„Unul dintre cele mai reusite romane baroce ale literaturii europene“

Un articol de Claudiu Gaiu

Interviu cu Anca Irina Ionescu

 
Între evenimentele editoriale ale anului în curs remarcam aparitia lucrarii lui Comenius, „Labirintul lumii si raiul inimii“, în traducerea Ancai Irina Ionescu, la Editura All. Traducatoarea a avut amabilitatea sa ne raspunda la câteva întrebari.
Multumita acestui text ne putem apropia de complexitatea unui mare gânditor al veacului al XVII-lea, a carui filosofie si religiozitate sunt deseori ascunse de succesul operei sale pedagogice. Jan Amos Komenský (1592-1670), desi mai putin cunoscut publicului cultivat, este o figura de prim rang a gândirii moderne, pe aceeasi treapta cu Descartes, Rousseau, Darwin sau Freud. Cea mai înalta distinctia oferita de UNESCO unui educator este Medalia Comenius, recunoastere a influentei conceptiilor sale asupra educatiei. Jean Piaget, multa vreme director al Biroului International pentru Educatie al UNESCO, vedea în figura scriitorului morav un geniu protector al actiunii pedagogice: „Actualitatea lui Comenius nu tine de metodele sale de demonstratie, deoarece Comenius nu a stapânit stiinta timpului sau si nu a înteles motivele care-i împingeau pe contemporanii sai sa faureasca stiinte particulare, deosebite de filosofie. Dar, printr-un paradox plin de învataminte din punctul de vedere al istoriei stiintelor, acest metafizician care visa la o cunoastere totala a contribuit, scriind o Mare Didactica si tratatele ei speciale, la crearea unei stiinte a educatiei si a unei teorii didactice privite ca discipline autonome. Putem spune ca e fara îndoiala principalul sau titlu de glorie…“
Mult timp dominant, portretul datorat lui Piaget începe sa fie contestat în filosofie, mai întâi de Jan Patocka si, prin influenta acestuia, de câtiva mari istorici ai filosofiei, între care Jean-François Mattéi: „Trebuie denuntata recuperarea, fara rost, a tezelor filosofului ceh de catre unele curente ale pedagogiei moderne care fac o lectura selectiva. Patocka a demonstrat dincolo de orice tagada în «Comenius si sufletul deschis» («Comenius und die offene Seele») cât de mult l-a tradat pe Comenius pedocentrismul contemporan, care sare peste toate pasajele metafizice ale operei lui consacrate destinelor ultime ale omului. Au facut astfel din Comenius un însotitor al lui Philippe Meirieu (figura importanta a politicilor pedagogice si ecologiste din Franta zilelor noastre – nota CCGPM) în întemeierea constructivismului, punând în umbra si stâlcind sensul învataturii sale.“

Anca Irina Ionescu este profesor de Limbi si Literaturi Slave în Cadrul Universitatii Bucuresti. Dintr-o opera impresionata de traducator spicuim câtiva autori transpusi în româna: Jan Neruda, Boris Pasternak, Jakub Arbes, William Faulkner sau François Mauriac.
„Centrul pentru Cercetarea Gândirii Politice Moderne“ este o asociatie stiintifica reunind în jurul studierii textelor filosofiei politice din secolele XVI-XVIII cercetatori din Cluj, Budapesta si Paris. În acest cadrul, autorul interviului, împreuna cu Veronica Lazar si Laura Ilinescu, organizeaza lunar seminarii publice în care sunt studiate textele fondatoare ale modernitatii politice si receptia lor contemporana.
http://gandireapolmod.overblog.com/

Claudiu Gaiu: Anul acesta ne-ati oferit prima traducere din opera ceha a lui Comenius. Mai aveam în româna o lucrare a acestui autor, „Didactica magna“, lucrare latina, mult mai citata si promovata de Piaget ca fundament al pedagogiei moderne. Dar accentul pus pe lucrarile pedagogice ale lui Comenius pun în umbra alte aspecte ale gândirii sale, poate la fel de importante, metafizice, religioase, politice. Ce recuperam prin „Labirintul lumii si raiul inimii“?
Anca Irina Ionescu: „Labirintul lumii si raiul inimii“ este unul dintre cele mai reusite romane baroce ale literaturii europene. Este o opera de fictiune, dar, în acelasi timp, expresia gândirii lui Comenius, omul care a suferit enorm toata viata, dar a stiut sa îndure cu stoicism si profunda smerenie crestina toate loviturile vietii. Daca celelalte lucrari ale lui apartin literaturii didactice si au fost elaborate mai ales în latina, aceasta face parte din beletristica ceha, care se poate mândri ca a dat Europei unul dintre cele mai bune romane ale epocii baroce. Vom gasi expuse aici alegoric, dar foarte limpede, principalele sale convingeri metafizice, religioase si politice, ba chiar si astronomice, daca ne gândim la teoria heliocentrica sustinuta de Copernic pe care el nu o admite.

C.G.: Cu ce probleme se confrunta traducatorul în fata unei scrieri literare cehe din prima jumatate a veacului al XVII-lea? Ce raport are Comenius cu limbile vernaculare?
A.I.I.: Poate parea paradoxal, dar limba ceha folosita de Comenius nu este chiar atât de departe de limba ceha literara a zilelor noastre cum s-ar putea crede, datorita împrejurarilor istorice în care s-a format aceasta. Dupa lupta de la Muntele Alb din 1620, în care cehii au fost înfrânti de Habsburgi, statul ceh a disparut timp de 300 de ani de pe harta Europei, iar limba ceha a fost strict interzisa si izgonita cu înversunare din toate sferele vietii societatii – învatamânt, stiinta, administratie, armata, bresle ale mestesugarilor etc., astfel ca, la sfârsitul secolului al XVIII-lea, când intelectualitatea ceha vorbitoare de germana a început sa-si reînvie limba nationala, a pornit de la forma ei din secolul al XVI-lea, consemnata în versiunea integrala tiparita a Bibliei (asa-numita Biblie de la Kralice, 1579). Pentru traducatorul din zilele noastre, limba lui Comenius are un farmec specific si o sonoritate cu totul aparte, data si de atentia si grija cu care scriitorul baroc îsi alegea cuvintele. Exista o excelenta traducere în engleza datorita lui Metthew Spinka, alta în franceza (ceva mai „prelucrata“), precum si o varianta în ceha moderna, realizata pentru a-l apropia de marele carturar de tinerii cititori de astazi.

C.G.: Aparuta cu câtiva ani înaintea „Discursului asupra metodei“ (1637) a lui Descartes, „Labirintul lumii si raiul inimii“ (prima editie, 1631) pleaca de la aceeasi constatare a dezordinii politice, slabelor rezultate ale stiintei, nerodniciei disputelor filosofice si religioase, dar autorul sau nu pare sa o apuce, precum contemporanul sau francez, pe calea revolutiei savante moderne. Unde sa-l plasam în raport cu miscarile intelectuale ale epocii sale?
A.I.I.: Comenius a fost un reprezentant de frunte al Bisericii Nationale Cehe – Uniunea Fratilor Cehi, persecutat si alungat din tara din acest motiv. Nu este adeptul revolutiei stiintifice si savante, nu crede în teoria heliocentrica a lui Copernic, lumea este pentru el zadarnicie si amagire. De aceea devine introvertit si îsi sfatuieste cititorii sa caute alinarea în inima lor si în adevarata credinta în Dumnezeu, cea care se afla numai acolo, nu în biserici si nici în predicile prelatilor.

C.G.: La chiar jumatatea parcursului Calatorului, personajul cartii, în „labirintul lumii“, el e la un pas de adevarata credinta, dar este pacalit de însotitorul sau, Amagirea. Gasim totusi aici o critica a institutiei preotilor, a icoanelor, o critica morala a vietii crestinilor si lacomiei episcopilor. Care este locul lui Comenius printre intelectualii protestanti? Ce raport are Comenius cu precursorul sau Jan Hus?
A.I.I.: Legatura lui Comenius cu Jan Hus este permanenta. Toti cehii au fost puternic marcati de ideologia lui Hus, astfel ca astazi aproximativ 60-70% din populatia Cehiei se declara „fara credinta religioasa“. Contrareforma desfasurata cu agresivitate pe teritoriul tarii, asa cum spune si Milan Kundera „a umplut tara de mânastiri si catedrale baroce, dar nu a reusit sa-i mai aduca pe cehi înapoi, la religie“. Critica institutiei bisericesti din lucrarea lui Comenius este continuarea directa a gândirii lui Jan Hus, care, în cartea sa „Cartile despre simonie“, condamna extrem de aspru comertul cu cele sfinte, din care Biserica Catolica îsi asigura o sursa de venituri uriase, profitând de credulitatea oamenilor naivi. Cât de puternic i-a suparat Hus pe capii bisericii ne dovedeste si faptul ca împotriva husitilor au fost organizate patru cruciade – desi cehii nu erau eretici, ci, dimpotriva, credeau cu putere în cuvântul lui Dumnezeu si în Biblie. Iar Comenius fusese episcop al bisericii cehe, care se întemeia pe gândirea lui Hus. De remarcat ca aceasta biserica a fost interzisa în Cehia pâna în 1781, când a fost promulgat asa-numitul Patent al tolerantei, care accepta în Imperiul Habsburgic si alte religii decât cea catolica.

C.G.: Cunoastem destul de putin ce se întâmpla în viata intelectuala a tarilor slave din centrul Europei. În linii mari, cum a fost recuperat si receptat Comenius în Cehia în secolele XIX-XX?
A.I.I.: Cehii au o trista si îndelungata experienta a exilului intelectual si a raspândirii literaturii interzise. Daca termenul de „samizdat“ a fost inventat abia în anii 40 ai secolului al XX-lea de poetul rus Nikolai Glazkov, în ceea ce îi priveste pe cehi, realitatea a existat înca mult înainte, iar Comenius a fost unul din primii ei reprezentanti. Lucrarile lui Comenius s-au pastrat în mai multe biblioteci europene fie în manuscris, fie în primele variante tiparite în timpul vietii lui, iar în secolul al XIX-lea a început o activitate foarte intensa de reeditare a lor. A aparut chiar si o disciplina stiintifica în cadrul Institutului de Filozofie al Academiei de Stiinte a Republicii Cehe, intitulata comeniologie, al carei întemeietor a fost Jan Kvacala (1862-1934). O editie critica completa a operelor lui Comenius în 23 de volume a aparut în Cehia între 1969-1992, dar diverse lucrari ale lui au fost editate individual înca de la sfârsitul secolului al XIX-lea.
Demn de remarcat este si faptul ca opera lui Comenius a fost cunoscuta si în România tot din secolul al XIX-lea. Despre Comenius si „Didactica Magna“ cititorii români au putut lua cunostinta din lucrarile „Ioane Amosu Comneanu“ (în „Amicul scoalei“, Sibiu, an 1862, pag. 177, 185, 194, 205, 217, 293, 303) si Ungureanu P., „I. A. Comenius si principiile lui pedagogice“ (în „Foaia scolastica“, an 1883, nr. 21 si 22). Prima traducere integrala a lucrarii a aparut în 1893: Ioan Amos Comenius, „Didactica Magna“, tradusa si însotita de o precuvântare si introducere de Petru Gârboviceanu, Bucuresti, Tipografia si fonderia de litere Thoma Basilescu, 1893 (retiparita dupe Revista Pedagogica „Lumina pentru toti“); lucrarea a fost retiparita de mai multe ori: 1904, 1910, 1921 etc. O excelenta editie a fost publicata cu ocazia comemorarii a 300 de ani de la moartea lui Comenius de Iosif Antohi: J. A. Komenský – Comenius, „Didactica Magna“, traducere, note, comentarii si studiu de prof. univ. dr. Iosif Antohi, Bucuresti, 1970. Interesul pentru lucrarile marelui pedagog a continuat si astfel a aparut „Scoala materna. Informatorium školy materské. Colectia pedagogilor români si straini sub conducerea dlui C. Narly, profesor universitar“, traducere din limba ceha de dr. Milan P. Sesan, lector de limba ceha la Universitatea Regele Carol II din Cernauti, Editura „Cultura Româneasca“, Bucuresti, f.a. Mai multe fragmente din alte opere didactice ale lui Comenius pot fi consultate în J. A. Komenský, Texte alese, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1958.
O excelenta editie a lucrarii „Didactica Magna“ a fost publicata cu ocazia comemorarii a 300 de ani de la moartea lui Comenius de Iosif Antohi: J. A. Komenský – Comenius, „Didactica Magna“, traducere, note, comentarii si studiu de prof. univ. dr. Iosif Antohi, Bucuresti, 1970.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper