Leca Morariu in Bucovina lui

Un articol de DOINA CERNICA

Cu împlinirea a 125 de ani de la venirea pe lume si 50 de la stingerea din viata a lui Leca Morariu (n. 25 iulie 1888, Cernauti – d. 15 decembrie 1963, Râmnicu Vâlcea), 2013 ramâne, cel putin în Bucovina, si ca an al acestui carturar de frunte al ei. Personaj fabulos, cu merite indiscutabile în domeniile carora le-a deschis porti si le-a trecut praguri (filologie, lingvistica, istorie literara, etnologie, folcloristica s.a.), ultimul mare reprezentant al unei familii emblematice pentru aceasta provincie istorica si pentru destinul ei zbuciumat merita si cunoastere, si recunoastere.
Profesor al Universitatii din Cernauti dupa revenirea Bucovinei Acasa, Leca Morariu s-a implicat cu elan si cu o sincerã iubire de neam si de tara în consolidarea culturii românesti pe acest pamânt înstrainat atâta vreme. Decan al Facultatii de Litere si Filosofie, director al Teatrului National Cernauti, fondator de reviste si publicist redutabil, el a fost o prezenta dinamizatoare si fertila în contextul epocii. Epoca în care a stralucit si s-a risipit deopotriva. Istoria l-a smuls însa din Bucovina sa draga („Bucovinuta“, cum o alinta, diminutiv care suna astazi, si în nordul, si în sudul ei, si ca o marca a dureroasei înjumatatiri). Nu avea sa o revada, ci doar sa o reîntâlneasca: reînhumate prin grija sotiei, osemintele sale se odihnesc în cimitirul de lânga Cetatea de Scaun a Sucevei.
Personalitate controversata – cu pretuire pentru studiile sale de folclor si de istro-româna (premiate de Academie), privind viata si opera lui Creanga, a lui Eminescu si a lui Iraclie si Ciprian Porumbescu (carora le-a dedicat o substantiala monografie) si cu nu putine rezerve datorate conservatorismului, inimicitiilor, antipatiilor – între care, de pilda, cea fata de „Istoria literaturii…“ a lui G. Calinescu a determinat grabite minimalizari ale scrisului sau –, Leca Morariu s-a aflat multa vreme într-un con de umbra care a hranit sentimentul local al recuperarii mai lente a valorilor culturale din Bucovina.
Cum era firesc, „ofensiva“ s-a declansat tot în Bucovina, mai pregnant în ultimul deceniu, cu reeditari, valorificari ale ineditelor si cu studii consacrate scrierilor sale realizate de Nicolae Cârlan,
Eugen Dimitriu, Petru Froicu, Mihai Iacobescu, Emil Satco, locul întâi în ansamblul acestor preocupari revenindu-i cercetatorului stiintific iesean, originar din Bucovina, Liviu Papuc, el însusi morarean pe linie materna. Dar pentru ca nu o data, când este vorba de istorie, culisele merita tot atâta atentie ca si scena, culise populate, daca nu chiar dominate de figuri feminine, sa spunem ca într-un fel începutul acestei lucrari de repunere în lumina a carturarului este legat de devotamentul si perseverenta sotiei sale, Octavia Lupu Morariu, fiica primului chirurg român din Bucovina, Teofil Lupu, apreciat om de cultura sucevean. Reîntoarsa pe meleagurile natale, în municipiul care i-a oferit un apartament pe strada Marasesti (Octavia Lupu Morariu donând în schimb Muzeului Bucovinei cea mai mare parte din biblioteca, circa sase mii de volume, si lucrarile de arta ale familiei, câte supravietuisera refugiului), Doamna Profesoara, cum i s-a spus imediat cu respect, nu doar si-a asigurat mijloacele de trai dând lectii de pian, ci, asa cum afirma prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, a adus spiritul Cernautilor la Suceava, obligându-i pe parintii copiilor pe care îi pregatea sa-si cumpere piane si pianine, sa participe la auditii si concerte si adunând în jurul ei elita oficiala si neoficiala a asezarii. Neobosita în evocarea lui „Leca meu“ (apelativ care l-a emotionat pe Constantin Ciopraga) si a personalitatilor culturale din Cernauti din perioada interbelica, a favorizat accesul intelectualilor suceveni cu preocupari în domeniul istoriei literare la corespondenta, volumele, manuscrisele de care nu s-a îndurat sa se desparta si s-a dedicat descifrarii si transcrierii la masina de scris, pregatirii pentru tipar a monumentalei monografii „Iraclie si Ciprian Porumbescu“. La urcarea sa pe dealul Cetatii, alaturi de Leca, Doamna Profesoara si-a încredintat grijile celei care i-a fost neconditionat aproape în ultimii ani ai vietii, familiei Maria si Ion Olar, care au înfiintat Fundatia Culturala „Leca Morariu“ si, printr-o admirabila initiativa particulara, au îmbogatit Suceava cu un nou spatiu muzeal, în care fotografii, carti, reviste, manuscrise, scrisori, picturi, pianina, mobilier, obiecte personale o evoca nu doar pe Octavia Lupu Morariu, dar si pe Leca Morariu, cel care, netrecându-i niciodata pragul, a locuit aici cu ea, cât ea.
Contribuind în mod important la dezvoltarea presei românesti din Bucovina – a raspuns, între altele, de editarea „Calendarului «Glasul Bucovinei»“, a fost secretar de redactie la „Junimea literara“ si a fondat si condus revista „Fat-Frumos“ si „Buletinul «Mihai Eminescu»“–, Leca Morariu este considerat de ziaristii bucovineni drept un înaintas si un exemplu nobil de condei pus în slujba prioritatilor si cauzelor timpului sau. De aceea, dorind sa salute initiativa legislativa a parlamentarului si universitarului sucevean Alexandru Stefan Baisanu privind declararea zilei de 28 noiembrie (data la care în 1918 a fost votata la Cernauti reîntoarcerea Bucovinei la sânul patriei) drept Ziua Bucovinei, mai mult, chiar sa o sarbatoreasca (asa cum avea sa fie sarbatorita si la Suceava), Societatea Jurnalistilor Români Independenti din Regiunea Cernauti, împreuna cu Fundatia Culturala „Leca Morariu“ si cu Filiala Suceava a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din România, a organizat „Ziua Bucovinei la «Zorile Bucovinei»“, publicatia românilor din Regiunea Cernauti, cu Nicolae Toma, redactor-sef, si Maria Toaca, redactor-sef adjunct, gazetarii aflati si la conducerea Societatii Jurnalistilor. Astfel ca, gratie istoricului cultural dr. Alis Niculica si presedintei Fundatiei, Maria Olar – într-un context mai larg, care l-a avut în vedere si pe Dragos Vitencu, autorul emotionantelor volume „Cernautiul meu“ si „Scrisori de la Dumnezeu“, editate de dr. Aura Bradatan si prezentate de Maria Toaca -, Leca Morariu s-a reîntors în orasul în care si-a dat masura înzestrarii si patriotismului sau si pe care a fost silit sa-l paraseasca ultima data la 21 martie 1944. A fost o reîntoarcere binecuvântata nu numai de participanti, ci si la propriu, fiul preotului Constantin Moraru (publicist, poet, traducator, membru al Arboroasei, întemnitat împreuna cu Ciprian Porumbescu) si nepotul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, bucurându-se pe acest drum de sprijinul Stavroforei Irina Pântescu, stareta Manastirii Voronet, si al monahiilor sale, Elena Simionovici si dr. Gabriela Platon, autoare de carti, cu interventii interesante si cuvinte de suflet si la manifestarea gazduita de „Zorile Bucovinei“ din Cernauti.
Sa mai spunem ca onorata de prezenta Consulului General al României la Cernauti, Eleonora Moldovan, aceasta manifestare a fost si prilejul exprimarii convingerii Excelentei Sale ca Ziua Bucovinei „va fi un stimul ca generatia de astazi sa-si venereze valorile pentru binele generatiei de mâine“, dar (cu trimitere la pichetarea Consulatului de unii reprezentanti ai autoritatilor si ai unor formatiuni politice împotriva Zilei Bucovinei) si a faptului ca „Ziua Bucovinei este o sarbatoare cu steag de pace si nu are nici un fel de dedesubturi cu pretentii teritoriale din partea României“, cum a tinut sa precizeze Nicolae Toma, presedintele Societatii Jurnalistilor. La un moment dat, de pe strada redactiei „Zorilor Bucovinei“, Kobyleanska (fosta Iancu Flondor, pe vremea lui Leca Morariu, si fosta Cale Domneasca în timpul Imperiului) a urcat pâna la noi zgomotul indistinct al unor proteste: le-am crezut initial îndreptate tot împotriva Zilei Bucovinei, dar pentru tineri ea ramasese în urma, înainte pentru ei fiind doar Uniunea Europeana. M-am întrebat daca militând împotriva încetarii demersurilor Ucrainei de apropiere de Uniunea Europeana îsi dau seama ca ea, Uniunea Europeana, înseamna si Ziua Bucovinei. O sarbatoare si în sudul, si în nordul ei.
La ora acestor rânduri, Suceava se pregateste la rându-i sa-l sarbatoreasca pe Leca Morariu la semicentenarul plecarii. Fundatia si lechistii o fac cu profunda convingere ca a sunat ceasul întoarcerii Bucovinei la Leca al ei, rememorând inventarul cartilor care îi poarta numele si al celor anuntate de planurile editoriale pentru 2014. Figura celesta, Octavia Lupu Morariu si, dinamizând realitatea zilei, Maria Olar îsi surâd multumite. În spatiul muzeal de pe Marasestii Sucevei, pendula a început sa mearga din nou. n

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper