c&â259; eram foarte mul)i.
C.M.: Prin geamurile enorme, de patruzeci-(aizeci de metri, am v&â259;zut un avion care a încercat s&â259; se ridice. N-a putut (i s-a întors. Cred c&â259; eram o mie de oameni care ne uitam la el.
N.M.: Mul)i au r&â259;mas în aeroport dou&â259; zile. Noi ne-am dus la un hotel (i ne-am cazat. Nu puteam s&â259; st&â259;m nici aici, camera era foarte mic&â259;, era cât un pat. A trebuit s&â259; fim aten)i cum b&â259;g&â259;m geamantanul. A(a c&â259; acum doi ani am luat din plin alt taifun. Mergeam dou&â259; sute-cinci sute de metri (i ploaia ne rupea pelerinele de plastic de pe noi. Aproape toat&â259; luna august e a(a.
C.M.: Anul acesta mergeam pe podurile gigantice dintre insule (i (oferul se sprijinea cu corpul pe volan ca s&â259; nu mai vibreze a(a de tare. Iar când am traversat cu feribotul, acesta s-a oprit timp de dou&â259;zeci (i patru de minute pân&â259; a trecut furtuna (i au încetat valurile mari. S-a în)epenit toat&â259; instala)ia pentru securitatea noastr&â259;, ca s&â259; nu intre în tangaj.
N.M.: E o alt&â259; lume. Noi am plecat cu bagaje de tot felul (i dou&â259; s&â259;pt&â259;mâni am stat doar în sandale de plastic. Era al treilea an când în august-septembrie ne aflam în Asia. &â350;tiam din experien)ele anterioare c&â259; bagajul trebuie s&â259; fie compus din multe fuste pân&â259; la genunchi, ca s&â259; nu te uzi (i sandale de plastic, ca s&â259; nu fie nici un pericol dac&â259; plou&â259;.

C.R.: V&â259; lipsesc actorii din Hong Kong?
C.M.: Mi-a fost foarte dor de ei. Mi-era dor de explozia lui Chak sau de a lui Ivy, cea care (i-a pus piciorul dup&â259; cap. La un moment dat, când trebuia s&â259; creeze un relief, m-am dus la ea (i i-am spus: „Ca s&â259; închizi construc)ia aceasta – care era cu un munte –, trebuie s&â259;-)i pui piciorul dup&â259; cap“. Apoi m-am întors (i am v&â259;zut c&â259; toat&â259; lumea râdea în hohote. Ivy chiar î(i pusese piciorul dup&â259; cap. Eu nu (tiam c&â259; ea era, de fapt, balerin&â259;.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper