„Se fac liste cu spectatorii interesati de reprezentatiile viitoare“

Un articol de Cristina Rusiecki

Monica Savulescu Voudouri în dialog cu Cristina Rusiecki

 

 

Cristina Rusiecki: Doamna Monica Savulescu Voudouri, sunteti director fondator al Societatii Culturale Balkania Contemporana din Atena. Societatea are activitati diverse, de la traduceri la spectacole de teatru. Printre acestea se numara si proiectul Smart Diaspora. La ce se refera el?
Monica Savulescu Voudouri: Societatea Culturala Balkania Contemporana a aparut dintr-o necesitate. Când se vorbeste despre diaspora se presupune ca ea este reprezentata de forta de munca mai mult sau mai putin calificata din afara tarii. Dar, când dintr-o tara se afla în afara granitelor câteva milioane, trebuie sa acceptam ca printre acestia sunt si foarte multi intelectuali de prima mâna, sunt si artisti. Pe ei nu-i fac fericiti cumparaturile de la supermarket. Artistul trebuie sa se manifeste, sa se exprime. Si are nevoie de un public pregatit sa îl înteleaga. În Grecia, gasesti intelectuali români în toate structurile socio-economice ale tarii. Diaspora e creatoare. Printre acesti intelectuali se gasesc medici, arhitecti, muzicieni, scriitori, actori etc. Ne-am adunat, ne-am chemat colegii greci sa ne cunoasca, am format un nucleu la care s-au alaturat si alte nationalitati din Balcani. În momentul de fata printre participantii nostri activi numaram circa o suta-o suta douazeci de persoane, din cinci generatii si câteva nationalitati. La început ne manifestam sub forma de cenaclu, de câteva ori pe an. În ultimul an ne-am organizat pe sectii, cenaclul prezentând rezultatele bune ale activitatilor pe sectii. Societatea are cinci sectii. Aceste sectii au proiecte anuale, asa cum se poate vedea în site-ul nostru. SMART Diaspora, despre care vorbiti, a fost proiectul pe anul 2013 al atelierului de cercetari sociologice. El a sustinut initiativa Ligii Studentilor Români din Strainatate, analizând cazul Greciei în propunerea de brain gain pe care o lanseaza aceasta initiativa. Rezultatul cercetarii noastre a fost expus la Congresul „Cultura Europea“ din aceasta toamna de la Barcelona.

C.R.: Am vazut ca printre proiectele din 2013 se numara si un workshop de traduceri. Anul acesta subiectul sau a fost opera lui Panait Istrati.
M.S.V.: Ne-am propus sa scoatem în fiecare an un scriitor român în traducerea atelierului nostru. Anul trecut am scos o editie bilingva cu schite de Caragiale. Propunerea pentru acest an a fost un Panait Istrati. Anul viitor speram sa traducem trei nuvele, Rebreanu, Sadoveanu, Agârbiceanu. Nu este usor, în conditiile grele în care se zbat editurile grecesti si cu stadiul de începator al traducatorilor nostri. Dar scopul acesta este, si pentru a-l atinge suntem înca într-un stadiu de organizare-reorganizare.

C.R.: Societatea are un atelier de arta experimentala. Care este domeniul sau de activitate?
M.S.V.: Avem printre noi multi artisti tineri si talentati. Ei ne împing de la spate. Vrem sa-i întelegem, trebuie sa-i întelegem. Daca se cheama ca suntem în pas cu epoca. Ne straduim sa ne explicam si sa explicam si altora ce este arta si ce nu accede la creatie din noianul de exponate din galerii si din ateliere. Organizam expozitii însotite de prelegeri, lansam artisti, recomandam, apelând la specialisti în materie.

C.R.: Pe 13 decembrie 2013 deschideti primul studio de teatru profesionist din Diaspora. Ce îsi propune acesta?
M.S.V.: S-a pornit de la faptul ca avem printre noi oameni cu studii la scolile superioare de teatru din România si la scolile de arta dramatica grecesti. Dar si actorii acestia provin din familii românesti, deci vorbesc româna. Si ce-si doreste un actor mai mult decât sa se vada pe-o scena? Am început sa repetam prin apartamente, într-o sala de la Ambasada, pâna când în stadiul final ne-am alaturat unui teatru, „I Prova“, sensibil la initiativa noastra, care ne-a oferit cu un pret acceptabil sala. Cautam sponsori. Urmarim sa jucam teatru românesc pentru publicul român si teatru tradus în greaca pentru publicul grec. În felul acesta, pe de-o parte, ne bucuram spectatorii nostri români, care au primit initiativa cu mare entuziasm (copiii lor nu mai stiu cine a fost Caragiale!), dar… ne asumam si rolul calului troian. Vrem ca actorii nostri sa fie vazuti si apreciati de publicul grecesc, vrem sa le facilitam intrarea pe scenele grecesti. Altfel cine si când sa-i vada?

C.R.: Societatea va prezenta în zilele urmatoare premiera „Conu’ Leonida fata cu reactiunea“. Cum v-ati oprit la acest titlu?
M.S.V.: La prima citire, având putine personaje, pare un text usor. Când începi sa-l lucrezi pe scena, constati ca e o bijuterie, dar de-o greutate de nedus în spate. Avem în distributie doi actori buni si o copilita care face acum scoala de teatru. Oferim o comedie, un moment de destindere în aceasta epoca atât de apasatoare. Teatrul este situat într-un cartier în care locuiesc multi români. Am descoperit o traducere a textului si în limba greaca. Vrem sa jucam reprezentatii în limba româna si în paralel reprezentatii în limba greaca. Actorii nostri au mai jucat, sporadic, pe scenele grecesti. Ei pot sa joace si în limba greaca si noi tocmai asta vrem sa demonstram. Daca iese bine, nu vom duce lipsa de public. De pe acum se fac liste cu spectatorii interesati de reprezentatiile viitoare. Numai de-ar iesi bine. Avem emotii.

C.R.: În ce cheie se va juca la Atena, în 2013, textul clasicului Caragiale?
M.S.V.: Ne-am propus sa nu facem compozitie, jucam la vârsta personajelor, oameni nu batrâni, dar la maturitate. Leonida povesteste cum s-a „îmbracat frumos si s-a dus la revolutie“, „la teatru“ adica… Coana Efimita, nevricoasa, nu era în Bucuresti la ora aceea, ca „sa traga si ea un ce profit“. El se presupune ca este republican, tine cu natiunea („as!“ soseste replica Efimitei). E pentru popor. Dar când aude ca afara ar putea fi poporul razvratit se sperie de moarte, vrea sa fuga, fiindca s-ar putea sa se faca revolutie fara voie de la politie. Afara e însa Safta, servitoarea. La noi ea e studenta, vrea sa cîstige si ea un ban amarât si le face parvenitilor astora dimineata focul, îi e sila de chiolhanul si de petardele lui Ipingescu care trage la pistoale („politia în persoana“), îi e sila de aceste „obiceiuri mitocanesti“. Conul Leonida îi face ochi dulci, se dezice de nevasta-sa care în noaptea de spaima a mai dat pe gât câte un paharel, de unde si „fandacsia“, el este fustangiu, revolutionar de mucava si republican pentru a lua „o leafa buna, toti într-o egalitate“ de la stat. Fiindca, se întreaba el cu totala nonsalanta, „statul ce treaba are?“ El, „bobocul“, asa cum se încheie piesa, „le stie pe toate“, ca nimeni altul, el este dintre cei felicitati de mai marii lumii pentru trebusoara pe care o face, el da „exemplu Evropii“.

C.R.: Un Caragiale care se potriveste perfect pentru orice timp!
M.S.V.: Nu am schimbat în text nici macar o virgula. Textul însa ne-a ajutat sa ajungem aici.
Fiindca unul e Caragiale!n

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper