„Mercur, Venus, Pământ, Marte…”

Viaţa şi arta

Îl cheamă Ion Chichiur şi l-am cunoscut la Nereju, sat arhaic din Ţara Vrancei, vara trecută, cu doar câteva zile înainte să împlinească 90 de ani. E printre puţinii rămaşi în viaţă dintre cei care, la venirea comuniştilor, au opus rezistenţă şi au luptat în munţi. Astăzi locuieşte singur, într-o casă cu prispă, ca din poveşti, pe care el a făcut-o, după ce s-a întors din Bărăgan. A fost sanitar şi viaţa lui cuprinde ani de închisoare, la Baia Sprie, în mina de plumb, ani de domiciliu forţat în Bărăgan şi, mai înainte, ani de război, care i-au lăsat ca amintire cicatricea unei schije ce l-a nimerit în luptele de la Odesa. Astăzi, ne spune, are o pensie mare. Din ea, jumătate donează la Crucea Roşie. Probabil e cel mai vechi donator din ţară. A donat şi pentru construcţia uneia dintre şcolile noi din sat, bani destui. A donat şi pentru americani, când i-a lovit uraganul. Aşa a simţit el de tânăr, că trebuie să doneze. La 18 ani, când s-a înrolat, cu ce primise moştenire a înzestrat armata română. Alminteri trăieşte modest, mănâncă puţin, râde mult, scrie poezii cu metrică populară, e interesat de astronomie şi, la 90 de ani, sare cu uşurinţă gardul propriei fâneţe ca să ne arate ce frumos se vede de sus Nereju. Să vă ţin aparatul de pozat să puteţi sări?, mă întreabă când vreau să îl urmez. Mi-a oferit struguri şi poveşti de viaţă. Păstrează, din 47, de la americani, o conservă de şuncă şi pastile de dezinfectat apa. Poate citi şi fară ochelari. Cândva, a fost îndrăgostit, a avut o soţie, s-a despărţit de ea, aveau atunci un fiu. Soţia s-a recăsătorit. El, nu. Ea – am cunoscut-o – vorbeşte mult şi cu patimă despre el, i-a stricat viaţa. Asta nu o împiedică să păstreaze poze din tinereţe cu Chichiur, cum îi spune. Un tânăr chipeş, în costum bun de oraş. Are însă altă versiune despre  ce a fost, când a fost, cu securiştii, Bărăganul şi copilul… Mai puţin eroică. El tace, nu vorbeşte despre ea, zice doar că a fost şi însurat şi că după nu i-a mai trebuit. Cântă la fluier. Nu are televizor şi nici nu vrea. Crede în Dumnezeu, dar uneori se îndoieşte că Dumnezeu ar exista. Iar dacă nu există, spune el, tot e bine să creadă lumea ca există, altfel iese haos… Pe degetele de la mână numără, la răstimpuri, în ordine corectă, planetele sistemului solar. Şi le găseşte de fiecare dată, pe toate, la locul lor.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper