Gauri negre

Un articol de MIHAI IOVANEL

Ciprian Siulea scrie pe portalul VoxPublica despre cazul fetei disparute timp de câteva zile la o manastire din Moldova: „ceea ce s-a intâmplat, de fapt, a fost ca fata a disparut complet in lumea monahala româneasca. Desi se stia clar ca ea avea de mult intentia sa fuga la manastire, tot efortul urias al politiei si al structurilor a esuat când s-a ciocnit de poarta manastirii. Politia si structurile au metode de a patrunde in orice mediu social, e o conditie fundamentala ca sa-si faca munca: mafii de toate tipurile si nivelurile, ghetouri, birocratie, lumea afacerilor, oriunde. Dar, se pare, nu si in BOR. Este visul oricarei biserici sa isi plaseze canonul si reglementarile interne pe o pozitie compatibila cu sistemul juridic al tarii respective si sa devina, astfel, un fel de stat in stat, si nu e BOR singura biserica care reuseste asta (intr-o anumita masura, desigur). Insa izolarea si autarhia BOR par cumva chiar mai mari decât ne-am fi asteptat. Cel putin doi stareti de manastire i-au minti pe politisti ca eleva nu era sau nu fusese la ei (unul si recunoscând), si politistii s-au multumit cu asta. Pâna la declaratia elevei, autoritatile BOR au negat vehement, dupa propriile ei «verificari», ca vreuna din institutiile ei ar fi implicata. E un esec destul de drastic sau, cum spuneam, o limita structurala destul de drastica pentru autoritatile statului. (…) nu drama situatiei in sine e esentiala, ci situatia pentru care drama e doar simptom. Autarhia BOR nu inseamna doar ca in sistemul monahal pot disparea complet oameni, ci mai ales ca biserica are un regim economic preferential, relatii de parteneriat si sprijin reciproc complet anormale cu statul, pozitie sociala strivitoare pentru tot restul niselor. Asta este adevarata gaura neagra si forta reactionara a BOR“.
Am o singura observatie, colaterala (in rest sunt perfect de acord cu Ciprian Siulea). Conform ultimelor revelatii comunicate de Stephen Hawking, se pare ca gaurile negre nu sunt atât de negre pe cât se credea: pe scurt, mai lasa si ele sa scape câte ceva. Zicala „nu-i dracul atât de negru“ ar trebui inlocuita de „nu-i gaura neagra atât de neagra“: deh, mersul stiintei inainte…

*************************************************

E vremea clasicilor

Intr-o scrisoare deschisa, pe buna dreptate indignata, publicata pe Contributors.ro si adresata lui Daniel Daianu, in care discuta salariile uriase de la Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) – in rezumatul autorului: „14 mii de euro pe luna! 72.000 de euro sau 68.000 de euro pe noiembrie si decembrie 2013, rezultati din „suplimentarea cu prime de vacanta si prime de sfârsit de an“!“ –, Gabriel Liiceanu strecoara urmatoarele cuvinte: „Fiara lacomiei, care se ascunde in viscerele fiintei umane torturând-o in cele mai hidoase chipuri, e veche de când lumea. Ea nu poate fi domesticita cu vorbe frumoase, cu precepte de morala sau religie, cu aluzii la nerusinare si cu trimiteri la cantitatea de suferinta existenta pe lume. Fiara lacomiei se trezeste in mai toti oamenii care vin in contact cu locurile unde apar banii“. Cum nu pot fi decât de acord cu aceste fraze, ii recomand dlui Liiceanu sa mearga mai departe de nivelul emotional – legitim si el – si sa ajunga la radacini si la concept; pe scurt, ii recomand sa citeasca, in sfârsit, Marx, „Capitalul“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper