Un hasdeolog: Stancu Ilin

Un articol de I. OPRISAN

Format la scoala lui G. Calinescu, Stancu Ilin este unul dintre putinii cercetatori (critici si istorici literari) care tintesc la cuprinderea intregului domeniu si, pe cât posibil, si dincolo de marginile lui, chemând in sprijin – pentru elucidarea problemelor –, si stiintele inrudite: folcloristica, filologia, istoria, istoria artelor.
Sunt cunoscute, de altfel, lucrarile sale dedicate unor mari scriitori:
I.L. Caragiale, Liviu Rebreanu, G. Calinescu s.a., prin care Stancu Ilin nu numai ca a adus puncte de vedere noi, dar le-a transformat in veritabile instrumente fundamentale de lucru, peste care nu se poate trece.
As invoca, in acest sens, editia
I.L. Caragiale, „Opere“ (vol. I-V), alcatuita cu Nicolae Bârna si Constantin Hârlav, reunind critic intreaga creatie literara si publicistica a marelui dramaturg; monument editorial ce deschide, impreuna cu „Bibliografia I.L. Caragiale“ in 2 volume (la care si-a adus si el importanta contributie), un câmp larg de cunoastere si aprofundare stiintifica a operei si personalitatii scriitorului.
Intrucât in rândurile de fata nu aspir la creionarea unui portret total al cercetatorului, ma voi opri doar la activitatea sa in domeniul hasdeologiei, in care l-am putut urmari mai indeaproape timp de peste trei decenii.
S-a constituit cândva, in anii ’70 ai secolului trecut, in cadrul Institutului de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu“, la sugestia prof. Ovidiu Papadima, un mare colectiv de elaborare a bibliografiei B.P. Hasdeu in scopul alcatuirii marii editii a savantului.
Din pacate, bibliografia nu s-a inchegat, dar colectivul si-a directionat atentia catre publicarea vastei corespondente inedite, emise si primite de Hasdeu de la nume stralucite ale stiintei universale, la capatul careia au fost publicate cele trei volume „B.P. Hasdeu si contemporanii sai români si straini“, datorate colegilor Al. Sandulescu, Crina Bocsan Decusara, Nicolae Mecu, Mihai Mitu, Viorica Niscov si Mihai Vornicu.
Stancu Ilin si cu mine nu am facut parte din acel colectiv – eu ma angajasem sa realizez ceea ce a devenit monografia „B.P. Hasdeu sau Setea de Absolut“, urmata de „Opera literara a lui B.P. Hasdeu“, iar Stancu Ilin a inceput munca la primul volum al seriei „Opere“, care cuprindea poezia, singura sectiune care nu ridica, la acea data, probleme politice.
Cum membrii colectivului de elaborare a editiei de corespondenta nu vedeau realizabila integrala Hasdeu, care, intr-adevar, n-ar fi putut trece prin furcile caudine ale cenzurii, s-au directionat spre alte lucrari.
Prietenul si colegul Ilin a avut probleme mari cu B.P. Hasdeu, „Opere“, vol. I, caci, desi incheiat, nu i se permitea sa treaca pragul Institutului. Cu chiu cu vai, a aparut, in 1986, cu o prefata de George Munteanu.
In noile conditii de dupa 1989, când nu mai exista nici o stavila in calea editarii integrale a lui B.P. Hasdeu – decât lipsa fondurilor – si dupa ce-mi terminasem cele doua volume mentionate, m-am angajat impreuna cu Stancu Ilin la continuarea si, pe cât posibil, la incheierea editiei.
Muncind cot la cot cu el, l-am cunoscut indeaproape, din crestetul capului si pâna in vârful picioarelor, si mi-am dat seama ca eram intr-o companiei buna, cu care era posibil sa sfârsim ceea ce ne propusesem.
In cadrul prozei si al dramaturgiei precum si al publicisticii politice am conlucrat, impartindu-ne textele si parcurgând fiecare, spre control, notele si comentariile celuilalt.
Cum, dupa editarea celor doua volume de proza (1996, 1998) si mai târziu a dramaturgiei (2003), se punea nu numai problema realizarii editiei, ci si a publicarii ei, desi am mers in tandem, Stancu Ilin s-a ocupat de „Eseistica literara“ (2 vol.) si „Corespondenta emisa“, aparute la „Floarea Darurilor“, iar eu am elaborat si publicat, la „Saeculum I.O.“, volumele „Folcloristica“ (2 vol.), „Folclor literar cules personal si prin intermediari“ (3 vol.) si „Studii istorice“ (2 vol.).
Spre a ne reuni si intâlni in ceea ce faceam, a cazut pe neasteptate propunerea Editurii „Stiinta“ din Chisinau, de a da versiunea integrala a ceea ce noi publicasem farâmitat la trei edituri („Minerva“, „Saeculum I.O.“, „Floarea Dorurilor“), intr-un flux de 16 volume.
Ni se impusese chiar, prin contract, sa predam 3-4 volume pe an – ceea ce ni se parea dificil, intrucât nu toate sectoarele creatiei hasdeene fusesera pâna la inceputul anilor ’90 ai secolului trecut pregatite pentru tipar.
Din pacate pentru editura, dar din fericire pentru noi, „Stiinta“ nu a mai avut fonduri sa sustina proiectul, iar noi am capatat rastimpul necesar spre a continua editia cu seriozitate si in liniste.
Intre timp, ni s-a publicat, cu un amplu studiu introductiv, semnat Eugen Simion, patru volume masive din „Opera“ lui B.P. Hasdeu in seria de tip „Pléiade“ „Opere fundamentale“.
Dar in urma cu trei ani, Editura „Stiinta“ a capatat iarasi fonduri spre a duce la bun sfârsit editia si spre a include in ea si partile realizate de Grigore Brâncus („Studii filologice“, „Istoria critica a românilor“, „Etymologicum magnum romaniae“) si Gh. Mihaila („Cuvinte din batrâni“).
Asa incât, exact in momentul in care Stancu Ilin implineste 80 de ani, se incheie si editia de la Chisinau in 16 volume – realizare extraordinara in plan editorial, prin care Hasdeu se reintoarce in toata stralucirea acasa (desi Cristinestii nu se mai afla in Moldova…).
Am punctat doar câteva repere ale unei munci deloc usoare, de lunga durata, in care l-am simtit mereu aproape pe colegul meu, daruindu-se cu abnegatie pentru ducerea la bun sfârsit a ceea ce, prin 1980, parea imposibil.
Cum unirea da tarie in gând si fapta, ii doresc foarte multi ani mai departe spre a incepe si sfârsi impreuna si alte proiecte.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper