Optimizat pentru YouTube: „Déjà-vu“ de Dan Chisu

Un articol de CATALIN OLARU

Contestat de o parte a presei cinematografice românesti, cel mai vizibil proiect de pâna acum al fondatorului DaKino („Ursul”, 2011) bifeaza macar cerintele elementare pe care trebuie sa le îndeplineasca scenariul unui film de gen. Avem o expozitiune, din care aflam ca angajatii circului condus de personajul lui Serban Pavlu nu si-au mai primit salariul de trei luni si ca ceva trebuie facut, un inciting event (un intermediar propune un plan salvator: sa vânda ursul circului unui vânator neamt, care sa-l revendice ca trofeu în timpul unei partide de vânatoare), precum si un act irevocabil sau complicating act, potrivit terminologiei propuse de teoreticiana Kristin Thompson: ignorând protestele angajatilor, directorul suie cusca ursului într-o remorca si porneste catre padurea unde urmeaza sa aiba loc vânatoarea. În actul doi, apar tot felul de situatii neasteptate (soferul taxiului care transporta animalul refuza sa isi continue cursa, vânatorul neamt e luat cu fulgi cu tot si dus la o nunta tiganeasca, urmaritorilor li se strica masina etc.), toate sub imperiul a doua ticking clocks (directorul trebuie sã elibereze ursul în padure înainte de sosirea oaspetelui german, iar personalul circului trebuie sa îl împiedice si sa gaseasca ursul înainte de vânator). Aceasta dezvoltare e, în realitate, destul de statica (ambele tabere avanseaza destul de putin în atingerea scopurilor lor, sau, în orice caz, avanseaza la fel de mult, ceea ce e cam acelasi lucru). Tot ca la carte, aproape fiecare personaj are defectele lui: Panduru (Pavlu) accepta tot soiul de umilinte pentru a-si pastra pozitia, oricât ar fi ea de precara, Cicanica (Gabriel Spahiu) e mai preocupat de masina la mâna a doua pe care tocmai a cumparat-o decât de viitorul patrupedului, Cecilia (Magda Catone) alearga de la un barbat (Marcelino/ Claudiu Bleont) la altul (Celibataru’/ Mihai Constantin), zapacindu-i pe amândoi, în timp ce Apetri (Nicodim Ungureanu), soferul taxiului, stie una si buna, orice ar fi, el trebuie îsi primeasca banii de cursa. Ceea ce se cheama character arc e traseul pe care Panduru îl parcurge, încetul cu încetul, pentru a armoniza dorintele cu nevoile lui, actualizare care are loc în actul trei. Lectia pe care o învata: nu banii sunt cel mai important lucru, conteaza sa mai fii si om. În sfârsit, în epilog, aflam ce s-a întâmplat cu vertebrata care da titlul filmului (e, mai bine zis, un posibil deznodamânt – ursul se prea poate sa fi fost totusi împuscat de turistul vânator).
Pe lânga toate acestea, ni se servesc si niste bonusuri, date de adâncimea ocazionala a cadrului (la un moment dat, putem admira concomitent, în planuri diferite, o masina, o motocicleta cu atas, o nunta tiganeasca, cu vânatorul german cu tot) sau de ocazionale racorduri mai de soi (într-un cadru apar trei gâste în sir indian, în celalalt, trei circari inepti, în exact aceeasi pozitie). Peste toate, muzica lui Goran Bregoviç, care îsi recicleaza eforturi mai vechi, cu acelasi succes. Multumita lui, stim cât se poate de bine când trebuie sa râdem, când sa empatizam cu un personaj sau cu altul, când sa ne înduiosam. Pe scurt, nimic revolutionar, însa un tot inteligibil. Este aceasta calitate de ajuns pentru ca „Ursul” sa fie un film memorabil, sau o comedie care îsi face treaba? Nu. Dar e un punct de pornire.
O baza care, în „Déjà-vu” (2013), cam lipseste. Fara sa fie un film experimental si fara sa fie încadrabil în ceea ce a fost numit noul val românesc, acest al patrulea lung metraj al regizorului Dan Chisu are o structura narativa în cel mai bun caz inedita. Strict sub aspect temporal, filmul poate fi împartit în trei acte: acasa la Mihai, pe drum, respectiv acasa la Valeria. În realitate, cele trei acte sunt de fapt maxim doua, iar despre doua personaje din trei nu aflam niciodata nimic altceva decât ca sunt amanti de doi sau de trei ani. Mihai si Tania (Ioana Flora) se trezesc si, trecând prin tot felul de ezitari, se pregatesc de plecare – se îndreapta catre casa Valeriei (Mirela Oprisor), sotia lui Mihai, pentru a o înstiinta ca Mihai are o relatie cu Tania. Inciting event-ul are loc spre final, dupa aproape o ora de film: ajunsi acasa la Valeria, Mihai si Tania dau peste o echipa de spargatori, ceea ce complica si mai tare iminenta disputa conjugala.
Filmat într-un POV în doi timpi (radioul e dat mai tare când îi place Taniei melodia, dar se da singur mai încet când trebuie sa auzim discutia ei cu Mihai), „Déjà-vu” pare sa fie rezultatul unui pariu pus dupa prea multe pahare de tarie. Poti sa ai un personaj principal pe care sa nu-l filmezi niciodata, asa e, acum stim asta. Altfel, discutiile dintre Mihai si Tania par cel mai adesea improvizate (si improvizate prost). De multe ori, ai sentimentul ca asisti la un exercitiu de anul I al studentilor de la teatru, cu un scenarist pe care îl încânta ideea de a avea nu una, ci doua gagici, cu trei actori care cred ca mimeaza ca lumea înca de la prima repetitie cum se cearta niste oameni mai copti si nu e cazul sa schimbe nimic.
Din când în când, discutiile cel doi, care alterneaza maximul posibil de certuri si împacari care încape într-o ora de film, sunt întrerupte de flashback-uri. În cadrul acestor flashback-uri, Mihai o vede pe Valeria în locul Taniei, cel mai adesea pe locul mortului, adica în dreapta lui, în masina. De fiecare data, momentele de aducere aminte sunt marcate de acorduri nelinistitoare de acordeon – nu de alta, dar sa nu cumva sa ne închipuim ca Valeria chiar e în masina cu Mihai, pentru ca locul ei sa fie luat de Tania, iar Tania sa-i lase locul Valeriei si tot asa. Flashback-urile apar acolo unde, cu ceva indulgenta, si-ar avea locul, dar si în momente în care numai de rememorari nu îi arde lui Mihai, de pilda atunci când sare în lac dupa spargatorii care îsi iau talpasita cu salupa sau în timp ce suna la 112. Atunci a vrut cineastul sa introduca un flashback, atunci îl introduce, ca doar e filmul lui.
Dan Chisu e tot singur sub dus, iar apa e din ce în ce mai rece.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper