Elena Mosuc aclamata la Opera din Iasi

Un articol de COSTIN POPA

Sala arhiplina, public în picioare, entuziasm, flori, ovatii, într-un cuvânt, atmosfera de sarbatoare. Eveniment major! Asa cum stie sa construiasca managementul Operei Nationale Române din Iasi. Si de aceasta data cu sprijinul unei carti câstigatoare, Elena Mosuc, soprana adorata în orasul natal si în toata tara, soprana renumita si iubita în lume, soprana aplaudata la Scala si Viena, Salzburg si Barcelona, Covent Garden si Metropolitan din New York, soprana a carei autoritate în stilistica belcantoului romantic i-a adus un binemeritat loc prim în generatia ei, la scara internationala. La Iasi, dupa 11 ani de absenta, a revenit într-un spectacol si titlul ales a fost „Traviata“, opera care i-a prilejuit marele debut la Scala din Milano si datorita caruia a fost rechemata imediat pe celebra scena pentru alte doua opusuri verdiene, „Rigoletto“ si „Luisa Miller“.
Noi valente interpretative
La vârsta maturitatii creatoare, Elena Mosuc a adaugat rolului Violetta noi valente, validându-si excelenta. Sprijinindu-se pe culoarea îmbogatita de glas cu care îsi înzestreaza lecturile în aceste momente de vârf ale carierei, pe faptul ca abilitatile de preluare a lejeritatilor scriiturii au ramas, ca si ambitusul, intacte, pe inteligenta dintotdeauna a construirii rolurilor, pe diversitatea expresiva, pe transpunerea detaliata în sunet a inflexiunilor textului, pe tehnica ideala care îi permite nuantari rafinate ce îsi au sorgintea în interpretarea ideala a partiturilor pur belcantiste, pe transpunerea lor în stilistica romantica verdiana, Elena Mosuc i-a daruit Violettei eleganta, vivacitate, fragilitate si sensibilitate, sentimentul puternicului „coup de foudre“ la întâlnirea cu Alfredo, trairea iubirii nemarginite, taria de a suporta conflictul interior la socul dialogului cu tatal Germont, generozitate, simtul tragicului, din nou iubire, pâna în pragul sfârsitului.
Fata de ceea ce cunosteam din talmacirea pe care Elena Mosuc o oferise publicului de la Scala, fata de cântul în perfect legato, fata de perlatura perfect intonata a coloraturilor, fata de pianissimele teleportate în eter, Elena Mosuc a impresionat acum si prin accentele patrunzatoare ale zicerii „Sempre libera“ (prima arie), prin tulburatorul „Morrò!“ (duetul cu Germont), prin cutremuratorul „Gran Dio! Morir sì giovine“ (scena finala), ca si – la polul opus – prin sfâsietoarea adresare „Alfredo, Alfredo, di questo core“ (actul al III-lea) încarcata de tristete. Aria „Addio del passato“ (ultimul act) a fost o bijuterie interpretativa cu desene melodice de lungime infinita, încarcate emotional si pianissime imponderabile. Elena Mosuc a maiestrit finalul ariei printr-o perfecta „messa di voce“ pe nota de La natural a frazei „Ah, tutto, tutto finì…“ si a taiat respiratia salii prin ultimul sunet, tot La natural acut, interminabil.
O noutate. Elena Mosuc a încheiat marele concertato de la sfârsitul actului al III-lea cu un arpegiu ascendent finalizat cu un Mi bemol acut „di forza“ care a dominat ansamblul cor – solisti, o nota care nu apare în partitura. Asa a procedat si Maria Callas într-un spectacol din 1952 de la Palacio de Bellas Artes din Mexico City. Spectaculozitate maxima si stralucire. Totusi, si atunci, si acum, Verdi s-a rasucit în mormânt…
Elena Mosuc a avut în scena un look de senzatie, iar costumele alese special pentru ea de creatoarea Doina Levintza i-au venit de minune. O Violetta hollywoodiana într-o productie învechită (Anda Tăbăcaru Hogea – Rodica Arghir), schematică, făcută pe economie, săracă ideatic. La nivelul ridicat la care se află astăzi Opera Natională Română din Iasi, o nouă mizanscenă a capodoperei verdiene este imperios necesară.

Scena lirică ieseană…

… are o bună pepinieră de tineri cântăreti. Am constatat cu diverse prilejuri. Acum, tenorul Florin Guzgă, 28 de ani, a interpretat rolul Alfredo afisând un glas liric frumos timbrat, care se dezvoltă deosebit de consistent în registrul acut si care se bucură de un potrivit volum sonor. S-a aflat la debut în rol si este la început de carieră. De aici, rigiditătile în joc sau alura deloc poetică. Este încă inexpert în constructia nuantată a frazei, în mânuirea coloristicii, cu unele durităti sarjate (tirada fortată la finele actului al II-lea) sau cânt prea sever în duetul „Parigi, o cara” cu Violetta. Încă se sprijină pe nazalizări, dar studiul îi va arăta calea spre progres.

Baritonul Ciprian Marele a fost Georges Germont.  A propus un personaj destul de liniar si amorf, retinut în a proiecta vocea, oricum nu foarte amplă si cu usoare probleme de intonatie.
Îi voi nota si pe interpretii rolurilor secundare, ordonând întrucâtva: Marinela Nicola (debut în Annina), Maria Maxim Nicoară (Flora), Octavian Dumitru (Marchizul), Iulian Ioan Sandu (Baronul), Victor Zaharia (Doctorul), Andrei Apreotesei (debut în Gaston), Dragos Dragomirescu (debut în Giuseppe), Ionut Todică (Comisionarul si Grădinarul). Destul de inegali, unii fată de ceilalti. Nu uit să subliniez că una din cheile unui ansamblu bun de operă este omogenitatea si nivelul ridicat al comprimarilor.
La pupitru, dirijorul croat Ivo Lipanović a condus oarecum contradictoriu, îndeosebi în ceea ce priveste agogica. Dacă tempii au fost în general bine cântăriti, cu înclinatie către alertete, totusi accelerări surprinzătoare s-au strecurat în actul al III-lea, fată de  lecturi mai rărite în duetul Violetta-Germont sau la intrarea subsecventă a lui Alfredo din actul secund. Mâna sefului de orchestra a fost însă fermă si a rezolvat rapid germenii de decalaj din dialogul dintre Alfredo si Baronul Douphol din scena balului Florei Bervoix. Instrumentistii l-au urmărit cu atentie si, în afara acompaniamentului, au oferit frumoase realizări din partea „cordarilor” în cele două preludii, la primul si la ultimul act. Corul pregătit de Manuel Giugula, ca si baletul (coregraf Gheorghe Stanciu) si-au adus contributia pozitivă la reusita serii.
Tânarul tenor… Florin Guzga
În pauza spectacolului, în minunatul foyer al Operei a avut loc lansarea nationala a noului CD „Elena Mosuc – Donizetti Heroines“, aparut recent la renumita casa de discuri Sony Classical.
Au rostit scurte alocutiuni Beatrice Rancea, managerul Operei Nationale Române din Iasi, Elena Mosuc, Ivo Lipanovic, Gheorghe Nichita, primarul municipiului, precum si semnatarul acestor rânduri.
Dupa marele succes de la Iasi, Elena Mosuc va relua rolul si la Opera Nationala Bucuresti, în ianuarie, într-o zi aniversara pentru Diva.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper