„The Garden of My Memories“ si alte batalii. Fabrica de pensule Cluj, lotul export Franta

Un articol de CARMEN CORBU

Paris, octombrie 2013, casa de licitatii Tajan, sesiune organizata în beneficiul centrului artistic „Fabrica de pensule“ din Cluj. Un interior hipnotizant, marca Adrian Ghenie, o poezie retinuta despre banalul urban a lui Serban Savu, un personaj din sirul oamenilor fara fete, sub semnatura lui Mircea Suciu, un perete de sticla si otel ca pretext pentru dialogul vizibil-invizibil în lucrarea semnata de Gheorghe Ilea; sau un motiv geometric de tapiserie traditionala din pictura lui Maxim Liulca. Sunt suporturile de expresie si marcile de autor pentru care colectionarii din licitatia de la Paris au platit peste 280.000 de euro.

În cifre concrete, coordonatele licitatiei de la Tajan au fost urmatoarele: douazeci si trei de loturi propuse, paisprezece vândute, o rata de adjudecare de 60 % si un total al vânzarilor de 2,5 ori mai mare decât cel al sesiunii similare desfasurate anul trecut. O lucrare a lui Adrian Ghenie si-a triplat pretul în timpul licitarii si una a lui Mircea Suciu a fost adjudecata la aproape dublul valorii minime estimate. Semnificativa este si cresterea în valoare absoluta a cotei de piata a artistilor: în licitatia organizata în aceleasi conditii de parteneriat Cluj-Paris în aprilie 2012, semnaturile pictorilor români, în mare aceleasi, totalizasera un volum de vânzari de 121.712 euro.

Cerc închis în seria „Pie Fight“

Pentru comparatie, anul trecut, sub semnatura lui Adrian Ghenie, fusese propus uleiul pe pânza „Pie Fight Study“ (lucrare realizata în acelasi an) cu o estimare minima de 30.000 de euro, iar acesta fusese cumparat cu un pret situat usor peste 50.000 si punctase decisiv ascensiunea artistului la aceasta categorie de pret.  Acum, o lucrare din aceeasi serie „Pie Fight“, „Interior“, estimata la o valoare minima de 50.000, a fost licitata pâna la valoarea de ciocan de 150.000 de euro. În intervalul dintre cele doua sesiuni pariziene, în care s-a produs cresterea de 300%, Ghenie s-a mai impus atentiei pietei cu o expozitie la Pace New York (pentru care galeria a comunicat un senzational 350.000 de dolari ca pret de vânzare a lucrarii „Persian Miniature“) si cu doua preturi transparente, de licitatie, anuntate de Sotheby’s Londra: 140.000 de euro pentru lucrarea „Dr. Mengele 2“ si 256.000 pentru lucrarea „The King“. Cu o strategie de promovare – evident bine conturata si dovedit eficienta –, orientata exclusiv catre Occident, Adrian Ghenie nu are o cota de piata în România. Absenta din tranzactionarea secundara din tara – niciun tablou al artistului nefiind propus în vreo sesiune a caselor de licitatii autothtone – semnatura artistului este totusi detinuta de câtiva colectionari de la Bucuresti.
Despre recluziune,
singuratate si vina

Seria lui Mircea Suciu „Cât de adânca este vizuina iepurelui“ este un mesaj despre relatia dintre interiorul psihologic si exterior. Si despre „recluziune, singuratate, vina si dorinta“, dupa cum afirma autorul. Din aceasta serie, lucrarea intitulata  „The Garden of My Memories“ este cea care s-a vândut în licitatia de la Tajan pentru suma de 34.427 de euro. Este un pret semnificativ atasat semnaturii artistului, în conditiile în care cea mai ridicata valoare de vânzare de pâna acum era 14.000 de euro. Tot din „Cât de adânca este vizuina iepurelui“, lucrarea „The Other Side“ a fost inclusa într-o licitatie a casei Phillip de Pury, la New York, anul trecut. Compozitia – un personaj cu spatele, insistând, cu miscari de transa care ignora imposibilul, sa dibuiasca o iesire printr-un perete compact –, realizata de artist în 2008 (la debutul seriei), a fost cumparata cu aproape 3.000 de dolari. În legatura cu lucrarea de acum de la Paris, Mircea Suciu a facut urmatoarele precizari: „eu sunt în centrul atentiei, cu capul îngropat într-o perna, iar padurea din fundal este o fotografie facuta lânga Cluj iarna trecuta“. La Bucuresti, lucrarile artistului se vând cu o oarecare frecventa pe piata secundara, de cele mai multe ori în sesiunile periodice alocate artei contemporane de casa de licitatii Artmark, iar cel mai ridicat pret înregistrat în tara este 7.500 de euro.
Sensul nimicului

„Taxi“, Serban Savu – aproape 23.000 de euro. „Mirrors“, Gheorghe Ilea – peste 8.000 de euro. „Sans Titre“, Maxim Liulca – peste 6.000 de euro. Savu se vinde si în licitatiile din România, iar preturile se situeaza aici într-un interval de 5.000-10.000 de euro. Semnatura lui Ilea a fost si ea prezenta de câteva ori în licitatiile de la Artmark, iar pretul de referinta ramâne un 1.000 de euro înregistrat odata cu adjudecarea unui peisaj rural, „Toamna la Nadasel“. În cazul lui Liulca, la Bucuresti, nu se poate vorbi despre pret de referinta. Prestatia lui Savu – concentrat si el, ca si Ghenie si Suciu, pe promovarea intensa la New York sau Los Angeles – continua sa atraga atentia cu o abordare în cheie eroico-realist-socialista a banalului cotidian. Lucrarea propusa la Tajan e o interogatie consistenta si profunda asupra unui figurativ despre nimic: patru personaje facând aproape nimic si un taxi care pleaca nu prea curând… nicaieri. Gheorghe Ilea a fost prezent cu o compozitie în care peretele de sticla al unei cladiri urbane este tratat la limita abordarii religioase, cu trimiteri catre existent si aparent. Sub semnatura lui Maxim Liulca s-a vândut si acum la Paris, ca si în licitatia din 2012, o pictura bazata pe un replacement al elementelor de cultura traditionala si de cultura pop, un studiu cu mijloace fruste de „cut“ si „crop“. (Carmen Corbu)

 

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper