Eveniment cinematografic: schimbare la varf in conducerea CANNES-ului

Un articol de IOAN LAZAR

Nu sunt prea multe schimbarile din lumea filmului pe care nu am avea dreptul sa le lasam sa treaca neobservate. Una dintre acestea tine de evenimentul recent al anuntarii unor prefaceri în destinul celui mai mare festival cinematografic din lume – CANNES-ul. Desfasurata, în acest an, între 14 si 25 mai, a 67-a editie va fi ultima avându-l la cârma pe „Domnul Cannes“, cum a fost supranumit Gilles Jacob, topograful cinematografic al Croazetei, omul pe ai carui umeri a stat cea mai mare manifestare cinematografica a Planetei timp de mai bine de trei decenii, daca ne gândim ca în 1977 prelua functia de Delegat General, devenind în 2001 Presedintele Festivalului. De numele acestuia se leaga nu doar lansarea si impunerea în constiinta publicului de pretutindeni a celor mai inteligenti si mai talentati autori ai ultimului sfert din secolul trecut, dar si a noutatilor adesea ametitoare de la începutul mileniului al treilea. Domnia sa a venit cu experienta unui critic, a unui jurnalist echilibrat, generos, bun cunoscator al domeniului. Ne va fi greu sa nu-l mai stim acolo, seara de seara, în capatul scarilor drapate cu legendarul covor roz, cu surâsul sau blând si elegant, generos, datator de încredere si de speranta. Ca Presedinte de onoare al Festivalului, dar mai ales ca initiator al Sectiunii consacrate vlastarelor filmului mondial, îl vom aplauda înca multa vreme la obisnuita ceremonie a anuntarii premiilor de la Cinéfondation, copilul sau de suflet.
De numele lui Gilles Jacob se leaga si o serie de carti având ca subiect Cannes-ul, a carui istorie o cunoaste ca nimeni altcineva, din surse directe, din chiar inima acestui miraculos organism artistic. Cinematografia româneasca îi ramâne, ca atâtea altele, datoare, trebuind sa recunoasca gustul cert al selectiilor, ca si subtilitatea acordarii unei încrederi depline ajutorului sau de nadejde din ultimii ani, Thierry Frémaux. Se cuvine sa subliniem ca miscarea la vârful ierarhiei canneze nu afecteaza componenta echipei festivaliere, a carei modificare nu se va putea face decât, ca în cazul desemnarii succesorului la functia prezidentiala, cu acordul Consiliului de Administratie al manifestarii. Vom fi bucurosi sa-i aflam acolo, la datorie, pe multi dintre oamenii de baza. Ma gândesc, în primul rând, la Delegatul General, Thierry Frémaux, a carui activitate îl recomanda ca posibil viitor presedinte, un sustinator al noului val românesc, dar si la Christine Aimé, colega noastra de la conducerea Serviciului de presa, o misiune onoranta si dificila, daca luam în calcul fie si numai tumultul cotidian al conferintelor de presa, cu staiful uneori mofturos al atâtor staruri aduse sub tirul întrebarilor în sala, de atâtea ori neîncapatoare, de la etajul al treilea, având, de asemenea, în vedere si ambientul profesional asigurat celor peste patru mii de jurnalisti care vin, an de an, în mai la Cannes de pe toate meridianele.
Cu siguranta, în anii ce vin, un jurnalist, un critic va trebui sa studieze biografia si activitatea de exceptie a acestui om de cinema pe nume Gilles Jacob, devenit personajul iradiant, declansator de energii creatoare din spatiul cinematografic.
O unanimitate pilduitoare
pentru Pierre Lescure
Când în locul unui titan de valoarea lui Gilles Jacob vine altcineva, te poti întreba nu doar de ce se face schimbarea ci, mai ales, cu cine.
Misiunea înca actualului presedinte, devenit onorific, a fost exemplar îndeplinita. Nu oricui îi este dat sa-i urmeze. Este de vazut cum au decurs lucrurile. Nascut la 22 iunie 1930, Jacob va preda functia la 1 iulie 2014, dupa aniversarea celor 84 de ani. A asigurat, între timp, buna organizare a noii editii. Presedinta de juriu va fi australianca Jane Campion, prima femeie detinatoare nu doar a unei Palme d’Or pentru lung metraj (Lectia de pian, 1993), dar si a unei Palme d’Or pentru scurt metraj, ca membra a juriului completând paleta unor celebritati irevocabile: Ingrid Bergman, Jeanne Moreau, Isabelle Adjani, Isabelle Huppert.
Selectia pentru 2014 este înca în derulare. Asul de pica se afla în mâneca lui Thierrry Frémaux, veritabil pilon al manifestarii. Delegatul general ne va pregati, ca de obicei, surprize. Le asteptam, desigur.
Pâna una-alta, este de vazut în ce fel s-au desfasurat ostilitatile. Într-o marti, pe 14 ianuarie, s-a marcat oficial schimbarea, printr-un anunt sec al Ministrului Culturii, Aurélie Filippetti, care a confirmat ceremonios, diplomatic, verdictul în unamitate al celor 28 de membri ai Consiliului de Administratie al Asociatiei franceze a festivalului. Ceva rasuflase, ca sa zic asa. Jérome Clément, cel care pusese bazele canalului franco-german Arte, motiva insuccesul candidaturii sale prin aceea ca se impunea sa fie membru al mai sus numitului consiliu. Învingatorul, Pierre Lescure, fusese cooptat în prealabil în conclavul mai sus numit ca reprezentant al Statului. În devizul de 20 de milioane de euro al Cannes-ului cinematografic, contributia de la buget înseamna 50 la suta, de unde si greutatea implicarii decizionale.
La rândul lui, Pierre Lescure nu este nici pe departe un oarecare. Atuurile sunt în felul lor zdrobitoare. Presa franceza le-a luat la purecat, fara a-l putea contesta, desi s-a spus ca ar fi omul lui Hollande. Este mai degraba omul potrivit la momentul potrivit. Sa retinem ca, în 67 de ani, Cannes-ul nu a schimbat decât patru presedinti. La început se numeau din trei în trei ani. Faptul ca Gilles Jacob a ramas atâta vreme în post a lasat impresia ca numirea este pe viata.
Pâna sa conturam portretul noului venit, e de mentionat ca în alegerea înlocuitorului au fost vehiculate mai multe nume. S-a vorbit de regizorul Claude Lelouch (76 de ani), de Alain Terzian (64 de ani), presedintele Academiei Césarurilor, de actualul presedinte al Cinematecii Franceze, Serge Toubiana (64 de ani), de producatorul (MK2) nascut în România Marin Karmitz (75 ani). Fiecare a dezmintit în felul lui zvonurile, confirmând sau nu autenticitatea lor. Lelouch, de pilda, a motivat ca ar mai avea de facut trei sau patru filme. Alain Terzian, recunoscând ca adevarata putere se afla în mâinile delegeatului general, se întreba care ar mai putea fi rolul presedintelui. Mai ales ca, daca am retinut bine, este vorba de un post neremunerat. Influenta lui este totusi coplesitoare pentru industria mondiala a cinematografului. Ca lucrurile sa fie clare, au fost analizate argumentele în favoarea lui Pierre Lescure. În 1981 acesta crea emisiunea „Les Enfants du rock“, detinând totodata si functia de director la Antenne 2. Lumea nu l-a uitat nici în calitatea de prezentator al unei celebre emisiuni de cultura la Paris Premiere. Talk-show-rile sale culturale au cucerit multi spectatori. Spiritul sau novator avea sa fie apoi probat în calitatea de director editorial al unui magazin pentru tineri, „Choc“, unde a introdus spiritul continuturilor generaliste, populare si accesibile. A contat enorm, desigur, activitatea de lansare si impunere a unui post de televiziune precum Canal +. Ultima sa pozitie manageriala a detinut-o ca director la Théatre Marigny din Paris. A avut si o succinta cariera de actor. A jucat personajul Armand, de pilda, în „Le Grand Appartement“, în regia unui preferat al sau, Pascal Thomas. Era un fan si un colectionar de cultura americana pop.
Unii comentatori ai evenimentului nu uita sa aminteasca de raportul întocmit de Pierre Lescure în legatura cu spinoasa si litigioasa problema a exceptiei culturale. Lescure a venit cu propuneri îndraznete, adecvate erei numericului, cum ar fi taxele pe smartphones si pe tablete, asa încât pirateria sa poata fi stopata. Costumul prezidential nu înseamna mare lucru, au remarcat altii. Festivalul va continua sa functioneze prin recunoasterea rolului complementar jucat de Thierry Frémaux, în sarcina caruia va sta si pe mai departe selectia titlurilor, ceea ce interzice imixtiunea în alegerea artistica.
Acest echilibru i-a scutit pe unii sa sublinieze prea apasat calitatea de apropiat al Presedintelui Frantei a noului Presedinte al Cannes-ului. Vârsta lui Lescure (67 ani) este una a deplinei maturitati, asemanatoare cu a celorlalti potentiali candidati mai sus numiti, nu foarte departe de aceea a octogenarului Gilles Jacob. De altminteri, acesta din urma a si facut o declaratie de sustinere: „Pierre Lescure va fi un formidabil presedinte pe care îl voi sustine cu tot concursul meu. Voi fi alaturi la viitoarea editie si voi dori o asociere cu Pierre pentru o cât mai armonioasa predare a flacarii olimpice.“
„Flacara olimpica a cinematografiei mondiale“, iata o sintagma care numai de Gilles Jacobs putea fi inventata.
Nu ne ramâne decât sa-i dorim succes noului Presedinte si sa speram ca va sti sa priveasca mereu si spre cinematografia româneasca, deja intrata în prima linie a festivalului.
Desigur, poate ar mai trebui sa acordam atentie si modalitatii de realizare a unui proces de transferare a responsabilitatilor, examinând mai atent fisa profesionala a candidatilor, fara a trece prea usor fie si peste vârsta acestora, evident destul de avansata, dar tocmai prin aceasta încarcata de cunoastere, întelepciune si spirit altruist.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper